MODULUL 26: NEFROLOGIE, UROLOGIE ȘI NURSING ÎN

AFECȚIUNILE RENALE

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU TULBURĂRI DE MICȚIUNE

 INTRODUCERE
 FACTORI ETIOLOGICI ȘI FAVORIZANȚI
 CULEGEREA DE DATE PRIVIND
 TULBURĂRILE MICȚIONALE
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DISURIE,
 ENUREZIS, INCONTINENȚĂ URINARĂ

1. INTRODUCERE
 Micțiunea:
- act fiziologic conștient de eliminare a urinei din vezică prin uretră
- act reflex medular sub control voluntar cortical.
 Micţiunea este iniţiată prin excitarea fibrelor
parasimpatice din pereţii
vezicii urinare ca urmare a destinderii
acestora prin acumulare de urină.
 Contracţia detrusorului şi relaxarea
sfincterului intern sunt comandate de
un reflex integrat medular.
 Sfincterul striat extern este supus
controlului cortical, al cărui centru
se află în cortex.
 Declanşarea micţiunii devine un act
voluntar începând cu al doilea an de viaţă.
 Realizarea unei micţiuni normale presupune
integritatea morfologică şi funcţională a tuturor
structurilor care intervin în mecanismul micţiunii sau în desfăşurarea acesteia
(sistem nervos, căi urinare).
2. Factori etiologici şi favorizanţi
2.1 Factori etiologici:
 Anomalii congenitale
 ale tractului urinar:
- stricturi
- hipospadias
- ureterocel
- megavezică (capacitatea urinară crescută dar fără tonus)
- boala de col vezical
 Tulburări ale tractului urinar:
- infecţii
- obstrucţii
 Leziuni sau tulburări neurogene:
- tumori cerebrale,
- accidente vasculare cerebrale,
- scleroza multiplă,
- boli demielinizante.
 Măriri de volum ale prostatei:
- cancer de prostată,
- adenom de prostată.
 Deficit de estrogeni:
- vaginite,
- uretrita atrofică.

2.2. Factori favorizanţi:

 Scăderea tonusului diafragmei pelvine:
- obezitate
- scădere importantă în greutate şi de dată recentă
 Colon impactat
 Deshidratare
 Terapie medicamentoasă (diuretice)
 Factori iritanţi ai regiunii perineale:
- activitate sexuală, igienă personală deficitară,
- utilizarea unei metode instrumentale de diagnostic.
 Graviditatea
 Anestezia generală sau rahidiană
 Incapacitatea de a-şi comunica nevoile
 Lipsa de intimitate
 Scăderea reactivităţii vezicii urinare la umplere datorită:
- sedativelor,
- tranchilizantelor,
- depresiei,
- confuziei.
 Cateter Foley
 Stres sau frică
 Accesul redus la baie datorită:
- distanţei,
- proastei iluminări,
- patului prea înalt,
- grilajelor laterale de protecţie.

2.3.Factori legaţi de vârstă:

 copii:
- capacitate mică a vezicii urinare
- lipsa de motivaţie
 vârstnici:
- sensibilitate motorie şi
senzitivă scăzută
- scăderea tonusului muscular
- incapacitatea de a-şi
comunica nevoile

3. Culegerea de date privind tulburările micţionale

 Culegerea de date este o etapă importantă deoarece pe baza informaţiilor
obţinute prin această etapă a procesului de nursing se elaborează diagnosticul
nursing şi intervenţiile nursing.
 Datele obţinute sunt: obiective şi subiective.
 Datele subiective sunt cele percepute şi descrise de pacient, iar datele
obiective sunt reprezentate de datele obţinute de asistentă cu ajutorul
simţurilor.
 Din punct de vedere clinic, tulburările micţionale prezintă câteva caracteristici
definitorii:
- disuria
- polakiuria
- nicturia
- enurezis
- jet urinar fracţionat
- distensie vezicală
- incontinenţa.

3.1. Culegerea datelor subiective:

Istoricul simptomelor: pacientul acuză:

 - pierderea controlului micţional
- durere sau disconfort
- arsuri
- modificări ale orarului micţional
- debutul şi durata, orarul şi descrierea actului micţional, factorii care precipită,
calmează, provoacă simptomele urinare
- senzaţii care apar înainte şi în timpul micţiunii:
- dificultăţi la începutul micţiunii
- dificultăţi la sfârşitul micţiunii
- efort micţional dureros
- senzaţia de uşurare după micţiune:
- completă
- continuă dorinţa de micţionare şi după ce vezica a
fost golită
- capacitatea de a întârzia actul micţional după apariţia
nevoii de a urina:
- prezenţa (cât timp?)
- absenţa

 Consecinţe asupra modului de viaţă:

- social
- profesional
- sexual
- asumarea responsabilităţilor
- reacţia celorlalţi faţă de copil (părinţi, fraţi, alţi
copii).
 Identificarea factorilor etiologici şi favorizanţi:
- infecţii
- tulburări renale sau vezicale
- tulburări neurologice
- probleme legate de prostată
- factori legaţi de vârstă.

3.2. Culegerea datelor obiective:

 Observarea modului în care se efectuează micţiunea şi aprecierea caracterului
jetului urinar constituie un element de mare valoare semiologică.
 Modificările jetului urinar constau în:
- jet slab
- cu traiectorie mult micşorată
- dedublat
 - evacuarea urinei picătură cu picătură, asemănător cu evacuarea din
stropitoare.
 Urina:
- culoare: - galben
- chihlimbar
- culoarea paiului
- roşu-brun
- brun-închis
- negru.
- miros: slab, amoniacal, puternic, acetonic;
- clară sau tulbure
- reacţie (pH): - normal 4,6-7,5 sau alcalin peste 7,5
- negativ sau pozitiv pentru glucoză, proteine, bacterii, corpi
cetonici, hematii.
 Monitorizarea eliminărilor şi aportului de lichide (înregistrarea pe 2-4 zile
pentru a stabili media).
 Din datele culese, asistenta trebuie să răspundă întrebărilor:
- care este aportul zilnic de lichide?
- la ce cantitate de lichide ingerate apare
incontinenţa?
 Date legate de tonusul muscular:
- abdomenul prezintă tonus sau este flasc,
- există o scădere considerabilă în greutate de dată
recentă care ar putea afecta tonusul musculaturii
abdominale.
 Date despre vezică:
- destinsă (palpabilă)
- poate fi golită prin stimulare externă
- capacitatea vezicală (cel puţin 300-350 ml).
 După actul micţional există (dacă există, în ce cantitate?) sau nu urină
reziduală

 Date obţinute în urma examenelor paraclinice:

- examen de urină, uroculură şi
antibiograma,
- sânge (uree,creatinina),
- radiografii (urografie, radiografie renală
simplă),
- electromiografia muşchilor sfincterului
urinar extern şi a muşchilor diafragmei
 pelvine.

4. Ingrijirea pacientului cu disurie

• Disuria este o stare în care pacientul are ca problemă (actuală sau potenţială)
micţiunea dureroasă sau dificilă.

4.1. Culegerea datelor obiective şi subiective

• Subiectiv pacientul acuză:
- frisoane
- greaţă
- durere în flancuri
- durere sau senzaţie de arsură la micţiune.
• Obiectiv pacientul prezintă:
- febră
- hematurie
- proteinurie
- urină tulbure şi urât mirositoare.

4.2 Obiective nursing

Asistenta va urmări: - diminuarea durerilor sau arsurilor
- evitarea recurenţelor (prevenirea acestora).

4.3 Intervenţii nursing

 Evaluarea cauzelor şi factorilor determinanţi:
- infecţia,
- activitatea sexuală (cu 24 ore înainte de apariţia simptomelor),
- utilizarea unor detergenţi lichizi sau spumanţi de baie.
 Aplicarea unor măsuri care cresc confortul pacientului (băi de şezut, comprese
calde perineale).
 Obţinerea unei urini diluate şi acide:
- creşterea aportului lichidian,
- încurajarea ingestiei sucului de merişor pentru acidifierea urinei.
 Măsuri pentru prevenirea recurenţelor:
- recomandarea efectuării mai frecvente a duşului, pentru a preveni invazia
uretrei,
- la femei, igiena locală după fiecare scaun să se realizeze prin curăţarea
perineului din anterior spre posterior,
- ingerarea unor mari cantităţi de lichide şi urinarea la 2-3 ore pentru
eliminarea bacteriilor,
 - dacă disuria apare la 24-48 ore după un act sexual trebuie crescut aportul
lichidian pentru a dilua urina şi este recomandată micţiunea după actul sexual.

5. Îngrijirea pacientului cu enurezis

 Enurezisul este reprezentat de micţiunea involuntară în timpul nopţii la copil;

nu are semnificaţie patologică.

5.1.Date obiective şi subiective:

Datele subiective sunt preluate de la părinţi:
- copilul udă patul noaptea,
- nu se duce la toaleta înainte de culcare (este prea
ocupat),
- a fost învăţat la oliţă foarte devreme.
Obiectiv se constată:
- vezica mică cu volum mai mic de 300ml. Acest lucru se poate învăţa
prin învăţarea copilului să se abţină cât poate de mult şi apoi să măsoare
volumul urinar eliminat. Această măsurare se efectuează de cel puţin de trei
ori.

5.2 Obiective nursing

- copilul să rămână uscat în timpul nopţii
- copilul şi familia să depisteze cauza enurezisului.

5.3 Intervenţii de nursing

 Evaluarea factorilor etiologici şi favorizanţi:
- vezică urinară cu volum mic,
- somn profund,
- reacţie la stres (la şcoală sau acasă).
 Promovarea unei bune relaţii copil-părinte:
- explicarea naturii enurezisului copilului şi părinţilor
- evitarea de către părinţi a pedepsirii, dezaprobării, care nu numai ca nu au
efect dar pot transforma copilul într-un timorat sau timid
 Reducerea factorilor determinanţi dacă este posibil:
a) volumul redus al vezicii urinare
b) somnul profund
c) scăpări urinare în timpul zilei

a) Volumul redus al vezicii urinare poate fi crescut prin abţinerea de la urinat

cât mai mult posibil, după ce copilul a ingerat lichide.
 b) Somnul profund:
- vizită la toaleta înainte de culcare
- aport lichidian redus înainte de culcare
- dacă este sculat de părinţi ca să urineze, trebuie trezit complet pentru a
conştientiza actul micţional
c) Nu sesizează vezica urinară plină deoarece este prea ocupat (scăpări urinare
în timpul zilei)
- copilul trebuie instruit să recunoască senzaţiile înainte de urinare
- trebuie învăţat să-şi controleze micţiunea (să pornească şi să oprească
voluntar jetul urinar, să se abţină de la urinat în timpul zilei, chiar şi pe
perioade scurte de timp)
- se întocmeşte un orar în care se subliniază zilele şi nopţile când nu uda
patul.

6. Îngrijirea pacientului cu incontinenţă urinară

 Incontinenţa urinară este definită ca o micţiune anormală, continuă,

involuntară şi inconştientă.

6.1 Factori etiologici şi favorizanţi

1.Factori patologici:
 infecţii
 procese inflamatorii: - vaginite
- uretrite
 obstrucţii ale colului vezical:
- colon infiltrat
- măriri de volum ale prostatei
- tumori
 anomalii congenitale
 scăderea tonusului muscular (de la naştere, obezitate, scădere recentă în
greutate)
 operaţii chirurgicale pe vezică sau pe uretră,
 postanestezie
 scăderea capacităţii vezicii urinare
 ateroscleroză cerebrală sau accident vascular cerebral,
 leziuni sau tumori cerebrale
 boli demielinizante (scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică)
 afectarea măduvii spinării (leziuni, infecţii, tumori),
 diminuarea tonusului vezicii (distensia vezicală excesivă, sondaj vezical)
2. Factori psihologici:
 - scăderea atenţiei - depresia
- anxietatea - dezorientarea.
3. Factori de mediu:
- accesul la toaletă dificil (lipsa liftului, prea departe, pat prea înalt, grilaje
laterale de protecţie)
- toaletă inadecvată (fără bare de susţinere)
- dificultăţi în solicitarea asistentei datorită unui sistem de semnalizare
inadecvat

6.2 Culegerea datelor obiective şi subiective

 Datele subiective
Pacientul acuză:
- imposibilitatea controlului micţiunii,
- lipsa senzaţiei imperioase de a urina,
- pierderi prin prea plin.
 Datele obiective:
- reziduu vezical mai mare de 50 ml,
- scăderea volumului vezicii sub 350 ml,
- diminuarea senzaţiei de micţionare,
- vezica urinară palpabilă suprapubian,
- incapacitatea persoanei de a porni sau opri
micţiunea.
6.3 Obiective nursing
 Episoadele de incontinenţă vor fi reduse sau chiar eliminate
 Pacientul va şti să-şi explice cauzele incontinenţei şi va cunoaşte modalităţile
de tratament sau control relativ al episoadelor de incontinenţă
 Reziduu urinar va fi de 30-50ml sau va reprezenta 15% din capacitatea
vezicii.
6.4 Intervenţii nursing
 Reducerea sau eliminarea factorilor favorizanţi, dacă este posibil:
- infecţiile sau inflamaţiile vor fi rezolvate prin consult medical şi tratament de
specialitate
- informarea pacientului asupra rolului muşchilor diafragmei pelvine în continenţă
- efectuarea de către pacient a unor exerciţii de întărire a muşchilor diafragmei
pelvine
- asistenta va învăţa pacientul să-şi oprească şi să pornească jetul urinar, de câteva
ori în timpul micţiunii.
 Rezolvarea factorilor de mediu:
- rezolvarea problemei de acces (lift, lumină, distanţă)
- încurajarea bolnavului să solicite plosca sau toaleta cu facilităţi (bare de
sprijin).
 Controlul episoadelor de incontinență urinară:
- aport lichidian de 2-3 l/zi, dacă nu este contraindicat,
- spaţierea lichidelor la cel puţin 2 ore
- scăderea aportului lichidian după ora 6 p.m. şi ingestia unei cantităţi minime de
lichide în timpul nopţii
- scăderea aportului de cafea, suc de grapefruit, ceai, datorită efectului lor diuretic
- menţinerea unui aport nutriţional adecvat pentru a asigura scaun la cel puţin trei
zile.