* Moartea și

doliul.
Ajutorul
psihologic
la bătrânețe

2021
 *Moartea
Procesul de îmbătrânire fizică se sfârșește cu eșecul mai multor organe: sistemul cardiovascular
intră în colaps, plămânii și creierul de asemenea. Așa are loc moartea. Din punct de vedere medical,
există mai multe tipuri de moarte: "moarte clinică", în care sistemul respirator eșuează, pulsul și
respirația se opresc, organele nu mai sunt alimentate cu oxigen și nutrienți. În cazul morții clinice
însă, resuscitarea cardio-pulmonară este încă posibilă și adesea reușește.
Acest lucru nu mai este posibil în cazul "morții cerebrale". Aceasta înseamnă colapsul creierului
mare, al cerebelului și al trunchiului cerebral. Chiar dacă anumite celule cerebrale ar mai putea fi
active în anumite niveluri mai profunde, se crede că în acest caz "conștiența" a fost deja pierdută.
Cu toate acestea, o persoană aflată în "moarte cerebrală" poate fi în continuare ținută în viață
artificial pentru un timp îndelungat. Ex. Femeile aflate în moarte cerebrală pot fi însărcinate și
naște copii.
La început, organele noastre pot supraviețui o vreme fără oxigen și nutrienți. Diviziunea celulară se
oprește total în mod gradual, apoi celulele mor. Dacă prea multe celule au murit, organele nu se mai
pot regenera. Cea mai rapidă reacție are loc în creier, unde celulele mor deja după trei- cinci
minute. Inima poate continua să bată pentru încă o jumătate de oră. 
După două ore, se instalează rigiditatea postmortem, deoarece corpul încetează producția de
adenozin trifosfat (ATP). Aceasta este o sursă vitală de energie pentru celule. Fără ea, mușchii
devin rigizi. După câteva zile, această rigiditate postmortem dispare din nou. Tractul
gastrointestinal moare abia după două-trei zile, bacteriile din el accelerează descompunerea
corpului.
 *Doliul
Ca oameni, avem tendinţa de a crea puternice legături cu mediul
înconjurător şi de a ne ataşa de ceilalţi. Când aceste legături sunt
distruse, de exemplu de către moarte, au loc puternice reacţii
emoţionale. După o pierdere de acest fel, o persoană trebuie să
îndeplinească anumite cerinţe pentru a încheia procesul doliului.
Acestea includ acceptarea pierderii, simţirea şi trăirea cu sentimentul
fizic şi emoţional de durere, adaptarea la viaţa fără persoana dragă şi
separarea emoţională de aceasta. 
Persoana îndoliată are senzaţia că a pierdut o parte din sine însăşi şi
că, de acum încolo, nu va mai putea fi fericită; se confruntă cu
sentimente de tristeţe, depresie, insomnie, coşmaruri, ruminaţie,
neputinţa de a se mai bucura la evenimentele din viaţă, retragere din
societate, şi purtare de haine de culoare închisă.
 *Etapele doliului
1) Negarea sau refuzul realității. În această etapă, persoana este
incapabilă să vadă, să simtă și să înțeleagă realitatea pierderii. Ea fuge de
realitate, înlocuind-o cu comportamente de retragere sau, dimpotrivă, de
hiperactivitate, ambele reprezentând o atitudine de protejare împotriva
angoasei și a durerii și este pozitivă atunci când nu durează mult. Dacă
persoana se instalează în starea de negare și nu-și îngăduie să aibă emoții,
procesul doliului nu poate avea loc. Negarea patologică poate dura ani de
zile - este refuzul de a vedea și a înțelege realitatea pierderii, precum și de
a simți emoțiile însoțitoare. Uneori, persoana respectivă găsește imediat un
“obiect” de susținere, formând, de exemplu, un nou cuplu după plecarea
sau moartea partenerului de viață. Ea evită atunci să se confrunte cu
travaliul interior al doliului. Doar când persoana este gata să iasă din starea
de negare și acceptă să simtă ceea ce trăiește, poate începe faza a doua.
 *Etapele doliului
2) Durerea, suferința, tristețea. Aceste emoții sunt mai mult sau mai
puțin interiorizate sau exteriorizate. Persoana este centrată pe durerea
produsă de pierdere, total absorbită de ea. Frustrarea este intolerabilă.
Persoana dispărută (sau situația) este idealizată, iar persoana îndoliată are
tendinţa de a reduce contactele sociale. Aceasta se simte tristă, abătută,
plânge, doarme prost şi-şi pierde apetitul, întâmpină o nelinişte motorie şi
dificultate în concentrare şi evocare.Apoi apar, treptat, puțin câte puțin,
alte sentimente.
3) Resentimentul, revolta, furia. Revolta apare contra vieții și
nedreptății ei. Furia împotriva celui care a plecat. Această etapă foarte
importantă este necesară, deoarece, dacă este evitată sau diminuată,
acest lucru poate declanșa vinovăția sau poate determina respectiva
persoană să-și îndrepte furia, în mod nejustificat, împotriva sa (impulsuri
sinucigașe) sau împotriva altcuiva (comportamente violente, agresive).
Această etapă ne permite deja o distanțare, o idealizare mai scăzută.
 *Etapele doliului
4) Etapa (târguielilor) oscilațiilor. Persoana se situează între negarea
și acceptarea realității: “Dacă se întoarce, voi frecventa biserica, voi…
”, adică o târguială cu Dumnezeu, cu viața, fapt care dovedește că încă
nu crede în totalitate realitatea pierderii și că mijește speranța
întoarcerii la situația anterioară.
5) Depresia. În această etapă, persoana este mai orientată spre
depresie - își face tot mai mult o idee despre reprezentarea pierderii,
dar încă nu o acceptă cu adevărat. Este o fază a dezinteresului și a
lipsei de motivare în ceea ce privește propria-i persoană, dezinteresul
față de ceilalți și de viață. Sunt prezente sentimentul de singurătate,
lipsă, senzația de a fi fost abandonată. Persoana are comportamente
de retragere, de repliere în sine, de delăsare, și își pune întrebări
despre sensul vieții și rostul continuării ei.
 *Etapele doliului
6) Acceptarea în minte. Acum, persoana spune că acceptă pierderea,
dar atitudinea manifestată este mai degrabă de resemnare decât de
acceptare. Este vorba adesea de o fază a rezistenței față de traversarea
emoțiilor și este posibil ca persoana respectivă să revină mai profund la
una din etapele precedente.
În realitate, procesul de doliu nu este liniar, etapele putându-se succeda
în orice ordine, cu putința de a reveni de mai multe ori la una sau la alta
dintre ele, până când, în sfârșit, după câteva luni, un an, doi ani,
ajungem la ultima fază.
7) Acceptarea în suflet. Este faza în care emoțiile dureroase se
diminuează și, puțin câte puțin, revine dorința de a trăi, de a face
proiecte și a stabili noi legături. Acum persoana este gata să spună adio,
să se repare cu adevărat și să-și redobândească libertatea. Este sfârșitul
deplasării timpului trecut în prezent: simbolic, trecutul își reia locul,
același lucru îl face și prezentul, iar viitorul se deschide.
 *caracteristici ale procesului
de doliu sunt:
1. Nu este un proces continuu, ci oscilant, cu suisuri si coborâsuri, care implica
oscilarea atentiei catre si dinspre realitatea dureroasa a mortii;
2. Doliul nu este doar durere – in procesul de doliu necomplicat prezenta emotiilor
pozitive este normala, cu toate acestea sunt cazuri in care persoana se simte rusinata
pentru ca poate experimenta liniste, pace, bucurie si se poate sabota singura,
transformându-le in vina si autocritica severa. Emotiile pozitive care apar natural intr-
o perioada de pâna la 6 luni de la deces sunt un semn al capacitatii de rezilienta si sunt
asociate cu perspective favorabile ale evolutiei emotionale a persoanei.
 *caracteristici ale procesului
de doliu sunt:
3. Aria perturbarilor emotionale, cognitive, sociale si comportamentale este larga, pe un
continuum între schimbari abia vizibile pâna la chin profund si disfuncții severe; experienta
mortii unei persoane dragi poate sa fie un eveniment intens traumatic, iar emotii și stări cum
sunt durerea, pierderea, furia, vina, anxietatea, regretul, teama, depresia, singuratatea,
nefericirea, neajutorarea, depersonalizarea, sentimentul de a fi coplesit sunt doar câteva
dintre cele care pot urma unui astfel de soc.
La început par omniprezente, fără perioade de ”respiro emotional”, apoi vin în valuri,
alternativ, în explozii, dar și cu perioade (scurte) de calmare, pentru ca, spre finalul perioadei
de doliu sa fie activate numai în baza unor declanșatori specifici. Tendința de a controla în
mod excesiv aceste valuri de emoții, datorita nefamiliarității sau intensitătii lor (persoana se
poate simti chiar rușinată sau inspaimântata privitor la ceea ce simte) interfereaza cu procesul
de doliu natural, deschizând calea catre doliul complicat.
 * Doliul necomplicat
 În procesul de doliu necomplicat prezența emoțiilor pozitive este
normală, cu toate acestea sunt cazuri în care persoana se simte
rușinată pentru ca poate experimenta liniste, pace, bucurie și se poate
sabota singura, transformându-le în vina și autocritică severă.
Emotiile pozitive care apar natural într-o perioada de pâna la 6 luni
de la deces sunt un semn al capacitatii de reziliență și sunt asociate
cu perspective favorabile ale evolutiei emoționale a persoanei.
 * Doliul acut 
Este procesul care se deruleaza în perioada imediat urmatoare decesului, caracterizat prin
emotii de natura si intensitate neobisnuite în viața de zi cu zi: tristețe, perioade lungi de
plâns, preocupare intensă pentru amintiri si gânduri legate de persoana pierdută,
dificultăți de concentrare, dezinteres pentru alte activitati decât cele legate de doliu.
Doliul acut este un amestec de trauma și reacție de separare. Starea specifică poate fi și este
în mod obișnuit prezentă în cea mai mare parte a zilei, în fiecare zi, timp de aproximativ 6
luni. Experimentarea doliului acut implica adeseori un anumit tip de sentiment de protest, o
lupta pentru a accepta prezența și efectul morții, dar și o dorinta intensă de a fi în
continuare alături de persoana pierdută (nu de putine ori apare dorinta de a muri pentru a fi
din nou alaturi de aceasta).
Distresul la nivel somatic se manifesta prin suspine necontrolabile, simptome digestive,
pierderea poftei de mâncare, gura uscată, sentimente de gol interior, tulburări de somn,
oboseală, epuizare, neliniște, dificultate în a iniția și a duce la capăt activități diverse.
Aceasta paleta de simptome se modifică însă în timp, pe masură ce experiența morții și
informațiile asociate acesteia sunt procesate mental.
 * Doliul integrat
este acea etapa în care pierderea a fost integrată în memoria
autobiografica, iar gândurile si preocuparile cu privire la persoana
decedată nu mai sunt intruzive si persistente, nu mai preocupa
mintea în defavoarea altor activități; cu toate acestea persoana nu
a fost uitată, iar sentimentele de dor si tristețe sunt înca prezente,
dar la un nivel adaptativ, care permite functionarea satisfăcătoare a
persoanei în viața de zi cu zi.
 * Concluzii:
Doliul nu înseamna separarea de persoana care a murit ci
găsirea de modalități cu ajutorul cărora relația psihică cu
aceasta să se păstreze și să se transforme în același timp, cu
noi semnificatii. Astfel, nu este neobișnuit ca persoanele
îndoliate să-l viseze pe cel pierdut, să-l ”vadă” în mulțime, să
îi mai vorbească uneori în gând. Uneori oamenii păstrează
conexiunea prin păstrarea unor obiecte preferate ori cu
anumite semnificații, sau continuă o activitate începută de cel
decedat, vizitează periodic mormântul sau se implica în
activități care au o legatură cu cel/cea pe care i-au pierdut.
* Ajutorul psihologic la
bătrânețe
 * În plan afectiv
Această vârstă e marcată de o serie de evenimente care pot avea
efecte dezintegratoare asupra psihicului. Persoana vârstnică
urmează să se adapteze, să gestioneze o serie de elemente stresoare
de tipul pensionare, sănătate precară, pierderea rudelor, prietenilor,
scăderea veniturilor. Deseori, vârstnicii consumă foarte multă
energie psihoemoţională în încercarea de a-şi asuma aceste
probleme şi de a le face faţă. De exemplu, doliul pentru pierderea
unei persoane apropiate este mai accentuat în comparaţie cu alte
vârste. Efectul acestei situaţii este creşterea tulburărilor psihice, în
special a depresiilor
 * În plan emoțional:
 Emoțiile devin mai primitive în modul de manifestare – comportamentul se
modifică, stările de nervozitate iritabilitate şi irascibilitate aparent fără motiv
fiind extrem de frecvente;
 stările depresive au frecvență mai mare: dezechilibru intern, dezechilibru în
relațiile cu cei din jur, dezadaptare. Depresia este însoțită de o stare de teamă
față de ideea morții şi regretul pentru perioadele fericite din viața individuală,
stări accentuate de pierderea partenerului sau a cunoştințelor de vârstă
apropiată. Vârstnicii depresivi sunt pesimişti, inhibați, nefericiți, manifestă
negativism privind socializarea, se concentrează greu. Există două categorii de
depresivi:
- agitații (nervoşi, acuză frecvent cefalee, insomnie, nemulțumire);
- retardații (sunt lenți, vorbesc încet şi rar, au mişcări stângace, nu au poftă de
mâncare, trăiesc sentimentul de abandon);
 sentimentul de inutilitate şi frustrare – tristețe, resemnare, pesimism, nefericire,
neliniște, amplificat de afecțiuni somatice – toate acestea imprimă un caracter
tragic şi sentimente de frustare
* Recomandări de optimizare a calității
vieții psihologice a persoanelor vârstnice.
1. Consilierea individuală reprezintă unul din principalele
mijloace de asigurare a legăturii dintre consilier şi vârstnic.
Vârstnicul are posibilitatea:
 De a-şi explora şi clarifica forţele şi slăbiciunile;
 De a-şi îmbunătăţii calitatea vieţii şi de a evolua spre o formă
superioară a bunăstării;
 Să-și exprime liber problemele, situaţia, relaţiile şi chiar întregul
trecut;
 Autoacceptarea și recunoaşterea atât a calităţilor, cât şi a
limitelor proprii, acceptarea criticilor şi a respingerilor; â
 Achiziţionarea de tehnici pentru înţelegerea şi controlarea
comportamentului, dezvoltarea abilităţilor sociale, cele de
comunicare asertivă, controlul furiei.
* Recomandări de optimizare a calității vieții
psihologice a persoanelor vârstnice.
2. Consilierea de grup presupune stabilirea unei relaţii între consilier şi
un grup ai căror membrii au o problemă comună. Prin consilierea de
grup vârstnicul:
 Exprimă verbal şi nonverbal problemele cu care se confruntă;
 Conştientizează că şi alţii au greutăţi asemănătoare cu ale sale;
 Îşi formează deprinderi de a comunica cu cei din jur, practică noi
comportamente;
 Îşi formează deprinderi de a acorda, atât sprijin și ajutor altora, cât
și de a primi suport din partea grupului din care face parte;
 Se află într-un context social interpersonal în care se lucrează
asupra problemelor.
* Recomandări de optimizare a calității
vieții psihologice a persoanelor vârstnice.

3. Re-educarea familiei/comunității/societății din care face parte

vârstnicul:
 Combaterea miturilor referitoare la vârstnici: bătrânii nu se mai
îndrăgostesc, sunt o povară, sunt neproductivi, au întotdeauna
probleme medicale, nu pot învață etc.;
 Rezolvarea problemelor din interiorul familiei vârstnicului: violență,
ignorare, abandon, instituționalizare etc.;
 Dezvoltarea unui sistem de sprijin familial: în caz de pensionare,
boală, doliu etc.;
 Evitarea dezvoltării sentimentelor de izolare a vârstnicului:
stimularea procesul de dezvoltare intelectuală și emoțională prin
abordări de subiecte diferite, preferate.
* Recomandări de optimizare a calității vieții
psihologice a persoanelor vârstnice.
4. Activități terapeutice recomandate la domiciliu (realizate de către vârstnic împreună cu
familia acestuia):
• Ținerea unui jurnal – notarea într-un caiet de către vârstnic a lucrurilor pe care le
face de-a lungul unei zile: ce mănâncă, ce a vizionat la TV, cum a dormit, dacă a
visat, lista de cumpărături etc. Acest exercițiu îi va ține mintea ocupată.
• Socializarea – vizitarea diverselor Centre sociale destinate vârstnicilor, bisericii,
bibliotecii, practici de voluntariat etc.;
• Petrecerea timpului împreună cu familia – vizitarea locurilor noi (inclusiv propuse de
vârstnic). Se ține cont și de părerea lui!
• Reuniunile de familie, tradițiile, amintirile, dar și afecțiunea dăruită în permanență
reprezintă piatră de temelie spre o îmbătrânire sănătoasă;
• Râsul – cel mai bun medicament – i se oferă motive să râdă, prin relatări de povestiri
amuzante, încurajându-l să spună glume, să comenteze diverse emisiuni, filme sau
amintirea de momente plăcute petrecute împreună.
 * Recomandări de optimizare a calității
vieții psihologice a persoanelor vârstnice.
• Terapia ocupaţională (ergoterapia) – aceasta urmăreşte recuperarea motricității, reluarea
activităţilor cotidiene, adică redobândirea autonomiei şi reintegrarea psihosocială
(reluarea relaţiilor cu mediul psihosocial).
• Jоcurilе – аctivitățilе cе întrеțin cаpаcitățilе mеntаlе: dоminо, dаmе, jоc dе sоciеtаtе Nu
tе supărа, frаtе!, jоcuri dе cărți, puzzlе;  Аctivități аrtisticе – аjută lа rеcăpătаrеа
еchilibrului mеntаl: origаmi, pаpiеr mâché, dеsеn, picturа;
• Аctivități cаrе includ dеplаsаrеа din lоcuință – crееаză un liаnt întrе vârstnic și lumеа
еxtеriоаră;
• Аltе аctivități pе cаrе familia lе pоаtе fаcе аlături dе vârstnic: muzicа, cântаtul, activități
culinаrе, cititul. Familia nu trеbuiе să uitе însă că și părеrеа vârstnicului cоntеаză și, dе
аcееа, аr trеbui să cаutе аlături dе vârstnici оcupаții cаrе să lе fаcă plăcеrе аmândurоrа .
• Și, în general, membrii familiei vor încerca să fie un bun ascultător. Dacă o persoană în
vârstă doreşte să vorbească, membrii familiei îl vor urmări cu atenţie mare, chiar dacă au
mai auzit povestea (chiar cu 5 minute înainte). Vârstnicul va fi ascultat dincolo de cuvinte,
inclusiv lamentările sale.
 * Bibliografie:
1. https://www.consiliere-psihologica.ro/ro/despre-doliu-si-importanta-sa.html
2. https://ru.scribd.com/document/79110749/Doliul-psihologic
3. https://www.istt.ro/2017/02/10/doliul-acut-doliul-integrat-doliul-complicat/
4. https://psihologkaftargeorgiana.ro/etapele-psihologice-ale-doliului/index.html
5. https://www.la-psiholog.ro/info/doliul-acut-doliul-integrat-doliul-complicat
6. Bodrug-Lungu, Valentina; Şevciuc, Maia. Competenţe de lucru cu persoanele vârstnice. //
În Studia Universitatis Moldaviae. 2018,
7. Bonchiș, Elena; Secui, Monica. Psihologia vârstelor. Editura Universității, Oradea, 2004,
8. Briceag, Silvia. Psihologia vârstelor. Curs universitar. Bălți, 2014
9. Crețu, Tinca. Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții. Editura Polirom, Iași, 2016.
10.Losâi, Elena. Psihologia tânărului, adultului și vârstnicului. Tipografia UPS Ion Creangă,
Chișinău, 2018
11. Activități pe care o îngrijitoare le poate face alături de persoana în vârstă. Disponibil pe
Internet https://
www.promedica24.ro/noutati/blog-activitati-pe-care-o-ingrijitoare-lepoate-face-alaturi-de-
persoana-in-varsta
12.Introducere în problematica consilierii persoanelor vârstnice.
https://spiruharet.ro/facultati/psihobrasov/masterate/56002fbd8eeba6ea1a8105e7231b2dd
f..