Etapele doliului

Etapa 1 - Acceptarea realitatii pierderii

Primul pas il reprezinta intelegerea realitatii - ca persoana draga a murit, ca a plecat si nu se va
mai intoarce. O prima treapta catre acceptarea realitatii este sa se ajunga la credinta ca
reuniunea este imposibila, cel putin in aceasta viata. Trebuie inteles si acceptat faptul ca dupa
decesul cuiva drag este normal sa se spere la o intalnire sau sa se aiba impresia ca persoana
decedata nu a plecat dintre noi.Oricum, pentru majoritatea oamenilor, aceasta iluzie nu dureaza
mult, iar acest lucru ii ajuta sa treaca la etapa a doua.

Etapa 2 - Trairea durerii provocata de pierdere

Este necesar sa fie recunoscuta durerea si sa se treaca peste momentul respectiv. In caz contrar
aceasta durere - fizica, emotionala, comportamentala - se va manifesta printr-un simptom sau o
forma de comportament aberant.
John Bowlby afirma: " Mai devreme sau mai tarziu, unii dintre cei care evita orice forma de durere
constientizata, vor ceda psihic - vor ajunge la o forma sau alta de depresie."
Unul din scopurile psihoterapiei este sa ajute persoana sa treaca prin aceste momente dificile, sa
nu poarte cu ea aceasta durere toata viata.

Etapa 3 - Adaptarea la un nou mediu din care persoana decedata lipseste

Adaptarea la acest mediu nou reprezinta, pentru persoane diferite, lucruri diferite, in functie de
relatia pe care acestea o aveau cu decedatul si rolurile pe care acesta le-a avut in viata fiecaruia.
De obicei, supravietuitorul nu este constient de aceste roluri pana in momentul pierderii. Evitarea
acestei etape este nonadaptativa pentru travaliul de doliu.

Etapa 4 - Retragerea energiei emotionale si reinvestirea ei in alta relatie

" Doliul are de indeplinit o cerinta psihica precisa; functia lui este sa desprinda amintirile si
sperantele de persoana decedata." - puncteaza S. Freud.
In loc sa mearga mai departe pentru a forma noi legaturi, oamenii se agata de legatura din trecut
si acesta este unul din motivele pentru care aceasta etapa este cea mai grea de trecut.
" Gasim un loc pentru ceea ce am pierdut. Desi stim ca dupa o astfel de pierdere, durerea acuta
a doliului va disparea, stim si ca vom ramane de neconsolat si nu vom reusi niciodata sa gasim
un substitut. Indiferent de ce anume va umple golul, chiar daca va fi umplut complet, acesta va fi
intotdeauna altceva." - S. Freud
Bibliografie: Psihologie medicala - Doina Cosman

Doliul complicat: cum se manifesta, cum il

recunoastem
ISTT articole
Pentru o anumita parte (in medie 10%) a persoanelor care se confrunta cu o
pierdere procesul de doliu normal (necomplicat) este deraiat, blocat, ingreunat,
complicat, iar simptomele nu scad in intensitate sau/si se mentin o perioada
mai mare de 6 luni.
Spre exemplu, persoana continua sa rumineze despre felul in care a survenit
moartea, cu gânduri si ruminatii despre anumite detalii din circumstantele sau
consecintele mortii, despre ce s-ar fi putut face pentru a nu se intâmpla sau
cine anume este de vina (mai degraba decât sa reflecteze asupra implicatiilor
reale ale mortii, persoana ramâne blocata si persevereaza intr-un tipar de
gândire contraintuitiva de tipul ”ce s-ar fi intâmplat daca…” ori de tip catastrofic
in ceea ce priveste viitorul si perspectivele sale, sensul vietii sale fara cel/cea
pierdut/a), prezinta comportamente de evitare excesiva a activitatilor,
persoanelor sau situatiilor care ii trezesc emotii legate de pierdere, are o
capacitate scazuta de reglare emotionala si de gestionare a sent imentelor sale,
emotiile fiind ori blocate ori coplesitoare.
Astfel, persoana nu simte nici un fel de modificare in starea sa, pe masura ce
trece timpul, iar acest lucru adauga si sentimentele de neputintei, de ineficienta
personala si de neajutorare la problemele emotionale pe care le are de
rezolvat. Daca apar emotii pozitive, acestea sunt imediat blocate de sentimente
de vina si rusine, astfel incât spatiul mental al persoanei este ocupat pâna la
refuz de emotii negative care sunt activate in permanenta, fara nicio clipa de
ragaz.
Este dificil pentru procesele de vindecare sa fie activate atunci când emotiile
negative sunt supraactivate. Shear foloseste ”complicat” in sens medical (1),
pentru a se referi la suprapunerea de procese care altereaza si dera iaza cursul
natural al recuperarii (ca o infectie care impiedica o rana sa se vindece). Doliul
complicat modifica traiectoria emotionala, comportamentala si cognitiva a
persoanei in timpul procesului de tranzitie de la doliul acut la doliul integrat,
prelungind faza de doliu acut si mentinându-i simptomele la aceeasi intensitate.
Simptomele includ: distres pronuntat cauzat de separare (valuri de emotii
intense in special dor si ganduri obsesive cu si despre persoana pierduta)
si distres traumatic (negarea mortii, furie si amaraciune, gânduri intruzive
legate de moarte si evitare exagerata a oricarui stimul care are legatura cu
pierderea).
Dificultatea in acceptarea mortii si distresul traumatic dureaza in aceste cazuri
mai mult de sase luni, timp in care persoanele sunt blocate intr-o bucla de
emotii intense si gânduri intruzive care devin centrul vietii lor cu toate ca
aceste sentimente si gânduri sunt acompaniate de tristete, frustrare si
anxietate.
In plus, oamenii pot percepe starea pe care o au ca fiind rusinoasa,
inspaimântatoare sau foarte ciudata si isi pierd speranta ca se vor mai putea
recupera. Pe de alta parte, unele persoane mentin starea psihologica de doliu
pentru ca o percep ca fiind singura legatura care le-a mai ramas cu persoana
pe care au pierdut-o sau pentru ca au convingerea ca daca isi vor relua viata si
se vor reface, ii vor trada astfel pe cei pierduti. Preocuparile si
comportamentele dezadaptative sunt cele care se axeaza pe o evitare
exagerata sau, dimpotriva pe activitati excesive legate de doliu: se evita in mod
special orice indiciu referitor la faptul ca cel drag a murit sau orice indiciu care
aminteste de clipele frumoase petrecute impreuna (2), se cauta in mod excesiv,
compulsiv apropiere si intimitate (1) ori ambele.
 De exemplu, persoanele care experimeteaza doliul complicat isi restrictioneaza
viata in mod excesiv, evitând orice fel de apropiere de locurile sau de lucrurile
care ii faceau placere celui drag, pot evita sa mai petreaca timp in cadrul
familiei pentru ca se simt excesiv de stânjeniti sau anxiosi vis-a-vis de felul in
care se simt ori chiar invidiosi pe celelalte persoane care trec in mod natural
prin doliu. Pe de alta parte persoana poate sa petreaca perioade foarte lungi
de timp incercând sa faca astfel incât sa se simta aproape de cel decedat:
priveste la nesfârsit poze, aranjeaza la nesfârsit lucrurile acestuia, are o grija
exagerata (persistenta si intensa) de suvenirurile ramase.
Multe persoane care traverseaza doliul complicat au ideatie suicidara, uneori la
un nivel ingrijorator de severitate.

Factorii de risc pentru doliul complicat pot fi grupati in:

 factori legati de personalitate – predispozanti;
 factori legati de tipul si natura legaturii emotioanle si a relatiei interpersonale
dintre persoane;
 factori centrati pe circumstantele sau consecintele mortii.
a) factorii legati de personalitate – predispozanti includ: istoric personal de
tulburari ale dispozitiei/anxietate, istoric de atasament nesigur, istoric de
trauma/e sau pierderi.
b) cea mai mare parte dintre persoanele care dezvolta simptomatologie de
doliu complicat au avut o relatie extrem de buna cu persoana decedata, o
relatie cu rol reparator pentru tiparele de atasament nesigur. Unele tipuri de
pierderi sunt mai strâns corelate cu doliul complicat: pie rderea unui copil, a
unui partener de viata foarte apropiat emotional, pierderea prin suicid sau
crima.
c) in cazul unor circumstante specifice ale mortii, cum ar fi a nu fi ajuns
suficient de devreme pentru a fi martor si pentru a-si lua ramas bun, a nu fi fost
de acord sau a nu fi sigur de corectitudinea/oportunitatea anumitor proceduri
medicale, sentimentul de a nu fi facut destul pentru a usura momentul mortii,
sau reactii ale celor din jur legate de moarte, exista un risc crescut de a fi
prezente ulterior ruminatii intense, persistente si continue privitoare la aceste
aspecte, ruminatii care pot usor deraia si bloca procesul de recuperare,
conducând la dezvoltarea tabloului clinic al doliului complicat. (1)
Un instrument de screening des folosit este Chestionarul Scurt pentru
Durere (Brief Grief Questionnaire), dezvoltat de Katherine Shear si Susan
Essock, care fiind compus din numai 5 itemi permite intr-un interval scurt de
timp (aproximativ 3 minute) detectarea simptomelor care pot indica un potential
doliu traumatic.
Un scor de 5 sau mai mare indica necesitatea unei evaluari clinice specifice, de
catre un specialist. La fiecare dintre intrebarile urmatoare persoana va
raspunde alegând varianta care i se potriveste cel mai bine dintre urmatoarele
trei: deloc-0p; oarecum-1p; mult-2p (7):
1 – Cât de greu iti este sa accepti moartea …… ?

2 – Cât de mult interfereaza durerea cu viata ta acum?

3 – Cât de multe imagini sau ganduri ai cu _____________ când el/ea a murit sau alte
gânduri despre moartea sa care te deranjeaza?

4 – Exista lucruri pe care obi nuiai sa le faci atunci când _____________ s era in viata,
pe care nu te mai simti confortabil sa le faci acum, pe care le eviti? Cum ar fi sa mergi
undeva, unde te-ai dus cu el/ea, sau sa faci lucruri de care va bucurati impreuna? Sau sa
te uiti la poze sau sa vorbesti despre el/ea? Cât de mult eviti lucrurile acestea?

5 – Cât de mult te simti indepartat sau distant fata de alte persoane de când
_____________ a murit, chiar si fata de oamenii care inainte iti erau apropiati, cum ar fi
prietenii sau familia?

Terapia Doliului Complicat (Complicated Grief Therapy – CGT) este in

acest moment programul terapeutic cel mai utilizat si cunoscut. CGT este o
terapie validata stiintific si a fost creat de Katherine Shear.
Modelul de terapie creat de Katherine Shear se bazeaza pe ipoteza teoretica
ce considera doliul ca fiind rezultatul unei experiente traumatice care implica
pierderea unei figuri de atasament. Persoana este prinsa intr-un blocaj al
durerii, complicat poate si cu probleme de viata foarte diverse, blocaj in care
timpul interior pare sa fi stat in loc, inghetat la momentul pierderii.
Programul terapeutic incorporeaza tehnici eficiente apartinând mai multor scoli
de terapie pentru a identifica si rezolva/indeparta factorii perturbatori ce
complica procesul natural de doliu.

Bibliografie:
1 – Shear, Katherine – Grief and mourning gone awry: pathway and course of
complicated grief, Dialogues in Clinical Neuroscience, vol. 14, no.2, 2012.
2 – Shear, Katherine; Zisook, Sidney – Grief and bereavement: what
psychiatrist need to know, World Psychiatry 2009, 8:67-74
7 – http://www.bostongrief.com/id6.html