Despre doliu si trauma, cum sa le integram in viata noastra

Specialistii considera trauma ca un eveniment din viata omului care se caracterizeaza prin intensitatea,
incapacitatea de a-i raspunde in mod adecvat, efectele patogene pe termen lung pe care le provoaca in
lumea launtrica. Totusi un eveniment nu este traumatic per se, intr-un mod absolut, ci trebuie luata in
considerare si disponibilitatea proprie a subiectului de a se lasa traumatizat. In traumatism nu exista o
descarcare emotionala prin care individul sa se elibereze de amintirea evenimentului traumatic. Experienta
ramane in viata psihica ca un corp strain, care provoaca rau.

Pierderea, separarea, moartea unei persoane dragi reprezinta una dintre cele mai dificile forme de trauma.
Decesul unei persoane dragi este un factor de stres major din cauza a doua motive: pierderea efectiva a
relatiei de atasament si confruntarea cu ideea de moarte proprie, de finitudine a vietii. Reactiile provocate
de moartea cuiva apropiat zguduie intreaga fiinta in mod invaziv, coplesitor si extrem de dureros. In doliu
de fapt noi plangem atat fiinta disparuta, cat si parti din noi insine, localizate in relatia cu celalalt, de care
ne separam pentru totdeauna, odata cu pierderea celuilalt. Nu degeaba se spune la moartea cuiva drag a
murit ceva si-n mine, ceea ce implica ideea de ireversibilitate.

A face doliul dupa persoana disparuta inseamna a integra la nivel psihic experienta pierderii si durerea
asociata, avand ca finalitate reorientarea persoanei intr-o viata care nu o mai include si pe fiinta decedata.

Ce se intampla la despartirea, moartea cuiva drag?

Lumea exterioara devine complet devalorizata si nu mai suscita niciun fel de interes pentru persoana care
a pierdut pe cineva. Intreaga energie a persoanei pare sa fie acaparata de durerea si amintirile sale, pana
cand aceasta se hotaraste sa rupa legatura cu cel disparut.

Ce inseamna un doliu reusit?

Persoana este capabila sa ramana conectata emotional in profunzime cu fiinta disparuta, dar poate in egala
masura sa se proiecteze la un nivel adaptativ intr-o lume satisfacatoare fara aceasta. Raman sentimentele
de dor si tristete, insa preocuparile si gandurile la persoana decedata nu mai sunt intruzive si coplesitoare,
in defavoarea altor activitati. Exista o expresie extrem de sugestiva care oglindeste reusita unui doliu: a
ucide mortul

Ce inseamna un doliu dificil?

Nu toata lumea reuseste sa integreze trauma pierderii cuiva apropiat. Unele persoane mentin starea
psihologica de doliu ca si cum ar fi singura legatura care mai functioneaza cu persoana disparuta. Reluarea
propriei vieti ar echivala cu o tradare a celui disparut. In cadrul acestui tip de doliu prelungit, complicat
persoana ajunge sa isi puna restrictii modului in care traieste, evita apropierea de locurile si lucrurile care
ii faceau placere celui drag, evita petrecerea timpului cu familia sau cu prieteni ai celui drag.

Care este perioada aproximativa de doliu?

Se spune ca intre 6 luni si 2 ani persoana aflata in doliu reuseste sa traverseze toate etapele pentru a putea
functiona normal, integrat si asumat in lumea din care cel drag nu mai face parte. Dar cine poate spune cu
adevarat ca 2 ani sunt suficienti? Uneori iti trebuie o viata sa te impaci cu ideea mortii celui de langa tine.

Care sunt manifestarile in fata pierderii cuiva drag?

Exista evident niste manifestari tipice prin care trece majoritatea : imediate (siderare cognitiva, afectiva,
apoi agitatie, fuga, stress accentuat), postimediate (insomnie, angoasa, stari anxioase, depresive, haos
emotional); si manifestari de tipul amintirilor recurente, disociere, evitare. Insa confruntati cu moartea
oamenii au si tot felul de manifestari atipicie, reactii care par surprinzatoare celor din jur. Unii abordeaza
situatia cu mult cinism, facand glume macabre sau vazandu-si nestingheriti de activitatile cotidiene. Altii
refuza sa mearga la inmormantare si nici nu ajung la cimitir o lunga perioada de timp dupa producerea
evenimentului. Unii resping cu vehementa contactul cu persoanele apropiate celui mort sau cu orice fel de
lucruri care ar putea evoca amintirea acestuia. Altii trec sub tacere evenimentul, intrerupand orice
comunicare pe aceasta tema si considerandu-l un subiect tabu sau, dimpotriva, fac un altar cu toate
obiectele personale ale persoanei decedate la care se roaga zilnic. Am intalnit si oameni care isi pozasera
mortul drag pentru a capta ultimul moment inaintea inmormantarii. Pe termen lung anumite persoane isi
gasesc modalitati curioase de mentinere la nivel inconstient a celui disparut: replica boala fizica care a
omorat persoana draga sau apeleaza la maternitate pentru a prelungi viata celui decedat.
Exista vreo diferenta in a resimti durerea atunci cand moartea cuiva apropiat este brusca sau atunci cand
este asteptata

S-ar putea crede ca atunci cand te astepti sa iti moara cineva (fiind bolnav de exemplu) durerea se dilueaza
mai repede deoarece esti pregatit psihologic. Iar disparitia subita prelungeste socul acceptarii, prelungind
implicit si perioada doliului. De fapt in realitate lucrurile sunt atat de sensibile incat difera de la persoana
la persoana in functie de capacitatea fiecaruia de a gestiona trauma.

Ce putem face pentru cineva care a suferit o pierdere?

Doar sa ii fim alaturi, fara sa grabim in vreun fel travaliul doliului. Fiecare va traversa etapele in ritmul
sau si isi va cauta propriile metode de a face fata. Daca dificultatile se accentueaza si se intind in timp
putem sugera si un ajutor de specialitate.

Important este sa inteleaga ca nu trebuie sa elimine persoana disparuta din viata sa interioara, ci sa o
pastreze psihic, functionand normal intr-o lumea fara ea si avand intelepciunea de a surprinde inclusiv
partea pozitiva.

Caci moartea este de o brutalitate cumplita () nu numai ca eveniment fizic, ci in primul rand ca unul
psihic: un om e smuls vietii si ceea ce ramane este o liniste glaciala de moarte. Nu mai exista nici o
speranta de a stabili vreo relatie cu el, caci toate puntile au fost taiate. ()Brutalitatea si arbritarul mortii
pot invenina oamenii atat de tare incat ajung sa traga de aici concluzia ca nu exista un Dumnezeu milostiv,
nici dreptate sau bunatate. Dintr-un alt punct de vedere moartea apare insa ca eveniment imbucurator. ()
Sufletul ajunge la jumatatea care ii lipseste, el realizeaza totalitatea. (Jung, Amintiri, vise, reflectii)
*****

A trai despartirile, rupturile si pierderile, fara a ne distruge

Putem sa traim despartirile, rupturile sau pierderile unei fiinte dragi fara sa ne distrugem sau sa ne
culpabilizam, fara sa suferim cu disperare sau sa ne adancim in depresie, pregatindu-ne constant pentru a
invata sa facem travaliul de doliu.

Acest lucru presupune renuntarea la auto violentele pe care suntem capabili sa le intretinem, impotriva
noastra, din momentul in care am simtit violenta produsa de disparitia, plecarea unei persoane care parea a
fi esentiala pentru echilibrul nostru intim, careia i-am atribuit un vis de viata comuna, asteptari, sperante
de a impartasi o coabitare pe termen lung sau de a imbatrani impreuna.

Doliile successive din viata noastra pot fi in acelasi timp germenii cresterii noastre. Viata, in toate etapele
dezvoltarii noastre, se constituie de fapt dintr-o serie de intalniri si de despartiri care, in functie de
impactul pe care il au in trecutul nostru, ne vor permite sa avem acces, in stare de veghe sau in somn, la
anumite aspecte ascunse din interiorul nostru, care se vor transforma in rani apropare de nevindecat.

Anumite pierderi, pe care le-am trait foarte devreme, ne vor structura personalitatea si vor folosi ca
fundamente pentru adaptare, pentru ajustari mai mult sau mai putin pozitive, altele vor ramane inchise in
uitare, se vor trezi in forma unor rani silentioase, iar la varsta adulta se vor activa dintr-o data si vor iesi la
iveala. Este vorba despre acele rani vechi din trecutul nostru, care tasnind dintr-o data la suprafata, ne
dezechilibreaza, iar uneori ajung chiar sa ne faca sa nu mai avem incredere in vointa noastra de a trai.
Astfel, atunci cand traim chiar la inceputul vietii, bebelus sau copil fiind, pierderi, despartiri de persoanele
importante din viata noastra, deoarece suntem dezarmati, vulnerabili, aceste pierderi vor constitui originea
indoielilor, angoaselor ce pot inscrie in noi, pentru un timp indelungat, teama de abandon si de a ne
intoarce in neant.

Am predat de-a lungul anilor o metoda menita sa ne invete sa constientizam mai bine ceea ce se intampla
atunci cand pierdem o fiinta draga, metoda ce propune cateva demersuri pentru a infrunta impactul si
rezonantele din noi, ce apar la astfel de evenimente. Am aratat felul in care, pierderea cuiva apropiat, a
cuiva pe care il consideram esential in viata noastra, poate fi traita ca o tradare- , o nedreptate
inacceptabila. Aceasta pierdere ne produce o violenta care va reactiva ranile arhaice din
Astfel, moartea sau pierderea unei fiinte dragi (in urma unei despartiri sau rupturi) care poate surveni intr-
un anumit moment, poate rezona intr-un loc sensibil sau important in interiorul nostru, un loc deja suferind
sau prea vulnerabil in prezent, poate produce mai multe sau mai putine dezastre in noi. Travaliul de
reconciliere cu sine insusi, ce poate fi realizat, va trece printr-o responsabilizare a noastra pentru
asteptarile, visele de viata, proiectele facute cu cel sau cea care a disparut, pentru a renunta la sentimentele
negative pe care le putem avea inca, si prin confirmarea tuturor lucrurilor bune pe care le-am trait cu acea
persoana.
Inscriind in noi partea pozitiva dintr-o relatie vom putea accepta golurile, lipsurile ce vor aparea pe durata
absentei sau a pierderii unei fiinte iubite. trecutul nostru si ne va destabiliza viata noastra actuala, de
adult.
De asemenea, am propus diverse cai posibile pentru a intelege, pentru a ne ocupa de suferintele
declansate, cu ajutorul unor demersuri simbolice, a unor reguli de igiena relationala si a unor intrumente
concrete, ce pot fi folosite de catre fiecare.

Am fixat mai intai ca reper, diferentierea clara intre suferinta (limbajul ranii reactivate) si rana propriu-
zisa (inscrisa adesea de foarte mult timp in corpul nostru, din timpul copilariei, rana ce a aparut in urma
unui eveniment trait ca fiind o mare violenta, pe care eu o numesc originara).

Deteriorarile produse de violenta primita in prezent, traita in viata noastra de adult, vor depinde nu atat de
ceea ce ni se intampla, de ceea ce " cade din cer ", cat de ce anume este atins in noi, este trezit in noi intr-
un moment al existentei noastre.

Este asemanator cu ceea ce se intmpla cu anumite lovituri care provoaca o mare durere, fara insa sa atinga
organele vitale, iar altele, mai putin dureroase pe moment, pot atinge ceva vital doborandu-ne sau lasandu-
ne raniti la marginea vietii.

Jacques Salom este autorul lucrarilor

din seria "In fiecare zi... viata"
* Traind cu tine insuti, . Editura Ascendent
* Traind cu ceilalti, Editura Ascendent
* Traind cu cei apropiati, Editura Ascendent

DEPRESIA

Definitie( conform DSM-IV): definitia de cea mai larga generalitate considera depresia ca o prabusire a
dispozitiei bazale, cu actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare. Puternica participare afectiva,
trairea profunda a acestei stari, antrenarea comportamentala consensuala, sunt argumente pentru a
considera depresia o hipertimie negativa.Aceasta definitie se refera la depresia-simptom si este o definitie
scolarica, deoarece, in realitatea practica, depresia apare ca sindrom.

Astfel, sindromul depresiv are drept componente definitorii

dispozitia depresiva-este traita ca tristete vitala, pierderea sentimentelor, golire si neliniste interioara,
continut perceptual cenusiu, nebulos

incetinirea proceselor gandirii - se exprima prin monoideism (tendinta atentiei de a concentra ntreaga
activitate psihic asupra unei singure idei.), incapacitate decizionala, continut depresiv.Ideatia poate lua
forma ideilor delirante cu caracter de autoacuzare, vinovatie, inutilitate, rutina, etc. Depresivul traieste o
stagnare a timpului intim imanent care se desincronizeaza de timpul real.

lentoare psihomotorie - incetinirea miscarilor, scaderea expresiei si mobilitatii mimice, dificultate de

verbalizare, tendinta de a se complace in activitati fara scop
simptome auxiliare de depresie somatica- tulburarea sentimentelor vitale, astenie, lipsa de vigoare
fizica, insomnii, anorexii si scaderea in greutate, tulburari ale dinamicii sexuale

Clasificarea depresiilor (conform ICD-10):

1.TULBURAREA DEPRESIV ANXIOAS

2. TULBURAREA DEPRESIV ORGANIC ( n urma unui AVC)

3. TULBURAREA DEPRESIV DE DOLIU (n primele 6-12 luni dup deces)

4. TULBURAREA DEPRESIV SOMATIC ( pe fondul unei boli somatice)

5. TULBURAREA DEPRESIV A VRSTNICULUI.

Tulburarea depresiva de doliu:

Moartea unei persoane foarte dragi reprezint un eveniment traumatic la nivel psihologic. Durerea pe care
o simim este un rspuns universal uman la pierdere si nu reprezint nimic psihopatologic. Pe de alt parte
n literatura de specialitate se face o difereniere ntre doliul normal i doliul complicat astfel nct
apar multe ntrebri legate de normalitatea reaciilor pe care le avem atunci cnd ne confruntm cu o
pierdere. Doliul normal implic o gam foarte larg de sentimente i comportamente comune. Cercetrile
asupra doliului au identificat o serie de faze sau teme prin care o persoan trece, evideniind caracterul
procesual al doliului. Worden (2002) descrie 4 faze:

Faza 1: Acceptarea realitii pierderii. La nceputul doliului apare un sentiment ca nu s-ar fi ntmplat.
O soie afl o veste interesant i se gndete: Trebuie s-i spun i soului meu. Nu pot, soul meu a
murit. In aceast faz este important acceptarea realitii, c persoana nu mai exist i c nici nu se va
ntoarce. Acceptarea trebuie s aibe loc att la nivel intelectual, raional, ct i la nivel emoional. Opusul
neacceptrii realitii este negarea ireversibilitii pierderii, a semnificaiei pierderii.

Faza 2: Trecerea prin durerea doliului. Nu toat lumea experimenteaz aceeai intensitate a durerii sau
simte n acelai fel, dar este imposibil s nu experimentezi nici un fel de durere dup pierderea cuiva drag.
Negarea acestei faze reprezint a nu simi, adic a bloca emoii i gnduri legate de pierdere prin
stimularea doar a emoiilor pozitive, prin alcool sau droguri.

Faza 3: Reglarea mediului n care persoana drag nu mai exist. Exist trei tipuri de reglaj: reglajul
exterior, reglajul interior i reglajul spiritual. Reglajul exterior poate nsemna pentru o vduv a face fa
unei case goale, a crete copiii singur, a gestiona finanele. Reglajul interior se refer la reglarea simului
Eului, important fiind ce efecte are pierderea asupra stimei de sine, a eficienei de sine. Exist relaii n
care stima de sine a unei persoane este dependent de persoana de care sunt ataai. Reglajul spiritual se
refer la modul n care privim lumea, care dup o pierdere poate fi sever zguduit. O persoan poate ncepe
s- i pun ntrebri despre sensul vieii, despre convingerile religioase: exist sau nu un Dumnezeu.

Faza 4: Reicadrarea emoional a decedatului i continuarea vieii. Worden (pg.35, 2002):

Retragerea energiei emoionale de la decedat i reinvestirea ei n alt relaie. Cu alte cuvinte a gsi ci
prin care s-l inem minte pe cel drag, s-l pstrm aproape i n acelai timp s ne vedem de via.

Aceste faze difer n intensitate i durat n funcie de fiecare persoan i de particularitile pierderii (ce
a nsemnat persoana, dac a fost o moarte ateptat sa nu, etc). Normalitatea doliului presupune trecerea
prin fiecare etap. In momentul n care apar blocaje la nivelul uneia dintre aceste faze, se face trecerea la
doliul complicat. Doliul complicat implic: reacii de doliu cronice (se ntind pe o perioad foarte lung de
timp > 1 an), ntrzierea reaciilor la doliu (dup o lung perioad de timp de la deces, persoana are reacii
excesive de pierdere la evenimente care aparent nu au nici o legatur cu evenimentul traumatic iniial),
reacii exagerate la doliu care pot conduce la depresie clinic.

Persoana n doliu este asaltat de o multitudine de emoii care dei normale pot conduce la un doliu
complicat n funcie de cum le experimenteaz. Tristeea, este cel mai comun sentiment care apare n
timpul doliului. Nu este bligatoriu ca ea s se manifeste prin plns. Multe persoane ncearc s blocheze
tristeea desfurnd excesiv diferite activiti. Evitarea ndelungat a simirii tristeei poate conduce la
un doliu complicat. Furia este o emoie frecvent simit, care produce multe sentimente de confuzie.

Aceast furie are dou surse: a) vine dintr-o frustrare legat de faptul c nu se putea face nimic pentru a
preveni moartea i b) vine dintr-o experien regresiv care apare dup pierdere i se manifest prin
dificultatea de a tri fr acea persoan. Riscant n ceea ce privete furia este ntoarcerea ei spre propria
persoan, ajungndu-se la dezvoltarea unei depresii severe sau chiar comportamente suicidare.

Vinovia apare de obicei legat de evenimente sau ceva ce a fost neglijat n perioada apropierii pierderii:
nu l-am dus la spital mai repede, trebuia s fiu mai bun cu el. Anxietatea poate varia de la un uor
sentiment de insecuritate la un atac de panica puternic. Cu ct este mai intens i mai persistent
anxietatea cu att sugereaz o reacie anormal. Anxietatea este generat fie de frica persoanei c nu se
vor descurca singuri, fie este relaionat de contientizarea propriei viei.

Sentimentul singurtii este foarte frecvent la persoanele care au pierdut un so/ sau o soie. Dei se simt
foarte singuri, multe vduve/i nu ies din cas pentru c se simt n siguran acolo.

Oboseala, ce poate fi experimentat ca apatie, poate fi neplcut pentru persoanele care sunt foarte active.
De obicei aceasta se poate auto-limita, dac nu - poate fi un semn al depresiei.

Instrumente psihologice folosite :

 1. INTERVIUL: date personale (nume, prenume, adres, vrst, colarizare,frai, surori, statut social,
copii,etc.), date curente.
2. SCALE DEPRESIE: scala Hamilton depresie.
3. INVENTARUL DE DEPRESIE BECK
4. CHESTIONAR DE PERSONALITATE: SP13.

PREZENTARE DE CAZ

Pacienta T.V., n vrst de 52 de ani, avnd studii superioare, de profesie contabil, a fost trimis de
dr.psihiatru pentru evaluare cu diagnosticul depresie de doliu.

Istoric: cu un an n urm, soul pacientei a decedat datorit cancerului pulmonar.Pacienta se simte

vinovat ca nu a depistat boala mai din timp i c nu a putut face nimic pentru a mpiedica evoluia
accelerat a bolii. Initial, sotul doamnei a fost diagnosticat cu diabet tip I,in timp foarte scurt dupa acest
diagnostic a inceput sa piarda in greutate, ei zicand ca acest lucru se datoreaza diabetului, ulterior a fost
depistat cancerul, dar, afirma doamna, era prea tarziu.

n timpul evalurii, pacienta este cooperant, cu aspect depresiv, este uor dezorientat n timp, prezint
date personale i curente bine, fatigabilitate psihic, toleran sczut la frustrri cu oscilaii emoionale,
irascibilitate crescut, accese de plans, acuz dureri de cap, insomnii, afirma ca simte prezena soului n
perioada nopii si poate vorbi cu el.Afirma sentimente de culpabilitate si interpretativitate fata de
sentimentele celorlalti.

Scala de evaluare Hamilton: 2 stare depresiv raportat verbal, plns ocazional; 3 sentimente de vinovie
accentuate; 1 simte c viaa nu merit trit; 2 nu poate adormi; 1 agitaie n timpul nopii; 2 pierdera
interesului fa de activitile de serviciu sau de hobby-uri, simte c trebuie s depun efort pentru a lucra;
1 uoar lentoare la interviu; 2 agitaie evident n timpul interviului;2 se ngrijoreaz din motive minore;
1 cefalee, dureri de spate; 2 preocupat de starea de sntate, punctaj total 19 puncte , depresie moderat.

Chestionar de personalitate SP13 semnificativ: energie psihic sczut; uoare stri de anxietate;
nencredere n propriile fore; structur depresiv, melancolica, prezena acut a sentimentului de
culpabilitate; labilitate psiho-comportamental, reactivitate excesiv fa de familie sau de alte persoane;
tendine psihopatoide, comportament de tip extrem(ntre pasivitate exagerat i reactivitate exagerat de
tip imprevizibil); cot crescut de frustrare; echilibru emoional precar, intensiti ale reaciilor emoionale
de multe ori exagerate.

Recomandari: se recomanda consiliere si tratament psihiatric de specialitate.