Zilele Educaţiei Medicale 2014, Craiova

Workshop „Transmiterea veştilor proaste”

TRANSMITEREA VEŞTILOR PROASTE

O veste proastă este orice veste care modifică dramatic şi negativ viziunea pacientului
despre viitorul său.

De ce e greu să dai veşti proaste?

Există trei posibile răspunsuri:
1. nu înţelegi de ce acea veste e proastă
2. îţi este teamă de reacţia pacientului
3. ţi se pare că ai eşuat sau te simţi vinovat.

De ce trebuie să dai veşti proaste pacientului tău?

- pentru că este obligaţia ta legală şi morală de a fi sincer cu pacientul tău
- pentru că pacientul tău vrea să ştie detalii despre boala sa (conform studiilor,
aproximativ 90% dintre pacienţi vor să ştie adevărul)
- pentru că, dacă ascunzi informaţii, pacientul îşi va da seama că nu eşti sincer cu el şi nu
va mai avea încredere în tine
- pentru că, atunci când pacientul ştie în ce situaţie se află, el va fi mai implicat activ în
vindecarea sa.

De ce trebuie să înveţi să transmiţi veştile proaste?

- studiile arată că dacă transmiterea informaţiilor se face cu tact şi cu grijă, efectele
negative ale aflării veştilor proaste sunt infinit mai mici; de regulă, nu vestea afectează
moralul pacientului, ci modul în care ea este transmisă
- dacă veştile sunt date ţinând cont de pacient şi într-un mod „corect”, ceea ce obţinem,
pe lângă consimţământul informat al pacientului pentru procedurile care urmează, este şi
dorinţa lui de a lupta şi de a-şi ameliora starea
- dacă înveţi să transmiţi veştile proaste, acest lucru te va proteja şi pe tine de emoţiile
puternice pe care orice profesionist le are într-un astfel de moment, dar şi de emoţiile
negative exprimate agresiv de către pacient sau familia lui.

Cum transmitem veştile proaste?

Transmiterea veştilor proaste într-un mod eficient se face ţinând cont de câteva
recomandări valabile nu doar pentru România sau Europa, ci pentru întreaga lume,
indiferent că medicina se face într-o ţară săracă, cu pacienţi speriaţi, sau într-una în care
serviciile medicale sunt la cel mai înalt standard.

PREGĂTEŞTE-TE DINAINTE
o Citeşte fişa pacientului, detaliile despre investigaţiile lui, actualizează-ţi
informaţiile despre boala lui. Fii pregătit să-i oferi informaţiile de bază despre
boală, opţiunile de tratament şi prognostic în cuvinte uşor de înţeles.
o Pregăteşte un spaţiu intim şi cât se poate de confortabil. Asigură-te că nu veţi fi
întrerupţi şi închide toate sursele de zgomot (telefon, televizor, radio etc.)

1
Zilele Educaţiei Medicale 2014, Craiova
Workshop „Transmiterea veştilor proaste”

o Exersează-ţi mental scenariul. Dacă poţi, exersează-l şi cu voce tare, ca şi cum te-
ai pregăti pentru un discurs public, în aşa fel încât, în momentul respectiv, să nu te
şocheze ceea ce vei spune. Dacă nu ai foarte multă experienţă în astfel de situaţii,
cere-i unui coleg mai experimentat să joace rolul pacientului în timp ce exersezi,
care să-ţi ofere şi un feedback .
o Pregăteşte-te emoţional. A transmite veşti proaste cuiva şi a asista la reacţia lui
este un proces dureros şi pentru tine.

CONSTRUIEŞTE O RELAŢIE TERAPEUTICĂ BUNĂ

o Află cât vrea pacientul să ştie. Nu presupune că vrea să ştie tot sau nimic.
o Dacă este posibil, asigură-te că există şi aparţinători de faţă. Lasă-l pe pacient să
decidă asta. Spune-i că urmează să discutaţi despre diagnostic şi că ar fi util să
aibă sprijin şi de la persoane dragi. Întreabă-l dacă este de acord şi cine sunt
acestea, ce relaţie au cu el.
o Dacă a fost de acord şi sunt persoane noi de faţă, prezintă-te şi întreabă-i cine sunt
şi ce relaţie au cu pacientul tău.
o Pregăteşte veştile proaste: „Mă tem că am nişte veşti proaste.”
o Evită să faci glume în acest moment sau să zâmbeşti, chiar dacă tu crezi că asta va
ajuta.
o Stabileşte următoarele întâlniri cu pacientul tău şi oferă-i posibilitatea să te sune
între timp. Dacă este nevoie, stabileşte întâlniri şi cu alţi specialişti.

COMUNICĂ EFICIENT
o „Înainte să spui, întreabă!” Află ce ştie şi ce înţelege pacientul sau aparţinătorii
înainte să dai vestea. Află la ce se aşteaptă.
o Vorbeşte direct, dar cu compasiune. Nu folosi termeni de specialitate sau termeni
vagi. Nu te teme să foloseşti termeni ca „moarte” sau „cancer”, dacă este nevoie.
o Dă-i voie pacientului tău să plângă sau să păstreze un moment de linişte. Nu-l
grăbi, chiar dacă situaţia e greu de suportat. Mergi mai departe în ritmul lui.
o Roagă-l într-o manieră delicată să-ţi spună ce a înţeles, ca să te asiguri că mesajul
tău a ajuns la el intact. Roagă-l să pună întrebări. Sigur are. La următoarele
întâlniri, fă un rezumat a ceea ce i-ai spus sau cere-i lui să-l facă. Corectează
informaţiile reţinute sau înţelese greşit. Aminteşte-ţi că între întâlnirile voastre au
mai existat câteva momente de disperare şi alte emoţii puternice care pot afecta
felul în care informaţiile au fost înţelese.
o Fiind emoţii puternice implicate după transmiterea veştilor proaste, ţine cont de
faptul că pacientul nu va ţine minte tot ce-i spui, aşa că foloseşte şi materiale
scrise pentru a uşura înţelegerea şi modalitatea prin care el face faţă situaţiei.
o La finalul fiecărei întâlniri, fă un rezumat, fă planuri pentru viitor cu pacientul şi
stabileşte următoarea vizită.

DESCURCĂ-TE BINE ÎN FAŢA REACŢIILOR EMOŢIONALE ALE

PACIENTULUI ŞI FAMILIEI
o Evaluează nevoile emoţionale ale pacientului şi familiei şi răspunde la ele.
Aminteşte-ţi de tipurile de coping cognitiv (negarea, acceptarea, neîncrederea,

2
Zilele Educaţiei Medicale 2014, Craiova
Workshop „Transmiterea veştilor proaste”

învinovăţirea etc.). Monitorizează starea emoţională a pacientului la fiecare

întâlnire şi evaluează riscul suicidar.
o Fii empatic. Foloseşte expresii de genul „Îmi pare rău”.
o Nu critica alţi medici sau oameni din echipa ta. Dacă pacientul te critică sau te
acuză de ceva, evită să te aperi, mai degrabă axează-te pe emoţiile care îl fac să
spună toate astea.

ÎNCURAJEAZĂ ŞI VALIDEAZĂ EMOŢIILE

o Oferă speranţe realiste. Dacă nu există vindecare, atunci oferă speranţă şi
încurajează-l în direcţia opţiunilor disponibile. Dacă emoţiile sunt puternice, nu
presa pentru o decizie. Ea poate fi luată la următoarea întâlnire.
o Explorează părerile pacientului despre vestea pe care tocmai i-ai dat-o şi nevoile
lui emoţionale. Oferă-i posibilitatea de a le îndeplini la alţi colegi de-ai tăi (medic
nutriţionist, psihiatru, psihoterapeut etc.) într-un mod din care să nu se înţeleagă
că vrei să scapi de el.
o După întâlnire, ocupă-te de propriile tale emoţii. Vorbeşte cu colegii tăi din echipă
sau de secţie despre ceea ce s-a întâmplat şi ce simţi. Şi ei trec prin aceleaşi
lucruri cu pacienţii lor. Aminteşte-ţi că un medic bun este implicat în relaţia cu
pacienţii, aşadar va fi şi el afectat de ceea ce li se întâmplă.

Aşadar, cum procedăm?

Pasul 1
Alege un loc confortabil unde să puteti sta împreună. Creează un aer de intimitate prin
închiderea uşii, oprind televizorul şi eliminând eventualele surse de distragere a atenţiei.
Ia în considerare locatia - este un mediu confortabil şi prevede intimitate? Decide pe cine
să incluzi în echipă: medicul primar (tu), care ar trebui să deţină controlul; asistentul care
a dezvoltat în timp o bună relaţie cu pacientul şi membrii familiei sau prieteni aleşi de
către pacient. Asistentul poate facilita reuniunea; asiguraţi-vă că toţi pot fi prezenţi.

Pasul 2
Evaluează trăirile celeilalte persoane. Pare îngrijorată, supărată şi suspicioasă?
Anticipează această stire sau va fi ca o surpriză totală?
Află cat de multe informatii are pacientul. Dacă o informaţie nouă nu a fost elaborată în
discuţiile anterioare, este important să ştii cât de informat sau dezinformat este pacientul.
O anxietate crescută poate veni de la un adevăr spus parţial şi informaţii false acumulate.

Pasul 3
Pune pe ordinea de zi obiectivul de a discuta cu pacientul diagnosticul şi explicarea
acestuia prin cuvinte uşor de înţeles. Include şi planul de tratament şi asigură-te că
permiţi pacientului să facă alegeri atunci când este posibil. Dă argumente pro şi contra
realiste la opţiunile acestuia. Discutaţi despre prognostic, inclusiv la ce se poate astepta
pacientul însă la un nivel cat se poate de realist. Nu da speranţe false; aminteşte-ţi că
oricat de dureros ar putea fi, pentru pacient contează să ştie adevărul. Adevărul este ca un
drog - dozele insuficiente sunt ineficiente pot afecta încrederea pacientului în asistent; o
doză prea mare de adevar poate provoca simptome de supradozaj. Modul în care adevărul

3
Zilele Educaţiei Medicale 2014, Craiova
Workshop „Transmiterea veştilor proaste”

este spus, poate fi un predictor semnificativ in răspunsul pacientului la aflarea unei vesti
proaste (Garrett, 1998). Alege-ţi cuvintele în acord cu stilul tău de a fi şi de a vorbi. Dacă
veştile noi sunt neaşteptate, foloseşte expresii care să introducă subiectul şi să
pregătească pacientul "Mă tem că am o veste proastă despre ..." sau "Tocmai am aflat
veştile de la spital.. ". Fă o pauză scurtă după ele pentru a lăsa timp pacientului să se
pregătească pentru ce urmează.
Asigură-te ca oferi sprijin pacientului. Acest lucru poate lua mai multe forme, de la
oferirea unui confort imediat printr-o atingere de compasiune până la a discuta despre o
strategie de a ţine sub control simptomele şi la resurse pentru grupurile de sprijin care
sunt disponibile.
Începe de unde vrea pacientul - nu doreşti să fii redundant oferind informaţii deja ştiute
de catre pacient, dar de asemenea nu trebuie să presupui că pacientul are cunoştinţe în
ceea ce priveste boala pe care o are.
În plus, reţine că educaţia pacientului este cel mai bine realizata pe bucăţi. Un pacient
care primeşte toate informaţiile o dată se poate simţi bulversat si nu va putea să facă faţă.
Stabileşte şi alte întâlniri pentru asta şi aminteşte-ţi că trebuie să foloseşti un limbaj care
este uşor de înţeles, şi cât mai puţini termeni medicali. Chiar dacă acest jargon este un
mod confortabil de a te detaşa şi de a te ascunde de o discuţie propriu-zisă, rareori
comunici cu adevărat ceva prin intermediul lui şi poate fi o sursă de mare nelinişte pentru
pacient. Verifică frecvent modul în care pacientul primeşte vestile - cum reacţionează el?
Consolidează şi clarifică, pune pacientul să reformuleze ceea ce i-ai spus pentru a vedea
dacă a înţeles. Ascultă ce are de spus pacientul şi discută cu el despre subiecte care par
să-l îngrijoreze cel mai mult. Nu uita: pacientul mereu este îngrijorat!

Pasul 4
Identifică cu emoţiile care apar. De exemplu, ai putea spune „Trebuie să fie un şoc teribil
pentru tine” sau „Sunt sigur că acest lucru este dureros pentru tine” sau „Sunt convins că
te-a supărat ceea ce tocmai ai aflat”.

Pasul 5
Ascultă cealaltă persoană; vorbeşte cu ea . Validează-i emoţiile (identifică-le, exprimă-le,
normalizează-le), dar în primul rând, ascultă şi apoi confirmă că ai ascultat şi ai înţeles.

Pasul 6
Fii pregătit pentru a ajuta; poţi întreba direct "Ce pot să fac acum să te ajut? ". Faceţi
împreună un plan rezonabil. Fii clari în legătură cu angajamentul tău şi îndeplineşte-ţi
promisiunile.

Sfaturi & Avertismente

• Evită să spui „Ştiu cum te simţi”, chiar dacă ai experimentat ceva destul de asemănător.
• Nu împărtăşi experienţele tale personale în efortul de a fi empatic. Vei reuşi doar să îl
îngrijorezi şi mai mult. Te poţi baza pe experienţa ta profesională cu alte cazuri
asemănătoare.