Sunteți pe pagina 1din 11

Halatele albe i empatia

25
POSTED BY GYORGY GASPAR IN OPINII

duminicMAR 2012
SCRIE UN COMENTARIU

Etichete

empatia in relatia medic - pacient, halatele albe,psiholog loredana lita

Acum ceva timp, se spunea ca e un bun medic este cel care punea un diagnostic corect i prescria tratamentul potrivit. Acum, un medic bun nva cum s interacioneze cu pacienii. E mai bine s ai de-a face cu un medic empatic sau cu un profesionist sigur si detaat? Cnd intri n ambulatoriu se prefer a gsi un medic de tipul Doctor House sau unul din aceia de alt dat, care mergeau acas la bolnav pe bicicleta? Despre raportul medic-pacient s-au scris multe cri. S-a descoperit c imaginea medicului i modul su de interaciune cu bolnavul joac un rol psihologic foarte important n vindecarea pacientului. S-a vorbit mult timp despre medicul care vorbete despre problemele sale pacientului n timpul vizitelor i despre ceea ce gndesc unii pacieni: sunt aici pentru a rezolva problema mea sau pe cea a medicului? De caiva ani, se vorbete cu mai multa convingere despre empatie ca fiind un instrument la dispoziia medicului pentru a intra ntr-adevar n sintonie cu pacientul. Prin empatie, sublinia Eigidio Moja (profesor de psihologie medical la Universitatea din Milano), nu se nelege doar capacitatea unui profesionist de-a nelege i mprti emoiile i fricile pacientului, dar i abilitatea de-a tii cum cum s le comunice bolnavilor c problemele cu care se confrunta au fost nelese i mprtite. Empatia este o abilitate nnscut la muli medici: pentru unii e absolut natural s intre n sintonie cu problemele altora. Dar aceasta abilitate se poate i nva: exist tehnici comportamentale care ajuta medicul s stabileasc o relaie empatic cu pacientul.

Studiile psihologice arat c nu e necesar s stabileti o relaie empatic n toate situaiile i nici s aplici empatia la toi pacienii, pentru c nu toi o cer. Sunt persoane care nu manifesta dorin de a fi nelese n plan emoional, dar care cer profesionistului s le dea toate informaiile utile i necesare i s-i ajute s se vindece. Alii, n schimb, simt nevoia de a fi nelesi pn la capat ca o necesitate. Asta nu nseamn c exist pacieni buni si pacieni ri.Medicul este acela care trebuie s se adapteze la situatie, s ineleag care sunt ateptrile pacientului i s acioneze n consecint. Important este s nelegem cu toii c a ne simi nelei n cele mai intime i personale aspecte de ctre propriul nostru medic este cu siguran foarte important pentru fiecare dintre noibune sau rele, trim cu toii relaii i cnd suferim de o boal avem nevoie de empatie ca de aerul pe care l respirm. O mai mare empatie nseamn a centra activitatea medicului asupra bolnavului, asupra persoanei i nu doar asupra bolii. Mai mult empatie, deci, va face bine pacienilor, dar va ajuta i medicina.

RESPECTUL, ORIGINALITATEA, EMPATIA


WRITTEN BY CARMEN MAZILU ON 25/09/2013. POSTED IN INSPIRATIONALE, NOUTATI, STIRI MEDICALE

De curand, am prezentat in cadrul unei conferinte medicale o lucrare cu titlul Comunicarea eficienta in echipa medicala pentru salvarea si pastrarea vietii. La sfarsitul prezentarii am fost intrebata, in contextul in care am folosit de mai multe ori in timpul prelegerii notiunea de empatie, daca nu era mai corect sa folosesc cuvantul simpatie, atunci cand am facut referire la relatia terapeutica si comunicarea cu pacientul. Interlocutorul meu motiva intrebarea considerand ca empatia la nivelul relatiei terapeutice ar putea fi una din cauzele sindromului de Burnout care este din ce in ce mai des intalnit la personalul medical.

Am constatat ca foarte multi dintre specialistii din sanatate (medici, asistenti medicali, etc) au putine cunostinte despre empatie si implicit despre cauzele sindromului Burnout. De aceea, voi incerca sa aduc putina lumina in acest domeniu. O buna comunicare este o conditie fara de care desfasurarea actului medical este doar o utopie. Comunicarea medicala este o comunicare directa, neformalizata si de obicei nemediatizata. Intre cei doi subiecti (pacient si membrul echipei medicale) are loc un schimb de informatii care ii conduce pe cei doi parteneri catre obiective precise, respectiv aflarea raspunsurilor in legatura cu modificarea starii de sanatate, remediile propuse pentru stabilirea sanatatii si modalitati practice de actiune. Un specialist in domeniul medical trebuie sa aiba calitati terapeutice esentiale. Acestea reprezinta legatura importanta intre arta si stiinta medicinei si imbunatatesc abilitatea de a ajunge la bune relatii terapeutice in practica obisnuita. Psihologul american Carl Rogers formula cele 3 calitati terapeutice esentiale:

Respectul Originalitatea Empatia. Respectul poate fi exprimat prin cateva reguli simple:

Sa te prezinti clar si sa specifici motivul pentru care esti acolo, Sa te interesezi cum resimte pacientul situatia in care se afla, Sa discuti de la nivelul pacientului, asigurand un nivel de informatii clar si usor de urmarit, Sa soliciti acordul pentru manevrele medicale si sa-l previi asupra celor dureroase Sa reactionezi astfel incat pacientul sa stie ca a fost inteles Autenticitatea:

Nu pretinde ca esti altcineva Recunoaste in fata pecientului care sunt limitele tale de competenta si negocieaza cu pacientul un plan de interventie in limitele acestor competente In relatia cu pacientul reactioneaza ca un om si nu ca un om de stiinta Demonstreaza-ti interesul fata de pacient ca persoana Empatia este:

o forma de intelegere, capacitatea de a experimenta starile emotionale ca si cum ar fi ale tale. Empatia nu este:

stare emotionala de simpatie sau parere de rau, asemanatoare compasiunii si nu inseamna compasiune, desi compasiunea va poate conduce la empatie, nu inseamna a prelua problemele celuilalt si de a te ingrijora impreuna cu el. Plecand de la ideea ca a lucra cu oamenii inseamna sa lucrezi cu viata, empatia este arta de a trece de la trairea sentimentelor la evaluarea intelectuala a situatiei, de a intelege si ajuta. Pentru a fi empatic trebuie sa iti dezvolti capacitatea de a face fata propriilor sentimente si de a comunica altora sentimentele tale. La baza empatiei se afla observarea, auzi si vezi in aceasta etapa se realizeaza intelegerea empatica. Nu putem comunica din neant. Nu putem impartasi ce nu avem, dar putem invata. Pentru o comunicare terapeutica eficinta trebuie sa fii cinstiti cu tine in primul rand, sa iti cunosti limitele si sa te perfectionezi acolo unde este nevoie. Oamenii in suferinta au antene speciale, simt empatia, autenticitatea si respectul nostru si reactioneaza pe masura. Ne aflam in a doua etapa a empatiei- comportamentul empatic. Este etapa in care se aplica metodele si mijloacele potrivite adaptate fiecarui pacient pentru a interveni in universul sau emotional. Fiecare pacient percepe in mod diferit empatia si uneori este nevoie de mai multa rabdare si intelegere. Confirmarea din partea pacientului pentru empatie, se realizeaza prin cuvinte, gesturi, complianta la interventia medicala. Este limpede ca toti avem nevoie de a fi ajutati atunci cand trecem prin situatii grele. Devenim adevarate binecuvantari atunci cand empatici fiind ii ajutam pe cei din jurul nostru. Empatia se construieste inca din copilarie, pe constientizarea de sine. Cu cat suntem mai deschisi fata de propriile noastre emotii cu atat suntem mai capabili sa interpretam sentimentele altora. Cheia intuirii sentimentelor altuia sta in mare masura in capitatea de a interpreta comunicarea nonverbala, tonul vocii, gestica, expresia fetei, etc. Dezvoltarea capacitatii empatice este strans legata de dezvoltarea inteligentei emotionale.

Rolul empatiei n procesul terapeutic


Posted on 25 februarie 2012 | Scrie un comentariu

Inteligena emoional este capacitatea de a simi, de a nelege i de a aplica efectiv puterea i acuitatea emoiilor ca o surs de energie uman, informaie, conectare i influena, afirm Robert Cooper. Empatia, definit de ctre Claude Steiner ca fiind un al aselea sim, prin care percepem energiile emoionale n acelai mod n care ochiul percepe lumina., este considerat una dintre cele cinci componente ale inteligenei emoionale alturi de: cunoaterea propriilor emoii, gestionarea emoiilor (autocontrolul), aptitudinea de a utiliza emoiile n mod productiv (motivaia) i capacitatea de dirijare a relaiilor interpersonale (sociabilitatea). Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer, care a denumit fenomenul n limba sa matern Einfhlung, ns C. Rogers este cel care a introdus termenul n practica medical, definindu-l ca fiind perceperea cu acuratee a cadrul intern de referin al altuia, cu toate componentele sale emoionale i semni-ficaiile care-i aparin ca i cum ai fi cealalt persoan, ns fr a pierde condiia de ca i cum. Empatia este ajutat de interaciunea dintre creierul emoional (sistemul limbic) i creierul cognitiv (cortexul), astfel distin-gndu-se trei tipuri de empatie: 1. Empatia cognitiv atunci cnd cineva recunoate ceea ce simte alt persoan. 2. Empatia emoional atunci cnd cineva simte ceea ce simte acea persoan. 3. Empatia de compasiune atunci cnd cineva vrea s ajute cealalt persoan s fac fa situaiei i emoiilor. Concluzionnd asupra definiiilor date empatiei, S. Marcus apreciaz c punctul nodal al conceptului empatic l reprezint conduita retririi strilor, gndurilor, aciunilor celuilalt de ctre propria persoan prin intermediul unui proces de transpunere substitutiv n psihologia partenerului. Empatia, ce apare n momentul unei sincronizri fizice i presupune suficient calm i receptivitate, astfel nct semnele subtile ale sentimentelor celuilalt s poat fi recepionate i imitate de ctre propriul creier emoional, se construiete pe contientizarea de sine i cu ct o persoan este mai contient de sentimentele i emoiile poprii, cu att este mai capabil s le interpreteze pe ale celorlali. Cheia citirii sentimentelor persoanei de lng noi st n descifrarea canalelor nonverbale: ritm i ton al vocii, mimic, gesturi. Teoriile terapeutice situeaz empatia n centrul relaiei terapeutice, astfel nct este foarte important felul n care pacientul simte c terapeutul se racordeaz la emoia lui, proces

numit OGLINDIRE. C. Rogers consider c pentru a da dovad de nelegere empatic terapeutul trebuie s fie congruent n relaia terapeutic, s manifeste o consideraie pozitiv necondiionat fa de client, avnd sentimente pozitive fa de acesta pe care le exteriorizeze fr rezerve i fr a emite judeci de valoare i s perceap emoiile i tririle ncercate de pacient din interior aa cum i apr clientului i s i comunice acestuia nelegere pe care o are fa de ce simte clientul. De altfel, trei condiii de baz sunt menite s declaneze adoptarea unei conduite empatice (Grlau-Dumitru, 2004): 1. Condiie extern care se refer la modelul de empatizare al psihoterapeutului care i percepe n mod nemijlocit pacientul de-a lungul desfurrii psihoterapiei, fr a fi nevoie s reprezinte sau s imagineze cum e n cazul transpunerii dramatice sau al activitii artistice. 2. Condiie intern care se refer la predispoziiile psihice ale celui care simpatizeaz: n ncercarea de a sesiza tririle pacientului, terapeutul nu trebuie s piard distan sau obiectivitatea, punnd n aciune deprinderi de detaare, deosebit de impor-tante n stabilirea cum 3. Condiie preciza circumstanial care se refer la obiectivelor I. credina terapeutice. Janis. n convenie bazat pe Numai n acest mod, cel care empatizeaz poate s dea dovad de o empatie matur, dup

contientizarea celui care empatizeaz c nu devine cellalt, ci i pstreaz propria identitate. Dac condiia de ca i cum se pierde, starea devine de identitate ceea ce frizeaz cu patologia. Relaia psihoterapeut-pacient implic un contact nemijlocit i necesar, utiliznd att comunicarea explicit de tip verbal sau nonverbal, ct i pe cea implicit de natur empatic. Din aceast perspectiv, sunt evideniate urmtoarele funcii ale empatiei terapeutului (Grlau-Dumitru, 2004): 1. Funcia de nelegere i interpretare a strilor psihice ale pacientului : se manifest ca un adjuvant tiinific aflat la ndemna psihoterapeutului n scopul realizrii demersului de cunoatere a psihicului uman. 2. Funcia de transpunere n psihologia pacientului : C. Rogers (1959) consider c scopul terapeutului este de a percepe ct mai sensibil i mai acurat ntregul cmp perceptiv al clientului su i de a comunica acestuia c vede lumea prin ochii partenerului su. 3. Funcia de comunicare implicit ntre parteneri include nu doar comunicarea empatic dintre terapeut i pacient, dar i invers, deschiderea pacientului n raport cu terapeutul. 4. Funcia performanial a empatiei terapeutului: empatia terapeutului trebuie ponderat de intervenia, prin contra-balansare, a unui fenomen de detaare care este necesar n luarea

deciziei

terapeutice

pentru

pstrarea

condiiei

ca

cum.

5. Funcia de mediere n declanarea orientrii i comportamentul helping . Profesia de psihoterapeut impune adoptarea unei conduite altruiste fa de pacient, empatia terapeutului avnd rolul de a declana acest proces de oferire a sprijinului psihologic. n literatura de specialitate sunt menionate dou modaliti distorsionate de empatizare ale psihoterapeuilor cu pacienii lor care au ca drept cauz anxietile personale ale terapeutului care fie se distaneaz excesiv de pacient, prin accentuarea diferenelor dintre clientul bolnav i terapeutul sntos, ceea ce se numete empatizare patologizant, fie minimalizeaz aspectele patologice evidente ale pacientului su, ceea ce este denumit empatizare normalizant. Ambele tipuri de raportare la pacient sunt ns ineficiente din punct de vedere empatiei: empatizator marginal nelege doar o parte din terapeutic. experiena J.M. Lewis mparte terapeuii n urmtoarele categorii din punct de vedere al clientului, empatizatorul evanghelic este mult prea preocupat de schimbarea clientului nct nu stabilete o comunicare eficient, empatizatorul demonstativ se supraidentific cu pacientul ntr-o manier simbolic contraproductiv, empatizatorul complusiv se identific cu una din strile clientului dar nu poate prsi cu uurina aceast identificare i empatizatorul raional nu poate abandona rolul i masca profesional. Empatia are un rol foarte important n psihoterapie, fiind unul dintre aliaii cei mai puternici ai terapeutului, ns aa cum spunea Rogers, e vital ca specialistul s pstreze condiia de ca i cum ar simi ce simte pacientul, evitndu-se astfel amestecul emoiei lui cu a clientului, tocmai pentru a putea fi astfel capabili de a-l nelege i de a-l ajuta eficient pe pacient.

Medic, pacient, empatie


Din cel mai recent Eurobarometru, publicat n mai 2012, de Comisia European, avnd ca tem relaia dintre medicii i pacienii din cele 27 State

Membre ale Uniunii Europene: pentru pacieni, aspectul cel mai important care ine de comunicarea cu medicul este capacitatea acestuia din urm de a explica n ce constau diagnosticul i tratamentul medicii i doresc ntr-o mai mare msur ca pacienii s descrie simptomele pe care le au i s-i in la curent cu privire la evoluia tratamentului principala barier n comunicarea medic-pacient este lipsa timpului pe care medicul l are la dispoziie pentru a discuta cu pacientul muli pacieni descriu relaia dintre medic pacient n modul tradiional, n care medicul ntreab, iar pacientul rspunde, simindu-se de multe ori inconfortabil

pacienii nu i doresc s fie co-responsabili pentru decizia terapeutic, ci vor doar ca s neleag conduita aleas de medic - See more at: http://mariusgeanta.ro/medic-pacientempatie/#sthash.tHcDWbSE.dpuf

Sistemului sanitar din Romnia i lipsete EMPATIA. Solutia europeana: Marea Britanie, exemplu de bune practici
Publicat la: 14.05.2013
de Nicoleta Blan

Sectiunea
Sanatate

Etichete
cum rezolva britanicii problemele din sistemul sanitarmasuri pentru dezvoltarea compasiunii la asistentesistemului sanitar ii lipseste empatia

RELATIA ASISTENT MEDICAL-PACIENT


A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana intra in boala cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute,

cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa- posibil- si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam neconditionat pe toti. Relatia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicala este considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare. Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort. La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale (personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cnd esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cnd si cui sa o faci. Cele mai importante atribuii ale unei asistente medicale sunt : asistarea medicului la efectuarea investigaiilor clinice, realizarea investigaiilor paraclinice uzuale, programarea pacienilor pentru investigaii de specialitate,

administrarea tratamentelor, intervenii n situaii de urgen, monitorizarea strii pacientului, completarea documentelor de eviden a medicamentelor, de eviden a pacienilor i de observaie clinic medical, sterilizarea instrumentelor i a materialelor, administrarea medicamentelor, asigurarea condiiilor igienico- sanitare generale la locul de munc, precum i asigurarea condiiilor necesare desfurrii tratamentelor i recoltrilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic asistenta medicala explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general. De asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra lipsei si consta in a spori independenta pacientului. In final se obtine ameliorarea dependentei sau castigarea independentei. Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze). In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana. Deci, in final doresc sa reamintesc ca a fi asistenta medicala inseamna:

sa nu fi niciodata plictisita; sa fi deseori frustrata; sa fi inconjurata de probleme; sa ai multe de facut si atat de putin timp;

sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai foarte putina autoritate; sa intri in vietile oamenilor, ale copiilor si sa marchezi o diferenta; unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema; vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta si in starea lor cea mai buna; nu vei inceta niciodata sa fi uluita de capacitatea oamenilor (copiilor) de a iubi, de a indura si de curajul acestora; vei vedea viata incepand si sfarsindu-se; vei repurta victorii triumfatoare si esecuri devastatoare; vei plange mult; vei rade mult; vei sti ce inseamna sa fi om si sa fi uman.