Sunteți pe pagina 1din 15

Enurezis la copii

BELAIA INNA
Enurezis

 este definit ca o eliminare involuntara de


urina ce apare la un copil mai mare de 5 ani.

 Vîrsta de 5 ani – limită pînă la care copilul


sănătos trebuie să dobindească control
sfincterian vezical, inclusiv și cel nocturn.
 La vîrsta dată, micții trebuie să fie diurne,
fără efor, nedureroase, complete, supuse
voinței.
Cauzele enurezisului

 Întîrzierea maturizării neurofiziologice și a


dezvăltării
 Afecțiuni organice a sistemului reno-urinar
 Infecții de tract urinar
 Stresul
 Somnul dereglat
 Afecțiuni psihice
 Factorii genetici
Clasificarea

 Enurezele ereditare:
1. Primar ereditare
2. Secundar altor boli ereditare
- Anomalii reno-urinare cu sau fără infecție
- Bolile sistemului nervos
- Dismetabolismul hidrosalin
 Enurezele dobîndite:
1. În infecții primare ale tractului reno-urinar
2. Postraumatice
Clasificarea

 Dezvoltarea cronologică:
- primar
- secundar

 Complicații:
- Dereglări psihoreactive
- Infecții a tractului urinar
- Refluxe vezico-ureterale
Tabloul clinic

 Emisia necontrolată de urină (nocturnă, diurnă,


mixtă) cu diferită frecvență.
 OMS defineşte enurezisul nonorganic „o tulburare
caracterizată prin emisiuni involuntare de urină
ziua şi/sau noaptea, anormală raportat la vârsta
mentală şi care nu este consecinţa lipsei de control
al sfincterului vezical de cauze neurologice sau
anomalii structurale ale tractului urinar”.
 Enurezisul secundar apare la copil după o perioadă
de minim 6 luni de continenţă şi are întotdeauna o
cauză organică sau funcţională.
Clinic sunt individualizate două situaţii în care se asociază
persistenţa unui enurezis nocturn cu tulburări diurne:
imaturitatea vezicală şi disinergia funcţională vezico-
sfincteriană sau sindromul Hinman.
 Imaturitatea vezicală este legată după vârsta de 5 ani
de persistenţa contracţiilor detrusorului neinhibate de
centrii supramedulari. Copilul prezintă semne diurne
legate de această hipercontractilitate: nevoia imperioasă
de a micţiona, polakiurie, scurgeri. Enurezisul este
obişnuit. Uneori infecţiile urinare joase sunt relevante în
special la fete.
 Disinergia vezico-sfincteriană funcţională
(sindromul Hinman) realizează un tablou clinic
similar celui care asociază disurie, infecţii urinare foarte
severe şi encomprezis
Diagnosticul

Anamneza :
 naşterea şi perioada perinatală (infecţii,
traumatisme)
 antecedentele familiale
 caracteristicile micţiunii şi defecaţiei
 caracteristicile incontinenţei (tabel 1)
 durata somnului
 reacţia familiei; condiţii socio-culturale
Caracteristica incontinenței

Caracteristicile incontinenţei
asociată cu:
-primitivă / secundară -febră
-cotidiană -paloare
-intermitentă -poliurie
-episodică -polakiurie
-tranzitorie -disurie
-diurnă / nocturnă -piurie
-rară -simptomatologie neurologică
-un singur episod / mai multe -simptome psihice (ticuri, encomprezis,
onicofagie)
-fimoză
Examen clinic general:
 talie, greutate, presiune sanguină
 examenul abdomenului
 examenul organelor genitale
 examen neurologic (malformaţii ale rahisului, în particular
lombosacrate, membre inferioare, sensibilitate perineală, reflexe).
Examene de laborator:
 examenul de urină (sediment, proteinurie)
 osmolaritate urinară
 urocultură (eventual antibiogramă)
 creatinina serică, eventual clearance de creatinină
 echografie renală şi vezicală, echotomografie renală (cu/sau fără
pielografie iv)
 cistouretrografie micţională
 radiografie lombo-sacrată; CT-scan coloană lombo-sacrată
 studiul urodinamic (cistrometrie, electromiografie, fluxometrie)
 studiul funcţionalităţii renale globale (fotoscintigrafie renală secvenţială
Algoritm diagnostic în enurezis.
Tratamentul

 Măsuri generale:
 Eliminarea din dietă a unor produse ( ciocolata, cola,
cacao, citrice), și a unor gusturi sărate seara.
 Interzicerea lichidelor după orele 18.00
 Golirea vezicii urinare seara la culcare. Copilul să
doarmă într-o cameră aerisită şi într-o atmosferă de
linişte, aceasta presupunând excluderea emoţiilor
cauzate fie de emisiuni TV sau de neînţelegeri
familiale.
Tratamentul

 recompensele - copilul va fi ajutat sa-si faca un calendar


pe care vor fi notate "succesele" si "insuccesele". Acest
calendar ajuta copilul sa-si evalueeze gradul de motivare
si de asemenea sa-si vada progresele.
 educatia sfincteriana - este benefica cand exista o "vezica
iritabila" sau o capacitate mica de inmagazinare. Copilul
va fi invatat sa-si evacueze vezica la intervale regulate:
- in prima zi din jumatate in jumatate de ora;
- a doua zi din ora in ora;
- a treia zi la o ora si jumatate;
- a patra zi la doua ore
 si asa treptat ajungand la intervale libere de 3 -4 ore.
 Psihoterapia
Tratamenul

Medicamentos
 Desmopresina (Adiuretin-SD) analog sintetic al hormonului natural
retrohipofizar, se remarcă prin efect antidiuretic intens, crescând
secreţia nocturnă de vasopresină concomitent cu scăderea capacităţii
renale de concentrare. Se administrează intranazal (1pic=5μg substanţă
activă). Doza eficientă şi durata de administrare sunt individualizate.
La fiecare pacient doza terapeutică va fi stabilită prin creştere
progresivă şi este de obicei 1-6 pic (5-30 μg). În cazul administrării de
scurtă durată se menţionează apariţia frecventă a recăderilor după
oprirea tratamentului. Administrarea de lungă durată reduce apariţia
recăderilor.
 Oxibutinina clorhidrat (Driptane) are un dublu mecanism de acţiune la
nivelul vezicii urinare: muscular-spasmolitic direct uroselectiv;
neurologic inhibă hipertonia parasimpatică, reglând ritmul micţional
ziua şi noaptea. Doza uzuală la copiii peste 5 ani este de 5 mg de 2-3 ori
/zi, ultima doză fiind administrată seara înainte de culcare.
Tratament

Alţi agenţi farmacologici utilizaţi în tratamentul enurezisului la copil sunt:


 Anticolinergice (tinctura de beladonă 8-20 pic x 3/zi, propantelina 7,5-15
mg x 4/zi) cresc capacitatea vezicală;
 Anticolinergice şi antispastice: dicicloverina, oxibutinina 0,1-0,2 mg/kg 
2-4/zi;
 Simpatomimetice: efedrina 0,5-1 mg/kg  2-3/zi, cresc tonusul
musculaturii netede vezicale şi rezistenţa sfincterului uretral;
 Colinergice: betanecol 0,7-0,8 mg/kg  3-4/zi, cresc contractilitatea
detrusorului;
 Antidepresivele triciclice pot fi utilizate la copiii mai mari de 7 ani datorită
efectului lor anticolinergic, la care se asociază pe lângă acţiunea
antidepresoare centrală şi modificarea mecanismelor de somn şi trezire.
 Amitriptilina 1 mg/kg/zi este mai puţin utilizată.
 Imipramina este moderat eficace; are efect dependent de doză: o dată
obţinută continenţa, doza trebuie scăzută progresiv pe o perioadă de câteva
luni; doza de 25 mg înainte de culcare poate fi crescută până la 50-75 mg;
atenţie! la ingestia accidentală.
 Sedative sau stimulante centrale sunt puţin eficiente.