TULBURĂRILE FUNCŢIILOR

APARATULUI URINAR

4. Aspecte nursing legate de disurie

5. Aspecte nursing legate de enurezis
6. Aspecte nursing legate de incontinenţă
 6.4 Aspecte nursing legate de
disurie (diagnostic nursing)
• Disuria este o stare în care pacientul are ca problemă (actuală sau
potenţială) micţiunea dureroasă sau dificilă.

• 6.4.1.Culegerea datelor obiective şi subiective

• Subiectiv pacientul acuză:
- frisoane,
- greaţă,
- durere în flancuri,
- durere sau senzaţie de arsură la micţiune.
• Obiectiv pacientul prezintă:
- febră,
- hematurie,
- proteinurie,
- urină tulbure şi urât mirositoare.
• 6.4.2 Obiective nursing
Asistenta va urmări: - diminuarea durerilor sau arsurilor
- evitarea recurenţelor (prevenirea acestora).

• 6.4.3 Intervenţii nursing

• Evaluarea cauzelor şi factorilor determinanţi:
- infecţia,
- activitatea sexuală (cu 24 ore înainte de apariţia
simptomelor),
- utilizarea unor detergenţi lichizi sau spumanţi de baie.
• Aplicarea unor măsuri care cresc confortul pacientului (băi de
şezut, comprese calde perineale).
• Obţinerea unei urini diluate şi acide:
- creşterea aportului lichidian,
- încurajarea ingestiei sucului de merişor pentru acidifierea
urinei.
• Măsuri pentru prevenirea recurenţelor:
- recomandarea efectuării mai frecvente a duşului,
pentru a preveni invazia uretrei,
- la femei, igiena locală după fiecare scaun să se
realizeze prin curăţarea perineului din anterior spre
posterior,
- ingerarea unor mari cantităţi de lichide şi urinarea
la 2-3 ore pentru eliminarea bacteriilor,
- dacă disuria apare la 24-48 ore după un act sexual
trebuie crescut aportul lichdian pentru a dilua urina şi
este recomandată micţiunea după actul sexual.
 6.5 Aspecte nursing legate de
enurezis

• Enurezisul este reprezentat de micţiunea involuntară în timpul nopţii

la copil; nu are semnificaţie patologică.
• 6.5.1.Date obiective şi subiective:
Datele subiective sunt preluate de la părinţi:
- copilul udă patul noaptea,
- nu se duce la toaleta înainte de culcare (este prea
ocupat),
- a fost învăţat la oliţă foarte devreme.
Obiectiv se constată:
- vezica mică cu volum mai mic de 300ml. Acest lucru se
poate învăţa prin învăţarea copilului să se abţină cât poate de mult şi
apoi să măsoare volumul urinar eliminat. Această măsurare se
efectuează de cel puţin de trei ori.
6.5.2 Obiective nursing
• Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele:
• Copilul să rămână uscat în timpul nopţii,
• Copilul şi familia să depisteze cauza enurezisului.

6.5.3 Intervenţii nursing

• Evaluarea factorilor etiologici şi favorizanţi:
- vezică urinară cu volum mic,
- somn profund,
- reacţie la stres (la şcoală sau acasă).
• Promovarea unei bune relaţii copil-părinte:
- explicarea naturii enurezisului copilului şi părinţilor
- evitarea de către părinţi a pedepsirii, dezaprobării,
care nu numai ca nu au efect dar pot transforma copilul
într-un timorat sau timid.
• Reducerea factorilor determinanţi dacă este posibil:
a) Volumul redus al vezicii urinare poate fi crescut prin abţinerea
de la urinat cât mai mult posibil, după ce copilul a ingerat lichide.
b) Somnul profund:
- vizită la toaleta înainte de culcare,
- aport lichidian redus înainte de culcare,
- dacă este sculat de părinţi ca să urineze, trebuie trezit
complet pentru a conştientiza actul micţional
c) Nu sesizează vezica urinară plină deoarece este prea ocupat
(scăpări urinare în timpul zilei)
- copilul trebuie instruit să recunoască senzaţiile înainte de
urinare,
- trebuie învăţat să-şi controleze micţiunea (să pornească şi
să oprească voluntar jetul urinar, să se abţină de la urinat în timpul
zilei, chiar şi pe perioade scurte de timp),
- se întocmeşte un orar în care se subliniază zilele şi nopţile
când nu uda patul.
 6.6 Aspecte nursing legate de
incontinenţă

• Incontinenţa urinară este definită ca o micţiune anormală,

continuă, involuntară şi inconştientă.
• 6.6.1 Factori etiologici şi favorizanţi
1.Factori patologici:
• infecţii,
• procese inflamatorii: - vaginite,
- uretrite,
- vaginite sau uretrite atrofice prin deficit
estrogenic.
• obstrucţii ale colului vezical: - colon infiltrat,
- măriri de volum ale prostatei,
- tumori.
• anomalii congenitale,
• scăderea tonusului muscular (de la naştere, obezitate, scădere
recentă în greutate),
• operaţii chirurgicale pe vezică sau pe uretră,
• postanestezie,
• scăderea capacităţii vezicii urinare,
• ateroscleroză cerebrală sau accident vascular cerebral,
• leziuni sau tumori cerebrale,
• boli demielinizante (scleroza multiplă, scleroza laterală
amiotrofică),
• afectarea măduvii spinării (leziuni, infecţii, tumori),
• poliomelita,
• diminuarea tonusului vezicii (distensia vezicală
excesivă, sondaj vezical).
2. Factori psihologici:
- scăderea atenţiei,
- depresia,
- anxietatea,
- dezorientarea.

3. Factori de mediu:
- accesul la toaletă dificil (lipsa liftului, prea departe,
pat prea înalt, grilaje laterale de protecţie),
- toaletă inadecvată (fără bare de susţinere),
- dificultăţi în solicitarea asistentei datorită unui
sistem de semnalizare inadecvat.
6.6.2 Culegerea datelor obiective şi subiective
• Datele subiective
Pacientul acuză:
- imposibilitatea controlului micţiunii,
- lipsa senzaţiei imperioase de a urina,
- pierderi prin prea plin.
Datele obiective:
- reziduu vezical mai mare de 50 ml,
- scăderea volumului vezicii sub 350 ml,
- diminuarea senzaţiei de micţionare,
- vezica urinară palpabilă suprapubian,
- incapacitatea persoanei de a porni sau opri
micţiunea.
6.6.3 Obiective nursing
• Episoadele de incontinenţă vor fi reduse sau
chiar eliminate,
• Pacientul va şti să-şi explice cauzele
incontinenţei şi va cunoaşte modalităţile de
tratament sau control relativ al episoadelor de
incontinenţă,
• Reziduu urinar va fi de 30-50ml sau va
reprezenta 15% din capacitatea vezicii.
• 6.6.4 Intervenţii nursing
– Reducerea sau eliminarea factorilor favorizanţi, dacă este
posibil:
• infecţiile sau inflamaţiile vor fi rezolvate prin consult
medical şi tratament de specialitate,
• informarea pacientului asupra rolului muşchilor
diafragmei pelvine în continenţă (vezi principii şi
raţionamente nursing),
• efectuarea de către pacient a unor exerciţii de
întărire a muşchilor diafragmei pelvine,
• asistenta va învăţa pacientul să-şi oprească şi să
pornească jetul urinar, de câteva ori în timpul
micţiunii.
– Rezolvarea factorilor de mediu:
• rezolvarea problemei de acces (lift, lumină, distanţă),
• încurajarea bolnavului să solicite plosca sau toaleta cu
facilităţi (bare de sprijin).
 – Intervenţii legate de diminuarea capacităţii
pacientului de a detecta
• stimularea vezicii prin umplere şi de a prelungi timpul până la
micţiune:
• determinarea intervalului de timp dintre senzaţia de micţiune
şi necesitatea imperioasă de a micţiona,
• pentru persoanele la care acest interval de timp este scurt,
asistentele trebuie să răspundă prompt (se notează în planul
de îngrijire),
• pacientul va fi învăţat să-şi mărească acest timp prin creşterea
capacităţii vezicale:
a) pacientul să se abţină cât mai mult posibil de la actul
micţional,
b) evitarea actelor micţionale din obişnuinţă, care nu sunt
absolut necesare,
c) orientarea pacientului către realizarea unei intervenţii
chirurgicale (plastia de vezică).
– Stimularea comunicării între pacient, familie şi
personalul medical
 – Menţinerea unei hidratări optime:
• aport lichidian de 2-3 l/zi, dacă nu este contraindicat,
• spaţierea lichidelor la cel puţin 2 ore,
• scăderea aportului lichidian după ora 6 p.m. şi ingestia unei cantităţi minime
de lichide în timpul nopţii,
• scăderea aportului de cafea, suc de grapefruit, ceai, datorită efectului lor
diuretic.
• Menţinerea unui aport nutriţional adecvat pentru a asigura scaun la cel
puţin trei zile.
• Recomandarea formării unor deprinderi pentru persoanele cu incontinenţă:
- informarea pacientului asupra relaţiei dintre dietă, hidratare, viaţa socială
şi întărirea continenţei;
- sfaturi pentru înregistrarea şi evaluarea incontinenţei pe 24 ore:
a) monitorizarea diurezei,
b) evaluarea cantităţii de urină eliminată prin incontinenţă (mică,
moderată, mare),
c) tipul şi cantitatea aportului de lichide.
- după evaluarea incontinenţei pacientul şi familia să aibă în vedere
următoarele:
a) să evacueze urina înainte de episodul de incontinenţă,
b) să utilizeze lenjeria intimă pentru incontinenţă până când
controlul este restabilit
c) în condiţiile în care este indicat, pacientul şi familia să practice
sondajul vezical.
 7. AFECŢIUNI ALE
APARATULUI URINAR
7.1 Infecţiile urinare
7.1.1 Cistita
7.1.2 Pielonefrita acută
7.1.3 Pielonefrita cronică
7.2 Litiaza urinară
7.3 Glomerulonefritele
7.4 Sindromul nefrotic
7.5 Insuficienţa renală acută
7.6 Insuficienţa renală cronică
7.8 Neoplaziile aparatului renal
7.9 Îngrijirea postoperatorie a pacienţilor cu afecţiuni renale
 7.1 INFECŢIILE URINARE
• Infecţia urinară se defineşte ca un complex de
modificări clinice, funcţionale şi morfologice,
secundare colonizării şi multiplicării bacteriene în căile
urinare (infecţiile tractului urinar) sau în parenchimul
renal (pielonefrite).
• Sunt determinate, cel mai adesea, de microorganisme
care pătrund prin uretră şi ascensionează de-a lungul
tractului urinar. Cel mai frecvent germene implicat
este reprezentat de Escherichia coli. După manevre
instrumentale sau în prezenţa obstrucţiei apar infecţii
şi cu alţi germeni gram negativ, cum ar fi Proteus şi
Pseudomonas.
• Graviditatea favorizează infecţia prin staza generată
de relaxarea tractului urinar datorită progesteronului.
 7.1.1 Cistita

• Cistita este definită ca o inflamaţie a

vezicii urinare produsă de germeni
patogeni sau determinată de alte cauze.
• Producerea cistitei este favorizată de
factori ca:
- relaţiile sexuale,
- reducerea ingestiei de lichide,
- constipaţia.
 Cistita acută

• Este o infecţie mult mai frecventă la femei, datorită condiţiilor

anatomice (uretra scurtă).
• Tabloul clinic constă în polakiurie, disurie, durere în regiunea
hipogastrică. De regulă febra lipseşte, urinile tulburi sunt în
cantitate redusă, rareori se observă urini hematurice.
• Examene paraclinice:
- examenul macro şi microscopic al urinei,
- urocultura şi antibiograma, pentru a izola germenul
patogen şi pentru a-i testa sensibilitatea la antibiotice.
• Evoluţia este favorabilă şi un mare număr de cazuri se vindecă
spontan, fără tratament medical.
 Cistita cronică
• Cistita cronică are simptomatologie comună cu cistita
acută dar durata simptomelor este mai mare.
• Factori favorizanţi:
- obstrucţii la nivelul vezicii urinare,
- suferinţe de vecinătate (colon, organe genitale).
• Tratament medical:
- antibioticoterapie în funcţie de antibiogramă
(tratament etiologic)
- antispastice şi analgetice ca tratament simptomatic.
 Intervenţii nursing

• Femeile care prezintă cistite recurente trebuie îndrumate să instituie

măsuri care să prevină cistita sau să amelioreze simptomatologia, când
acesta a apărut.
• Igiena perineală, pentru a preveni contaminarea bacteriană:
- utilizarea mai frecventă a duşului şi nu a căzii,
- igiena locală după un scaun să se realizeze din anterior spre
posterior,
- evitarea iritanţilor locali, cum ar fi: spuma de baie, deodorante
vaginale, pudra de talc.
• Iritanţi cum sunt alcoolul, cafeaua şi ceaiul trebuiesc evitaţi
• Pentru a micşora concentraţia bacteriană urinară este indicată micţionarea
la
• cel puţin trei ore şi creşterea fluxului urinar prin aport lichidian adecvat
(cel puţin trei litri pe zi).
• Femeia activă din punct de vedere sexual trebuie sfătuită ca, atât ea cât şi
• partenerul, să practice igiena locală înainte de actul sexual.
• Simptomele cistitei pot fi ameliorate prin consumul de lichide din 20 în 20
de
• minute, pentru a dilua urina şi a elimina bacteriile. Alcalinizarea urinei
(prin administrarea de bicarbonat de sodiu) reduce aciditatea urinei şi
micşorează intensitatea durerilor.
 7.1.2 Pielonefrita acută

• Pielonefrita acută este reprezentată de manifestările clinice, biologice şi morfologice

consecutive inflamaţiei acute de natura microbiană a rinichiului.
• Simptomatologia: debutul - brusc, febră, frison,
- tulburări digestive,
- dureri lombare.
• În perioada de stare:
- febră,
- stare generală alterată,
- tulburări de micţiune, polakiurie,disurie,
- tulburări digestive: greţuri, vărsături, dureri abdominale.
• La examenul clinic obiectiv, lojele renale sunt sensibile la palpare.
• Examenele paraclinice: - urocultura şi antibiograma,
- examenul macroscopic al urinei- piurie (urina
tulbure),
- examenele radiologice evidenţiază rinichi măriţi de
volum.
• Complicaţii: supuraţie renală, necroză papilară, septicemie, IRA
• Tratament medicamentos: - antibioticoterapie conform antibiogramei,
- analgetice, antipiretice.
 Intervenţii nursing

• Colectarea şi observarea urinei (urină

tulbure, miros puternic),
• Asistenta să se asigure că pacientul ia
antibioticele prescrise,
• Aportul lichidian trebuie crescut la mai
mult de 3 litri pe zi, pentru creşterea
fluxului renal cu efect de spălare a
tractului urinar.
 PLAN DE ÎNGRIJIRE PENTRU UN PACIENT
CU PIELONEFRITĂ ACUTĂ
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT
NURSING
Durere - reducerea durerii - administrarea tratamentului - asigurarea
analgezic prescris de medic confortului, cooperării
pacientului
Infecţia tractului - tratamentul infecţiei - administrarea tratamentului - tratamentul infecţiei
urinar - prevenirea prescis de medic cu antibioticul potrivit
recurenţelor - încurajarea aportului hidric cât mai rapid posibil
- efectuarea balanţei hidrice - spălarea tractului
- recoltarea urinei şi a sângelui urinar
pentru examene de laborator - monitorizarea
- recoltarea de urină pentru funcţiei rinichiului
urocultură la fiecare trei zile - monitorizarea
efectului
tratamentului

Polakiuria - restabilirea - administrarea medicaţiei - reduce spasmele

micţiunilor normale antispastice prescrise vezicii urinare
- asigurarea accesului la toaletă - reduce anxietatea
legată de micţiune
Disuria - reducerea - administrarea de substanţe - neutralizează
disconfortului alcaline aciditatea şi reduce
- încurajarea aportului de senzaţia de arsură
lichide - diluarea urinei

Greţuri şi - reducerea - administrarea antiemeticelor - reduce disconfortul

greţurilor şi prescrise de medic
vărsături
vărsăturilor - toaleta cavităţii bucale

Febră, stare de - reducerea febei şi - administrarea antipireticelor - antipireticele reduc

a disconfortului - măsurarea la intervale
rău
regulate a temperaturii
- repaus la pat, schimbarea
lenjeriei
- administrarea de lichide
febra
- repausul favorizează
repararea tisulară
- substituirea
lichidelor pierdute

Anxietate - reducerea - explicarea bolii şi necesităţii - ajutarea pacientului

anxietăţii tratamentului să înţeleagă boala şi să
- informarea pacientului coopereze la
asupra efectului tratamentului tratament
- purtarea de discuţii cu - identificarea
pacientul cauzelor anxietăţii
pentru ca pacientul să
fie ajutat
corespunzător
 7.1.3 Pielonefrita cronică

• Pielonefrita cronică este, de regulă, cauzată de infecţii recurente

determinate de obstrucţii ale tractului urinar sau de refluxul vezico-
ureteral.
• Tabloul clinic: - debut insidios sau prin episoade de pielonefrită,
- semne generale nespecifice: scădere în greutate, astenie,
subfebrilităţi sau febră,
- semne specifice de afectare renală: - dureri lombare,
- disurie, polakiurie,
- piurie.

- semne clinice determinate de: - leziunile de scleroză renală

(HTA)
- complicaţii (IRC).
• Tratamentul medical este reprezentat de administrarea antibioticelor,
conform antibiogramei, repetat şi pe termen lung.
 7.2 LITIAZA RENALĂ

• Calculii renali se pot dezvolta în orice parte a tractului urinar şi

sunt formaţi din depozite de substanţă cristaline care se găsesc în
urină. Mărimea şi forma calculilor variază de la particule mici,
asemănătoare nisipului, până la pietre rotunde de dimensiunile
unei portocale sau calculi mari de formă neregulată care ocupă
calicele şi bazinetul rinichiului.
• Etiologia
• Substanţele din care se formează calculii se găsesc în urină, în mod
normal. Orice situaţie care determină creşterea concentraţiei în
urină a acestor substanţe sau determină staza urinară predispune
la formarea de calculi. Alte condiţii care favorizează litogeneza
sunt reprezentate de: hiperparatiroidism, gută şi infecţiile tractului
urinar.
Manifestările clinice
• Simptomele determinate de calculii renali şi ureterali depind de:
- mărimea calculului,
- nivelul obstrucţiei,
- extensia iritaţiei la nivelul epiteliului renal,
- prezenţa sau absenţa infecţiei.

• În forma asimptomatică litiaza este descoperită accidental cu

ocazia unui examen ecografic sau a unei radiografii de abdomen
pe gol.
• În formele simptomatice pot apare următoarele manifestări:
- colica renală,
- hematuria determinată de lezarea tractului urinar de către
calcul,
- semnele infecţiei urinare, aceasta fiind adesea asociată
prezenţei calculilor renali.
• Diagnosticul este precizat prin următoarele investigaţii
paraclinice:
- ecografia abdominală,
- radiografie abdominală pe gol,
- urografia i.v.
 Colica renală

• Colica renală este determinată de blocarea unui calcul mic la

nivelul joncţiunii pelvi-ureterale sau la nivelul ureterului şi apare
datorită spasmului sever al musculaturii netede, prin care se
încearcă îndepărtarea obstrucţiei.
• Pacientul acuză durere violentă lombară şi abdominală cu iradiere
inghinală. De cele mai multe ori se însoţeşte de:
- greţuri,
- vărsături,
- hematurie micro- sau macroscopică,
- stare generală proastă.
• Reprezintă o urgenţă medicală, pacientului administrându-se
analgetice puternice.
 Tratamentul este dictat în funcţie de mărimea,
forma şi compoziţia calculului:
• tratament igieno- dietetic, este încurajat aporul de
lichide pentru a preveni staza şi concentrarea urinei;
dacă este cunoscută compoziţia calculilor se prescrie
regim adecvat;
• efectuarea frecventă a uroculturilor şi sensibilităţii la
antibiotice pentru a surprinde apariţia infecţiilor;
• tratamentul medical, în cazul calculilor urici, este
reprezentat de administrarea de alopurinol;
• metode intervenţionale de distrucţie a calculilor:
a) litotriţia extracorporeală- un tratament
noninvaziv bazat pe distrugerea calculilor cu ajutorul
undelor de frecvenţă joasă, emise de un aparat,
b) nefrolitotomia percutană este un procedeu
endoscopic de extragere al calculilor;
• metode chirurgicale: nefrolitotomia,ureterolitotomia.
 PLAN DE PENTRU UN PACIENT CU COLICĂ
RENALĂ
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT
NURSING
Durere - reducerea durerii - administrarea de - analgezicele şi
analgezice, antispastice antispasticele reduc
- monitorizarea efectului spasmul uretral
tratamentului - aprecierea dozei,
ritmului de
administrare
Eliminarea - monitorizarea - colectarea urinei pe 24 ore - analiza chimică a
calcului eliminării urinare - trimiterea urinei la calcului poate ajuta
examene de laborator la stabilirea
- încurajarea aportului de tratamentului
lichide pentru prevenire
- notarea balanţei hidrice - cura de diureză
- recoltarea de urină pentru poate mobiliza
urocultură şi antibiogramă calculul
- pacienţii cu litiază
au frecvent infecţie
urinară
Greţuri, - reducerea - administrarea de antiemetice - antimeticele reduc
vărsături greţurilor şi - administrarea intravenoasă vărsăturile
vărsăturilor de lichide - asigurarea
- toaleta cavităţii bucale după aportului de lichide
vărsătură - reduce gustul
neplăcut

Anxietate - reducerea anxietăţii - explicarea necesităţii testelor - se asigură confortul

- se vor purta discuţii cu pacientului
pacientul pentru identificarea
cauzelor anxietăţii

Deficit de - înţelegerea bolii şi a - explicarea necesităţii - reduce recurenţa

cunoştinţe îngrijirilor îngrijirii bolii
- efectuarea tratamentului
preventiv
- explicarea necesităţii
aportului de lichide crescut
 7.3 GLOMERULONEFRITELE

• Glomerulonefritele sunt un grup de boli renale determinate de

inflamaţii ce apar secundar depunerii complexelor imune pe
membrana bazală glomerulară. Cel mai cunoscut agent
microbian care poate genera antigene ce iniţiază această
reacţie este streptococul hemolitic.
• Glomerulonefritele sunt clasificate după aspectul histologic.
Constant apar modificări la nivelul glomerulilor şi din punct de
vedere clinic apare proteinuria.
• Clinic apar semne de:
- nefrită acută,
- edeme faciale,
- oligurie,
- proteinurie<3g/24 ore,
- hematurie,
- HTA (poate fi absentă),
- sindrom nefrotic (edeme, proteinurie>3g/24 ore,
hipoproteinemie).
 Glomerulonefrita acută
proliferativă
• Etiologie: reacţie declanşată de infecţia cu Streptococ beta
hemolitic, pe care o urmează la 1-2 săptămâni.
• Clinic: - din anamneză reiese că pacientul a prezentat o
infecţie de căi respiratorii în urmă cu 1-2 săptămâni,
- semne de nefrită acută sau sindrom nefrotic.
• Investigaţiile paraclinice arată:
- examen sumar de urină (hematurie, proteinurie),

- exudat faringian (se izolează streptococul

hemolitic),
- complementul este scăzut,
- biopsia renală (aspect histologic caracteristic).
 Tratament
• Medicamentos:
- tratamentul infecţiei, tratament etiologic,
- diuretice,
- antihipertensive.
• Regimul igieno-dietetic:
- repaus la pat pe perioada de activitate a bolii,

- normocaloric,
- hipoproteic în perioada de activitate a bolii, 0,5 g/zi
- în cantitate normală sau uşor crescute în completarea

raţiei calorice glucide,

- hiposodat 3g/zi,
- aport hidric: diureza plus 500 ml.
 Obiective nursing

1. reducerea edemelor,
2. examenul de urină să devină normal,
3. funcţia renală să se normalizeze,
4. tensiunea arterială să fie normală.
 Intervenţii nursing
• Pacientul va sta la pat până se normalizează ureea, examenul de urină şi tensiunea
arterială;
• Va urma un regim igieno-dietetic:
- hipoproteic,
- hiperglucidic,
- hiposodat.
• Măsurarea zilnică a greutăţii;
• Recunoaşterea semnelor de insuficienţă renală pentru instituirea rapidă a
tratamentului:
- greţuri,vărsături,
- prurit,
- aritmii.
• Monitorizarea temperaturii, pulsului, respiraţiei şi tensiunii arteriale;
• Educaţia pacientului:
- explicarea importanţei testelor de urină şi de sânge,
- pacientul să cunoască semnele de infecţie şi de insuficienţă renală,
- cunoaşterea importanţei controalelor medicale.

Prognostic:
- remisie spontană în 2-3 săptămâni,
- insuficienţă renală la 5-10%.
 7.4 SINDROMUL NEFROTIC
• Sindromul nefrotic nu este o boală distinctă ci
reprezintă un tablou clinic determinat de proteinuria
masivă.
• Etiologia
• Sindromul nefrotic poate fi cauzat de orice boală care
duce la distrucţia membranei capilare glomerulare:
- glomerulonefrita cronică,
- neuropatia diabetică,
- boli ale ţesutului conjunctiv.
• Simptomatologie:
- pacienţii prezintă edeme marcate care au apărut în
decurs de 2-3 săptămâni,
- proteinurie (mai mult de 3g în 24 ore), care duce la
depleţia masivă a proteinelor din organism, crescând
astfel susceptibilitatea la infecţii,
- anorexie, slăbiciune.
• Investigaţii:
- examenul cantitativ şi calitativ al urinei arată reducerea
volumului urinar şi proteinurie (mai mult de 3g în 24 ore);
- examenul de sânge arată hipoproteinemie cu hipoalbuminemie.
• Complicaţii: infecţii, tromboze.
• Tratament:
- prednison,
- diuretice,
- regim igieno-dietetic: hiperproteic, hiposodat.

• Obiective nursing:
1. reducerea edemelor,
2. reducerea proteinuriei,
3. prevenirea infecţiilor,
4. eliminări urinare normale,
5. proteine serice normale.
 PLAN DE ÎNGRIJIRE LA UN PACIENT CU
SINDROM NEFROTIC
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT
NURSING
Oliguria - balanţă hidrică - măsurarea şi notarea diurezei - aportul de lichide pe
- prevenirea - restricţia aportului de lichide următoarele 24 ore
hiperhidratării în funcţie de eliminările urinare depinde de eliminările
urinare
Proteinuria - prevenirea - test zilnic pentru a depista - monitorizarea
pierderilor urinare de prezenţa în urină a proteinelor, evoluţiei bolii
proteine glucozei, elementelor sangiune - persistenţa
- colectarea urinii pe 24 ore hematuriei denotă
- dietă hiperproteică, prezenţa leziunilor
hiposodată glomerulare
- prezenţa glicozuriei
arată prezenţa unui
diabet indus de
tratamentul steroidian
- proteinele înlocuiesc
pierderile
- reducerea sodiului
din dietă favorizează
reducerea edemelor
Edemele - reducerea - încurajarea mişcării - reduce riscul
edemelor - îngrijirea pielii trombozelor
- prevenirea - măsurarea zilnică a - ţesutul edemaţiat
leziunilor pielii greutăţii este expus riscului
- măsurarea T.A. în de lezare
ortostatism şi clinostatism - se apreciază
- monitorizarea pulsului pierderile sau
- administrarea diureticelor retenţia de lichide
- se depistează HTA
sau hTA
- evaluează
activitatea cardiacă
- reduce edemele
Risc de infecţie - prevenirea - monitorizarea - imunoglobulinele
infecţiei temperaturii serice sunt scăzute
- recoltarea periodică a secundar
uroculturii pierderilor urinare
- îngrijirea pielii
Risc de - prevenirea - mobilizare - scade incidenţa
tromboză trombozei - exerciţii active şi pasive a tromboflebitei
membrelor inferioare în pat
 7.5 INSUFICIENŢA RENALĂ
ACUTĂ

• Este definită ca reducerea bruscă şi severă a

funcţionalităţii renale determinând:
- tulburări hidroelectrolitice,
- acumularea produşilor de metabolism.
• De obicei este reversibilă, dacă se intervine
prompt asupra cauzei.
 Etiologia
• prerenală- IRA apare prin scăderea filtratului glomerular:
- deshidratare severă,
- hemoragie,
- arsuri extinse,
- şoc septic,
- şoc chirurgical,
- infarct miocardic.
• intrarenală este determinată de afectarea ţesutului renal:
- boli glomerulare,
- substanţe nefrotoxice,
- incompatibilităţi sanguine.
• postrenală apare datorită obstrucţiei:
- calculi,
- tumori,
- hipertrofie de prostată,
- fibroza retroperitoneală.
• Date clinice şi de laborator:
- poate fi dificil de recunoscut iniţial deoarece poate fi mascată de
semnele bolii iniţiale.
• Faza oligurică:
• oliguria <500ml/zi, duce la:
- edeme,
- edem pulmonar acut,
- HTA.
• hiperkalemia creşte rapid şi afectează funcţia cardiacă;
• uremia: - creşte rapid (accentuată de febră, infecţii, distrugeri tisulare),
- determină greţuri, vărsături, prurit, comă.
• Faza poliurică:
- trecere bruscă,
- eliminări urinare mai mult de 3l/zi,
- este afectată funcţia de concentrare a urinei,
- este necesară refacerea balanţei hidroelectrolitice existând riscul
de:
- hipotensiune arterială,
- crampe musculare,
- aritmii cardiace (prin scăderea potasiului).
• Faza de recuperare: - poate dura 3-12 luni,
- de obicei se recuperează complet.
• Investigaţii:
- examen de urină,
- uree, creatinină, electroliţi, pentru a monitoriza
funcţia renală,
- ecografia - mărimea rinichilor, calculi,
- pielografia retrogradă dacă este suspectată
obstrucţia.
• Tratament:
• precoce, în funcţie de cauză:
- reumplerea patului vascular,
- dezobstrucţia căilor urinare,
- dializa.
 Strategii nursing
• Evaluare: - balanţă hidrică,
- verificarea frecventă a funcţiilor vitale (monitorizare
cardiacă),
- determinarea zilnică a greutăţii.
• Planificarea şi implementarea privind:
- boala iniţială: - hemoragii,
- traumatism,
- arsura;
- balanţa hidroelectrolitică:
- aport dirijat;
- scăderea uremiei, regim hipoproteic, hipercaloric;
- dializa.
• Obiective nursing:
1. balanţă hidroelectrolitică restabilită (edeme,TA,potasiu, sodiu);
2. eliminarea produşilor de metabolism;
3. evitarea complicaţiilor.
 PLAN DE PENTRU UN PACIENT CU
INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT
NURSING

Alterarea - menţinerea - măsurarea şi notarea - permite

eliminării balanţei hidrice corectă a aportului şi calcularea
urinare eliminărilor de lichide cantităţii de lichide
- în faza oligurică restricţia permise pentru
de lichide la 500 următoarele 24 ore
ml+eliminările zilei - previne
precedente hiperhidratarea
- observarea edemelor (supraîncărcarea
- în faza poliurică creşterea lichidiană)
aportului de lichide pentru - evaluarea
a compensa pierderile balanţei hidrice
- monitorizarea pulsului şi clinic
TA - prevenirea
deshidratării prin
pierdere urinară
- evaluarea funcţiei
cordului
Anomalii - menţinerea balanţei - în faza oligurică dietă fără - rinichiul este
electrolitice electrolitice sare incapabil de a excreta
- în faza poliurică adaos de sodiu
sare în faza poliurică se
- monitorizarea potasiului seric piede în exces
şi dacă este necesar se face - în faza oligurică
restricţie sau se suplimentează potasiu nu este
potasiu în dietă excretat, de aceea se
- efectuarea examenului de impune restricţia
urină - permite evaluarea
- monitorizarea diurezei evoluţiei bolii
- monitorizarea
electroliţilor excretaţi
Retenţia - reducerea nivelului - dietă hipoproteică - ureea este un produs
produşilor de ureei - dietă bogată în hidraţi de de metabolism al
metabolism carbon proteinelor
- previne
catabolizarea
proteinelor proprii
Risc de infecţie - reducerea riscului - monitorizarea temperaturii - permite diagnosticul
de infecţie - recoltarea periodică de urină precoce
pentru urocultură - previne
- respectarea măsurilor de contaminarea urinară
ansepsie şi antisepsie de către
personalul medical
 7.6 INSUFICIENŢA RENALĂ
CRONICĂ
• Insuficienţa renală cronică este o boala insidioasă, ca urmare a leziunilor renale
ireversibile.
• Etiologie:
- glomerulonefrita,
- pielonefrita cronică,
- nefropatia obstructivă,
- boala polichistică,
- diabet zaharat,
- hipertensiune arterială.
• Aspecte clinice:
- prezintă manifestări variate,
- iniţial prezintă: poliurie, sete, astenie, anemie, anorexie, greţuri,
vărsături,
- în evoluţie poate apare anuria ce duce la:
- edem, HTA, edem pulmonar,
- pericardită, insuficienţă cardiacă congestivă.
• Pot apare manifestări pe orice sistem sau organ:
- stare generală: astenie, iritabilitate;
- ochi: retinopatie, keratită;
- piele: pigmentare, prurit, piele uscată;
- sistem osteo-muscular: boli osoase (demielinizare), crampe
musculare;
- sistem endocrin: hiperparatiroidism secundar;
- sistem nervos: cefalee, parestezii, convulsii, comă;
- sistem gastrointestinal: greţuri, vărsături, anorexie, diaree,
hemoragii gastrointestinale;
- hematologie: anemie, tendinţa la hemoragii, susceptibilitate la
infecţii;
- sistem respirator: dispnee, edem pulmonar;
- sistem cardiovascular: edeme, HTA, pericardită, angină pectorală;
- sistem uro-genital: poliurie, oligurie, impotenţă, tulburări
menstruale;
- metabolism: - creşterea în sânge a ureei, creatininei, acidului uric,
potasiului, fosforului,
- acidoza metabolică.
• Investigaţii paraclinice:
- uree, creatinina crescute în sânge,
- hemoglobina, hematocrit scăzute,
- ecografie, examen radiologic arată:
- structura anormală,
- rinichi polichistic,
- biopsia renală evidenţiază
prezenţa unei glomerulonefrite.
 Strategii nursing
• Evaluare:
- balanţa hidrică,
- monitorizarea pulsului, TA, respiraţie, greutate,
- identificarea surselor potenţiale de dezechilibru,
- observarea precoce a semnelor complicaţiilor (infecţii).
• Problemele cu care se confruntă pacientul:
- alterarea balanţei hidroelectrolitice,
- alterarea statusului nutriţional,
- stres, anxietate, deficit de cunoştinţe.
• Planificare şi implementare
• educarea pacientului privind:
- echilibrarea hidroelectrolitică;
- managementului dietei şi medicamentelor ce se utilizează
pentru controlul uremiei; pacientul va primi o dieta
hipoproteică, hiperglucidică, hipercalorică, hiposodată sau normosodată;
• rezolvarea problemelor psihologice:
- depresia legată de starea de rău,
- conştientizarea evoluţiei bolii,
- implicarea familiei.
7.7 NEOPLAZIILE APARATULUI RENAL
• Cele mai comune tumori renale sunt reprezentate de carcinoamele renale
şi apar mai frecvent la bărbaţi cu vârste între 50-60 ani. Metastazează în
plămâni, oase, ficat şi creier.
• Simptomatologie
• Cel mai comun semn întâlnit în carcinomul renal este reprezentat de
hematuria nedureroasă. Mai pot apare: - dureri lombare,
- scădere în greutate,
- subfebrilităţi.
• Investigaţii:
- ecografie, radiografie renală.
• Tratament: nefrectomie cu sau fără ureterectomie.
• Intervenţii nursing:
• Instituirea unei bune relaţii între pacient şi asistentă pentru ca acesta să-
şi poată manifesta frica, anxietatea;
• Evaluarea nivelului de înţelegere al pacientului şi informarea acestuia în
legătură cu boala;
• Pentru a obţine cooperarea pacientului este necesară informarea asupra
tratamentului instituit;
• Administrarea analgeticelor prescrise de medic, în caz de dureri.
 Tumora Wilms
(nefroblastomul)
• Este o tumoră foarte rară, cu malignitate crescută, care
se dezvoltă la copii. De cele mai multe ori este
descoperită în primii trei ani de viaţă. Creşte rapid în
dimensiuni şi dă metastaze, în special, în plămâni.
• Simptomatologie
• Copilul prezintă un abdomen mărit de volum şi este
oprit în creştere.
• Tratament
• Prognosticul copiilor cu tumora Wilms este favorabil
dacă se practică nefrectomie în combinaţie cu
chimioterapie. Pe perioada tratamentului este necesar
suportul emoţional din partea părinţilor.
 7.7.2 Tumorile vezicii urinare

• Cele mai multe cancere ale vezicii au ca punct de plecare epiteliul

vezical. Cancerul de vezică este mai frecvent la bărbaţi decât la
femei şi afectează pacienţii cu vârste peste 60 ani.
• Etiologie
• Se pare că există mai mulţi agenţi implicaţi în etiologie:
- fumatul,
- chimicalele utilizate în fabricarea cauciucului, insecticidelor,
- calculi vezicali,
- inflamaţii cronice.
• Simptomatologie:
- hematurie nedureroasă, primul simptom evidenţiat,
- cistita,
- disurie,
- polakiurie.
• Investigaţii paraclinice:
- urografia i.v.,
- cistoscopia, utilizată pentru a vizualiza tumora şi pentru a
recolta biopsii,
- computer tomografia.
• Tratament
• Nu există o singură metodă de tratament, alegerea acestuia
făcându-se în funcţie de caracteristicile tumorii, de infiltrarea
peretelui vezical şi de apariţia metastazelor.
• Papiloamele benigne sunt tratate prin cistodiatermie. Tumorile
noninvazive sunt tratate prin chimioterapie intravezicală.
• Pentru tratamentul tumorilor invazive se folosesc:
- rezecţia transuretrală,
- radioterapia,
- chimioterapia sistemică,
- cistectomia cu reimplantarea ureterelor.
 7.8 Îngrijirea postoperatorie a
pacienţilor cu afecţiuni renale

• Afecţiuni care pot beneficia de tratament chirurgical:

- litiaza urinară,
- hematom renal,
- abces renal,
- tumorile renale,
- malformaţii reno-ureterale.
• Obiective nursing:
1. prevenirea complicaţiilor,
2. reducerea durerii, disconfortului,
3. îngrijirea tuburilor de dren, cateterelor.
• Evaluarea:
- respiraţiei,
- circulaţiei,
- durerii şi a răspunsului la tratament,
- verificarea drenajului urinar în mod regulat,
- verificarea periodică a pansamentului pentru a descoperi o
sângerare excesivă.
• Pacientul poate prezenta următoarele probleme:
- risc de şoc şi hemoragie,
- risc de complicaţii respiratorii,
- risc de complicaţii urinare,
- risc de ileus paralitic (nu se reia tranzitul intestinal),
- durere, disconfort,
- alterarea integritătii tegumentare (plaga operatorie),
- anxietate.
• Postoperator se monitorizează pulsul, tensiunea, respiraţia, temperatura,
balanţa hidrică, durerea, pansamentul, tuburile de dren, cateterele.
 PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN FAZA POSTOPERATORIE

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT

NURSING
Risc de şoc şi - prevenirea şocului şi - monitorizarea şi înregistrarea - detectarea precoce a
hemoragie hemoragiei pulsului şi T.A. şocului şi hemoragiei
- depistarea precoce a - observarea stării generale şi a prin scăderea TA şi
semnelor de şoc şi culorii tegumentelor accelerarea pulsului
hemoragie - verificarea regulată a - observarea alterării
pansamentului stării generale sau a
- verificarea regulată a palorii sunt semne de
drenajului şoc
- observarea precoce a
sângerării
- observarea semnelor
pierderii excesive de
sânge
Risc de - prevenirea şi - monitorizarea, înregistrarea - observarea
complicaţii depistarea precoce a frecvenţei respiratorii, polipneei, bradipneei
respiratorii complicaţiilor temperaturii - asigurarea unei
respiratorii - încurajarea respiraţiilor respiraţii eficiente
adânci - facilitează
- adoptarea poziţiei expansiunea
semişezândă plămânului
Risc de - prevenirea şi - măsurarea şi notarea
complicaţii depistarea precoce eliminărilor urinare
urinare a complicaţiilor - observarea culorii urinei
urinare - trimiterea urinei pentru
probe bacteriologice şi
antibiogramă
- asigurarea aportului
adecvat de lichide
- verificarea cateterului
urinar
- efectuarea igienei locale
Risc de ileus - prevenirea - suprimarea alimentaţiei
paralitic ileusului paralitic orale
- administrarea progresivă
de lichide când tranzitul se
reia (prezenţa gazelor)
- dietă uşoară după ce
lichidele au fost tolerate
- monitorizarea
funcţionalităţii
rinchiului
- observarea
anomaliilor
- detectarea pecoce
a infecţiei
- hidratarea
adecvată previne
infecţiile urinare
- ileusul paralitic
poate fi determinat
şi de tulburări în
aria
retroperitoneală
- permite reluarea
peristalticii
normale
Durere, - reducerea durerii, - adminisrarea de analgezice - absenţa durerii
disconfort disconfortului conform presscripţiei medicale creează un confort
- monitorizarea durerii psihic
- ajutarea pacientului să se
mobilizeze şi de a-şi găsi poziţii
confortabile
Hidratarea - asigurarea - administrarea lichidelor - hidratarea previne
intravenoasă hidratării conform prescripţiei medicului infecţiile urinare
intravenoase - verificarea balanţei hidrice - detectarea semnelor
- verificarea locului de puncţie de inflamaţie,
infiltraţie şi luarea
măsurilor
corespunzătoare
Alterarea - menţinerea - verificarea regulată a - permite detectarea
integrităţii integrităţii pansamentului sângerării
tegumentelor tegumentelor - observarea vindecării plăgii - permite evaluarea
- observarea drenajului: procesului de
cantitate, caracteristici vindecare
- menţinerea igienei personale
pentru 2-3 zile
- încurajarea efectuării igienei
personale după ce tuburile de
drenaj au fost scoase
- ajutarea pacientului să-şi
schimbe poziţia în pat în
funcţie de necesităţi
Anxietate - reducerea - purtarea de discuţii cu - reducerea
anxietăţii pacientul pentru ca acesta anxietăţii asigură o
să-şi expime sentimentele stare de bine
- oferirea de informaţii psihică
despre evoluţia bolii