Colegiul de Medicina Orhei

Doliul

Elaborat:Buzu Cinara
Profesor:Morozan Cristina

Gr 21
Orhei-2020
Doliul este răspunsul emoțional al omului la pierderea unei persoane dragi. Este perioada în
care te simți copleșit de o mulțime de emoții și crezi că durerea și suferința cauzate de
moartea celui drag nu vor dispărea niciodată. Însă trebuie să știi că toate aceste sentimente
sunt perfect normale pentru întreg procesul de doliu deoarece este un răspuns natural, firesc,
la pierdere.

 Termenul de “doliu” provine din limba

latină, de la verbul “doleo, dolere”, care
înseamnă a jeli, a plânge.
 Acest proces de doliu cuprinde două
aspecte:
 unul exterior
 unul interior.  
 Cel exterior se referă la tradițiile legate de
doliu, pornind de la pregătirile pentru
înmormantare, în care se aleg 
pachetele funerare, dar și 
accesoriile funerare necesare acestui
proces, dar și pregătirea necesarului
vestimentar pentru cei ramași în urmă și Important este să știm că această perioadă de doliu nu
își plâng suferința, cum ar fi hainele negre, trebuie să fie acompaniată de o stare de tristețe
accesorii, barba etc.  exagerată, deoarece trebuie să ne gândim că sufletul
 Aspectul interior se referă la suferința și celui ce ne-a părăsit va fi mult mai fericit acolo unde se
tristețea pe care o resimțim după moartea duce decât era pe pământ.
cuiva și nu ar trebui să neglijăm deloc Credința multora este că cei care ne-au părăsit s-au dus
acest impact psihologic, deoarece, de cele într-o lume mult mai bună, în care nu există răutate,
mai multe ori ne este extrem de greu să invidie sau nefericire.
facem față propriilor noastre emoții și
trăiri.
În ceea ce privește durata doliului, Biserica nu reglementează strict durata acestuia. Tradițiile spun că pentru soț,
soție, copii sau părinți se poartă doliu un an de zile.
Pentru celelalte persoane – prieteni, cunoștințe, doliul se poartă timp de 40 de zile.
De cele mai multe ori lumea respectă doliul de 40 de zile, deoarece aceasta este perioada în care sufletul trece prin
judecată și trebuie ajutat să se ridice la ceruri și să își găsească odihna veșnică.
În cazuri speciale, atunci când durerea pierderii ființei dragi este mult prea mare, doliul este purtat în exterior și în
suflet pentru toată viața.
Trdiția doliului este un extrem de veche. A fost
întâlnită pentru prima dată în Vechiul Testament,
unde evreii, pentru a-și arăta doliul, își rupeau
hainele, se îmbrăcau în saci și își puneau cenușă pe
cap. Fiecare religie comportă tradiții și obiceiuri
proprii atunci când vine vorba de doliu, iar grija
creștinească pe care o avem față de cei dragi care
ne-au părăsit se manifestă prin numeroase practici
religioase și tradiții care s-au născut din credința că
sufletul omului nu moare niciodată. Așadar, prin
toate aceste obiceiuri, sufletul celui decedat se
desprinde mai ușor de trup și de lumea aceasta, Biserica Ortodoxă interpretează moartea ca
având un drum lin spre Ceruri și bucurându-se de fiind desprinderea sufletului de trup, sufletul
odihnă veșnică în Împărăția lui Dumnezeu ajungând la Dumnezeu, cel ce l-a creat, iar
trupul ajungând în pământul din care a fost
luat. În ceruri, sufletul va fi judecat și fie va
primi fericire veșnică în Rai.
 Perioada de doliu și etapele doliului

Șocul/negarea
acesta este primul stadiu după aflarea cumplitei vești iar persoana efectiv nu reușește să aibă nicio reacție într-o primă
fază. Nu procesează rațional vestea și are nevoie de câteva secunde bune pentru a reveni cu picioarele pe pâmânt. Mai
apoi, apare procesul de negare, în care apare refuzul acceptării situației dramatice prin care trece.
Furia
În această etapă omul încearcă să găsească vinovații pentru durerea sa și pentru trecerea în neființă a celui drag,
blamând pe oricine consideră a fi vinovat, de la propria persoană, până la doctori sau Dumnezeu. Totuși, psihologii
spun că este o reacție perfect normală, deoarece acest tip de manifestare ajută persoana respectivă să accepte
evenimentul.
Conștientizarea pierderii
Acesta este momentul în care persoana trebuie să facă față pierderii, în care impulsurile și stările de moment dispar și
își dă seama că situația este cât se poate de reală. De multe ori, conștientizarea pierderii îi dărâmă psihic pe foarte mulți
dintre cei care trec printr-un astfel de moment, deoarece realizează că nu îl vor mai avea alături pe cel drag niciodată.
Depresia
Această perioadă este una de trăire efectivă a piederii și se manifestă prin tristețe, regret, lacrimi sau nesiguranță. În
această etapă este extrem de important ca persoana să îi aibă alături de ea pe cei dragi, care să nu o lase să se cufunde
în această depresie. Suportul celor din jur este esențial într-un astfel de moment.
Acceptarea
Această ultimă etapă este cea în care persoana suferindă începe să se obișnuiască cu gândul pierderii, în care găsește o
explicație logică, coerentă a acestei experiențe de viață, acceptând ideea că nimeni nu poate trăi veșnic și că moartea
poarte surveni oricând, în viața oricăruia dintre noi.
Resemnarea:
Este abandonul acestei lupte in cursul careia persoana incepe sa aiba sentimentul ca a incercat tot. Nu are nici o viziune
a ceea ce poate face si actioneaza conform imprejurarilor. Aceasta resemnare poate, de altfel, sa se compuna din
respingere. Exemplu: „Asta-i viata. Asa a vrut Dumnezeu.
Reconstruirea:
Doar acceptarea nu este suficienta. Procesul
de doliu implica si o reconstruire
progresiva. Persoana in doliu trebuie sa
inceapa la un moment dat un proces de
reorganizare pentru a raspunde obligatiilor
legate de viata in societate. A se reconstrui
inseamna a se cunoaste mai bine, a-si
descoperi resursele personale si
constientizarea existentei proprii. Acest
demers dezvolta increderea in sine.
Sentimentul de vulnerabilitate da loc unei
noi energii, iar credinciosului practicant ii
da o mai mare incredere in Dumnezeu. In
concluzie, procesul de doliu este un proces
de evolutie personala. Nu exista un singur
mod de a trai doliul. Fiecare caz de doliu
este particular in functie de legaturile care
ne unesc cu persoana pierduta, de
importanta lucrului pierdut sau in functie
de personalitatea noastra si de istoria
proprie. Unii specialisti considera ca nu
devenim adulti decat dupa ce am pierdut pe
cineva (ceva) drag.
 Unele culturi privesc moartea ca pe un fenomen cât se poate de obișnuit,
fiind conștienți de importanța ei și de faptul că nu au cum să o evite. În
societatea actuală, însă, fenomenul morții este negat, oamenii nedorind să
vorbească sau să știe prea mult despre moarte.

Pentru omul contemporan acest proces este unul

tabu, spre deosebire de omul primitiv, care nu era
speriat de moarte, ba chiar o vedea ca pe un lucru
firesc.
Din păcate, astăzi încercăm să excludem moartea din
viața noastră și să îi protejăm pe cei din jur de ea,
când de fapt prin acest lucru nu facem altceva decât
să amplificăm teama, atribuindu-i morții un caracter
nenatural. De asemenea, atunci când moare o
persoană dragă, încercăm să ne distragem atenția de
la situație, să ne chinuim să uităm. Însă toate aceste
încercări disperate de a ne apăra nu reușesc decât să
ne facă și mai vulnerabili în fața fenomenului morții.
În urma unor
studii, există
anumite simptome
care ne arată dacă
ceea ce trăim este
un doliu natural
sau un doliu
patologic.
Doliul natural
Este caracterizat de sentimente care apar
imediat după pierdere precum dor intens
față de persoana pierdută, căutarea acesteia,
sentimente de singurătate, dificultate de
acceptare a morții persoanei, gândul că viața
este una lipsită de sens, irascibilitate, mânie,
pierderea scopului. Aceste sentimente sunt,
însă, trecătoare.

Doliul patologic
Dacă toate sentimentele enumerate mai sus depășesc perioada de un an de zile, atunci putem
vorbi despre un doliu patologic. Atunci când manifestarea acestor sentimente afectează în mod
constant viața persoanei și funcționalitatea ei (nu mai reușește să facă față situațiilor de zi cu zi
de la locul de muncă sau din viața personală), atunci ar trebui să existe un semn de îngrijorare
din partea apropiaților.
Persoana în cauză trebuie să fie ajutată să se vindece, prin suportul celor dragi, prin apelarea la
un psiholog și prin încurajarea acesteia să vorbească, să se exprime în legătură cu trăirile sale,
împăcându-se, în cele din urmă, cu pierderea suferită . 
Doliul nu este doar o reprezentare a suferinței provocate de pierderea unei persoane dragi, ci în
același timp este și un proces de vindecare după o despărțire dureroasă iar după această perioadă
va urma, cu siguranță una de renaștere.
Chiar dacă moartea unui om drag este o perioadă extrem de dificilă, trebuie să rămânem cu
speranța și să nu ne lăsăm pradă depresiei sau suferinței. Ar fi util să ne gândim că doliul,
de fapt, ne ajută să ne formăm amintiri frumoase despre persoana cu care am împărțit viața
până acum. Trebuie să nu uităm niciodată că moartea nu este un sfârșit, ci dimpotrivă, un
nou început, unul mult mai frumos, mai înălțător și mai fericit.