Poveste terapeutica despre furie

Sentimentele de furie sunt extrem de frecvent intalnite in randul prescolarilor si al scolarilor. Specialistii le explica drept modalitati de
exprimare a emotiilor negative de catre copiii care inca nu au dezvoltat un bun autocontrol.

Copiii isi exprima furia deseori prin comportamente agresive: tipa, lovesc, imping sau vorbesc urat celor din jur, iar adultii din jur incearca de
multe ori sa corecteze aceste actiuni prin pedepse sau sanctiuni. Pentru dezvoltarea benefica a copiilor este insa nevoie ca acestia sa inteleaga
care sunt efectele violentei lor asupra celor din jur, dar si modalitati mai putin agresive prin care isi pot exprima si gestiona furia.

In copilarie, numeroase functii executive inca se afla in proces de dezvoltare, astfel ca problemele de furie, comportamentele necontrolate si
confuzia sunt de asteptat si de inteles.

Daca si copilul tau intampina probleme similare, iata o poveste terapeutica ce il poate ajuta sa inteleaga ce efecte are furia asupra relatiilor cu
cei din jur, sa devina mai motivat sa isi controleze furia si sa gaseasca alte modalitati prin care isi poate folosi energia atunci cand este furios.

„Matei era un baietel placut de catre toata lumea, in majoritatea timpului. Si spun ca in majoritatea timpului fiindca
uneori avea mici probleme. Se infuria dintr-o data mai ales daca lucrurile nu ieseau asa cum isi dorea el si avea
tendinta de a tipa la cei din jur. Se mai intampla sa tranteasca usile, sa ii impinga pe altii sau sa arunce cu lucrurile
care se aflau in imediata sa apropiere. Mama si tatal lui Matei il sfatuiau mereu sa invete sa se controleze fiindca va
creste si ar putea avea mari probleme mai tarziu. In timp, multi din cei ce fusesera prieteni cu Matt, au inceput sa se
retraga si sa se indeparteze. Cu cat se infuria mai des, cu atat baiatul ramanea cu mai putini amici. Lucrul acesta l-a
pus pe ganduri. Ii placeau prietenii sai si nu dorea sa ii piarda insa mereu se stia ca o persoana vulcanica si agitata,
care isi pierdea controlul foarte repede. Ce era de facut? Intr-o zi de sambata, tatal lui Matei i-a oferit un cadou: un
ciocan si o cutie de cuie.

- De fiecare data cand te enervezi, du-te afara si bate un cui in gardul din spatele casei, i-a spus tatal lui Matei.

La inceput, Matei a crezut ca tatal lui glumeste sau ca nu isi da seama prea bine ce spune. Dar pana la urma, pentru
ca incercase alte metode care nu au dat roade, si-a spus „De ce nu?”. Asa ca data viitoare cand s-a enervat, aluat
ciocanul si a inceput sa bata cuie intr-o scandura din gard.

Treptat, Matei si-a facut obiceiul de a bate cate un cui pentru fiecare situatie in care s-a enervat. Cand se infuria la
scoala, tinea minte de cate ori s-a certat sau suparat pe un coleg si cand ajungea acasa, batea numarul de cuie in
gard. In timp insa, a inceput sa i se para plictisitor tot ritualul si a inceput sa prefere sa isi controleze reactiile decat sa
tina minte de cate ori s-a enervat. Dupa o saptamana intreaga, baiatul s-a laudat tatalui sau ca a inceput sa se
controleze mai bine si mai des.

- Ma bucur sa aud asta. De acum inainte, de fiecare data cand vei reusi sa te controlezi, am sa te rog sa mergi si sa
scoti un cui din gard, ii spuse tatal.

Zis si facut. Incantat de noua sarcina, Matei scotea deja cate doua cuie in fiecare zi. Totusi, observa cu mirare ca
scandura nu mai ramanea la fel de frumoasa ca inainte, dupa ce scotea cuiele. In locul fiecarui cui ramanea un gol.

-Cam asa se intampla si atunci cand te enervezi. Furia poate rani pe cineva si lasa rani despre care oamenii isi vor
aminti mult timpdupa ce furia a trecut, ii explica tatal.

Din acel moment, Matei deveni mai atent la cuvintele si comportamentele sale. Atunci cand se enerva, cauta sa
plece pentru cateva minute pentru a se linisti. Inceta sa mai tranteasca usile si sa mai arunce cu obiecte.

Intr-o zi se gandi cum poate repara ce a stricat. Cel mai bine, decise el, ar fi sa vopseasca gardul intr-un mod cat mai
creativ. Iar cel mai frumos ar fi sa isi cheme si prietenii si sa picteze ceva impreuna. „Asta cu siguranta este mai
frumos decat sa bati cuie cu furie.”, gandi Matei."

Poveste tradusa si adaptata din cartea "101 Healing Stories for Children and Teens" de George W. Burns
FURIA

Emoțiile călătoresc pretutindeni.

Bucuria, Fericirea, Frica și Furia vizitează oamenii pentru a-i învăța să fiebuni, puternici, curajoși.

Ema este o fetiță gingașă, talentată șifoarte isteață. Pictează extrem de frumos.Se pregătește pentru o expoziție
depictură la Palatul Copiilor. Fetița iubește animalele și are mulți prieteni. Bunătatea
și Fericirea sunt prietenele ei secrete.

-Bună dimineața, micuțo! Ce planuri aipentru azi?, rosti Bunătatea.

– Bună dimineața!, spuse Ema și oîmbrățișă pe Bunătate. Astăzi îmi ajut o colegă să își refacă unele desene
pentru portofoliu.

– Minunat! Așadar toată lumea va fifericită, se auzi o voce veselă.

– Bună dimineața, Fericireeeee!, austrigat în cor Ema și Bunătatea.

Cele trei prietene au servit micul dejunîn liniște, cu zâmbetul pe chip. Se anunța o zi calmă, cu bucurii și fericire.

– Bună Lia! Ești pregătită pentru o muncăde un adevărat pictor?, grăi Ema.

– Sincer sunt puțin cam obosită. Asearăm-am înfuriat rău de tot când mi-am amintit cum vântul mi-a desfăcut pur
șisimplu dosarul și mi-a purtat desenele prin ploaie. Era și amuzant, Ema. Parcădansau planșele.

– Lia, se va rezolva! Orice problem areo soluție. Ce bine că nu cunosc această emoție: Furia.

”Numă cunoști, dar în această după-amiază vom face cunoștință”!, murmurăFuria.

Cu drag și veselie Ema i-a desenat toateplanșele distruse de ploaie. Lia este talentată și ea, dar oboseala și
supărarea au făcut-o să nu se mai poată concentra pe desen. La final, Emai-arătat lucrările prietenei sale.

–Ce părere ai? Îți plac? Sunt reușite?

–Sunt supeeerbe! Îți mulțumesc Ema pentru răbdarea și bunătatea ta. Nu mulți ar
face asta, crede-mă.

Cele două fete s-au îmbrățișat, apoia plecat fiecare la casa ei. Ajunsă acasă, Ema s- schimbat și a vrut să se
apuce de rezolvarea temelor. Nu a fost atentă și a vărsat paharul cu apă chiar
pe caietul de matematică cu tema rezolvată. Dintr-o dată a început să țipe, să
arunce cu penarul, cărțile și caietele prin încăpere.

–Nu se poate așa ceva! Nu mai pot! Sunt obosită și nu mai timp să rezolv tema!

Furia privea acest spectacol șirâdea.

–Credeai că tu nu mă vei cunoaște niciodată și îmi vei rezista! Privește-te!,

rosti Furia, întinzându-i fetițeo oglindă.

Ema a privit. A căzut în capcanaFuriei. Nu se putea așa ceva!

–Fir-ar să fie! A fost o capcană! Este prima și ultima când mă las păcălită!,
murmură Ema.

–Da, da! Acesta este numai începutul, zise Furia.

 Însă Ema s-a întâlnit rapid cuprietenele ei Bunătatea și Fericirea și le-a povestit cum a căzut în mrejele
Furiei.

–Off! Draga noastră, trebuie să fii fermă și să nu te lași influențată de

domnișoara Furie. Pe cât este de elegantă, pe atât este de urâtă. Și te
transform și pe tine într-o persoană urâtă, spuse Bunătatea tristă.

–Te-a pus să te privești în oglindă?, întrebă Fericirea.

–Da! M-am privit în oglidă, șopti Ema.

–Și ți-a plăcut ce ai văzut?, adăugă Bunătatea.

–Sincer? Nici nu m-am recunoscut, spuse Ema foarte supărată.

–De fiecare dată când simți prezența Furiei prin preajmă, respiră și
amintește-ți de imaginea ta în oglindă, rosti Bunătatea.

–Sau vizualizează un câine furios! Cum te simți?, murmură Fericirea dându-i Emei
părul pe spate.

–Îmi este teamă!, răspunse Ema.

–Vezi? Aceași teamă o simt și cei din jurul tău când ești furioasă. Îi poți răni
fie cu un obiect aruncat, fie cu vreun cuvânt dur care îi poate jigni, spuse
Bunătatea.

–Știam că mă pot baza pe ajutorul vostru.De aceea v-am și chemat. Vă mulțumesc

mult! Am să ignor prezența Furiei.

Furia a plecat din casa Emei și nu a

mai vizitat-o niciodată. A înțeles că este o fată bună, veselă, fericită și nu
pierde timp înfuriindu-se. Bunătatea și Fericirea sunt mândre că au o astfel de
prietenă, care nu se lasă influențată de emoții negative.

Dragi copii, când simțiți Furia în

preajma voastră respirați, numărați până la zece și gândiți-vă că aceasta vă
transformă în adevărați monștri dacă o lăsați să vă influențeze.

Furia a hotărât să viziteze copiii

numai în momentele în care le este
frică. Dar poate fi învinsă! Cum? Foarte simplu: făcând ghemotoace de hârtie și
aruncându-le încercând să nimerim coșul de gunoi. Sau… dând cu pumnii într-o
pernă, astfel nu există șansa de rănire. Sau pur și simplu să dăm drumul furiei
prin plâns. Da! Și băieții și fetele pot plânge! Nu este o rușine!

Când Furia vă pătrunde în casa sufletului, încercați să o

îmblânziți!

Exerciții:

1. Desenează furia. Care crezi că sunt prietenele ei?

2. Găsește o definiție haioasă pentru furiei.

3. Tucum „îmblânzești” furia?

Poveste terapeutica despre furie

Dino dragonul statea in pestera sa. Niciodata nu se mai simtise atat de furios ca acum. Nu reusea sa mai faca nimic.
Se simtea furios fiindca prietenii sai din pesterile apropiate ii furasera mingea de fotbal. Simtea ca ia foc de furie si
scotea flacari pe nari. Cand s-a linistit putin a privit in jur. Toata iarba si copacii arsesera din cauza flacarilor pe care
le scosese pe nari de furie. ”Ohhh, nu !!!”, gandi Dino. ”Mi s-a intamplat din nou”, spuse cu regret amintindu-si de
frumoasele flori care nu cu putin timp in urma erau in apropiere. Dino stia ca niciun dragon nu voia sa se joace cu el
pentru ca putea fi foarte rau atunci cand se infuria.

Ce putea sa faca? Chiar isi dorea sa fie un bun prieten, insa trebuia sa se tempereze. Tocmai atunci, mama sa,
dragonul Flora a aparut. S-a asezat in fata lui, iar Dino a inceput sa planga. Credea ca va fi certat pentru ca a distrus
florile, insa mama sa i-a spus: ”Dino, stiu ca iti este greu sa te controlezi cand te enervezi, insa putem gasi solutii.
Multi dragoni au aceasta problema la inceput, insa invata in timp sa se descurce. Cum crezi ca ai putea sa te
controlezi atunci cand te infurii? ”.

Dino stia ca indata ce avea sa isi controleze furia, toti ceilalti dragoni se vor juca cu el. Astfel ca s-a decis sa incerce. In
ziua urmatoare, s-a gandit: ”Oare ce m-ar ajuta sa ma controlez?”. S-a asezat si a inceput sa se gandeasca fiindca nu
prea stia ce sa faca. Voia sa se schimbe si sa fie la fel ca ceilalti dragoni. ”Totul e bine acum cand sunt calm, dar ce se
va intampla atunci cand ma voi infuria si voi da din nou drumul la flacari? Cum as putea sa ma controlez?”. In
dimineata urmatoare, Dino s-a dus la scoala.

Putea sa ii auda pe ceilalti dragoni cum incearcau sa il supere si simtea ca dintr-o data incepe sa se incalzeasca din
nou. Si-a amintit ca daca nu se va controla, va arde din nou totul in jur. Astfel ca s-a hotarat sa mearga la unul dintre
profesori sa ii ceara sfatul. Acesta l-a ascultat si pe masura ce ii povestea, simtea ca e mai bine. Profesorul a
intervenit si ceilalti dragoni nu l-au mai suparat in acea zi pe Dino.

Seara i-a povestit mamei sale ce s-a intamplat, iar aceasta i-a spus: ”Dino, e normal ca uneori sa te infurii, insa cel
mai important este sa stii cum anume sa te controlezi. Eu voi fi mereu aici sa te ascult - aminteste-ti asta
intotdeauna. ” Intr-una din zile, ceilalti dragoni au inceput sa strige la el si sa il jigneasca. Desi simtea ca se infurie din
nou, s-a hotarat sa nu ii mai bage in seama si sa plece.

Povestindu-i mamei despre cum a gestionat situatia, aceasta l-a felicitat. Desi au mai fost zile in care ceilalti dragoni
au ras de el si s-a intamplat sa mai scoata flacari, Dino a continuat sa depuna eforturi pentru a-si controla furia.

Intr-o zi chiar a fost suficient de calm incat sa ii abordeze pe dragonii care il suparau: ”De ce va legati mereu de mine?
Sunt la fel ca si voi, doar ca imi plac alte lucruri decat voua”.

Dragonii nu au stiut ce sa ii raspunda si s-au indepartat. A doua zi insa, dragonii si-au cerut iertare, iar Dino s-a simtit
mandru ca a facut un pas inainte pentru a deveni un dragon mai bun si mai calm.