Trauma psihica

Trauma psihica poate fi definita drept o discrepanta intre o serie de factori

situationali amenintatori si capacitatile individuale de gestionare a acestora.
Atunci cand in viata noastra intervine o situatie traumatizanta se produce o splitare
a psihicului in 3 parti: partea traumatizata, partea supravietuitoare si partea
sanatoasa.
Partea traumatizata este cea care pastreaza amintirile despre trauma, este
inca prinsa in experienta traumatizanta si se caracterizeaza prin manifestarea unor
comportamente, trairi sau reactii de aceeasi varsta pe care persoana o avea la
momentul traumei;
Partea supravietuitoare este necesara pentru a proteja splitarea, se
manifesta prin negarea si reprimarea experientei traumatizante;
Partea sanatoasa ajuta persoana care a trecut printr-o astfel de experienta sa
isi regleze sentimentele, sa formeze noi legaturi sigure si in acelasi timp faciliteaza
abilitatea de auto-analiza si responsabilizare.
Un aspect important de mentionat este faptul ca traumatismul produs in mod
deliberat are efectele cele mai mari, in comparatie cu fenomenele naturale, sau
accidentele.
Conform F. Ruppert exista 4 tipuri de traume: traumele existentiale,
traumele de pierdere, traumele de atasament si traumele sistemice de atasament.
Dintre persoanele adulte din Romania, se estimeaza ca peste 70% au trait sau
vor trai experienta a cel putin unui eveniment traumatic la un moment dat in viata
lor, iar trauma psihica este responsabila pentru aproape 50% din totalul
problemelor emotionale si psihice.
O recunoastem atunci cand apar modificari la nivel emotional, fizic,
cognitiv, comportamental sau retational - este vorba despre anxietate, fobii,
sentimente exagerate de vina, rusine, neputinta sau atacuri de panica.
Simptomele pot fi si manifestari fizice, precum lipsa apetitului, dificultatile
de somn, scaderea nivelului de energie, disfunctii sexuale.
Oamenii obisnuiesc sa spuna ca 'li se rupe sufletul' sau ca 'ii doare foarte
tare'. In urma evenimentului traumatic, se pierde ceva din noi, se creeaza in
1

interiorul nostru o ruptura, ruptura pe care noi, specialistii, o numim trauma

psihica.
Rareori insa observam trauma, cel mai adesea facandu-se vizibile efectele pe
care ea le are in viata noastra.
Uneori, cei care sunt afectati mascheaza simptomele prin comportamente
compulsive si adictive: consum excesiv de alcool, droguri sau mancare. Alteori,
exista simptome cognitive precum dificultati de concentrare, scapari de memorie
sau refuzul de a lua decizii.
De vreme ce traumele se petrec adesea in contextul relatiilor - spre exemplu,
abuzul, abandonul, neglijarea, lipsa suportului celorlalti, separarea de persoane
dragi, efectele traumei pot fi de natura relationala. Cel mai frecvent ostilitatea,
izolarea, problemele sexuale, frica puternica de abandon si respingere, dorinta de
a-l controla pe celalalt sunt semne ale traumei psihice.
Tratamentul traumei psihice urmeaza, in cele mai multe dintre cazuri, doua
mari directii: tratamentul psihologic si cel medicamentos.
In functie de severitatea simptomelor, tratamentul medicamentos insoteste
sau chiar precede cura psihoterapeutica.
In lipsa unui tratament adecvat, persoana risca sa fie coplesita de efectele
traumei, dezvoltand blocaje in unele zone de viata si pierzandu-si vitalitatea de a
rezolva problemele specifice respectivelor arii.