TEHNICI SPECIFICE GESTALT TERAPIEI

Gestalt terapia se concentrează pe a experimenta sentimente, gânduri decât pe a

discuta pur şi simplu despre ele. Procesul de învăţare prin experimentare este specific
Gestalt-terapiei, tehnicile focusându-se mai mult asupra a ceea ce se întâmplă acum
(procesul de momentul-la-prezent) decât asupra a ceea ce se discută (conţinut). Astfel se
plasează clientul în starea lui actuală de spirit.
Scopul terapiei Gestalt este de a ridica gradul de conştientizare al pacienţilor cu privire
la modul în care aceștia funcţionează în mediul lor (în familie, la şcoală, la muncă, cu
prietenii). În terapie, clienţii devin conştienţi de ceea ce fac, cum o fac, şi modul în care se
schimbă, şi în acelaşi timp, învață să se accepte şi să se preţuiască pe ei înşişi.
Gestalt-terapia ia în considerare întreaga persoană, împreună cu gândurile,
sentimentele, comportamentele, senzaţiile de la nivelul corpului, şi visele pe care aceasta le
are.

Conștientizarea

Gestaltul privilegiază contactul aici şi acum în scopul de a ajuta persoana să distingă

în prezent relaţiile actuale de cele ce ţin de trecut şi care trebuie redus (introiecţie, proiecţie,
transfer).
Obiectivul este de a accentua gradul de conştientizare a gândurilor, a trăirilor şi a nevoilor
proprii.
Trezirea conştiinţei originare nu ajută persoana să-şi schimbe comportamentul sau
părerea: Larisei îi este frică de tatăl ei ceea ce o face să-i fie frică de toţi bărbaţii. Însă
realizarea următorului exerciţiu reduce proiecţiile şi transferurile venite din introiecţiile de
altădată: Completaţi fraza “Ceea ce apreciez la tine este…”
O trezire mai experimentată a conştiinţei constă în a face persoana să constate că
PROIECTEAZĂ opinii pe care nu le poate verifica sau că TRANSFERA sentimente care vin
din trecutul său şi care nu sunt potrivite situaţiei prezente.
Modalităţi prin care se poate face această trezire a conștiinței: (Andre Moreau, 2005)

a) Confruntarea directă cu persoana în cauză asupra căreia se proiectează sau se

transfera, pentru a se convinge dacă este aşa cum crede pacientul sau nu.
 b) Realizarea experimentul tipic gestalt care ajuta la facilitarea întâlnirii cu celălalt,
utilizând toate canale senzoriale.
Ex: ochii lui Pierre îi amintesc de ochii tatălui ei
Îi cer să-l privească de departe, apoi de aproape
Apoi să îi atingă ochii şi fata
Să-l asculte vorbind despre el
Să se lase atinsă de el
Să-i vorbească, completând fraza: ”Ceea ce eu simt chiar acum în faţa ta este...”
c) Utilizarea descărcării emoţionale şi corporale, invitând pacientul să lovească perna
pentru a alunga ochii pe care îi vede pe perete
Astfel, dacă în faza de trezire a conştiinţei originare, o stare veche e readusa în prezent, de
această dată trezirea conştiinţei este centrată pe procesul intern a ceea ce derulează “aici şi
acum”, pentru a trece de la o etapă la alta:
● Ce se întâmpla cu mine când devin furios/tandru/ când mi-e frică?
● Care este partea mea de responsabilitate în crearea şi evoluţia acestor
sentimente?

.O tehnică importantă pentru creşterea gradului de conştientizare este de a consolida

înţelegerea de "aici şi acum, ", conştientizare care este începută prin a face observaţii folosind
declaraţia, "Sunt conştient de faptul că ... "
I se dă pacientului următorul consemn: Utilizaţi această declaraţie pentru a defini
starea dunmeavoastra actuală. Răspunsuri pe care le-ar putea da clientul sunt: "Sunt
conştient de faptul că mi-e foame," sau"Sunt conştient de faptul că mă simt trist" sau "Sunt
conştient de faptul că stau în faţa calculatorului meu."
O altă modalitate de a-l aduce pe pacient în “aici şi acum”: este aceea de a-l întreba: "
Ce simţi acum? "sau " Ce faci acum? ", răspunsul la aceste întrebări producând o imagine
clară a ceea ce este pacientul, punându-l în prezent şi separând sentimentele de judecăţi şi
interpretări.

“Rămâi în starea în care te afli” este o tehnică frecventă prin care se rămâne în aici şi
acum, continuându-se conştientizarea. De cele mai multe ori pacienţii au tendinţa de a fugi de
sentimentele neplăcute, însă în momentele cheie atunci când se încearcă acest lucru,
terapeutul îi spune clientului: “Rămâi în starea în care te afli. Du-te mai adânc în sentimentele
pe care tocmai ai încercat să le eviţi ”.
Făcând faţă, confruntându-se cu această stare, şi experimentând noi trăiri, nu este doar o
dovadă de curaj, dar este, de asemenea, un semn de dorinţa de a îndura durerea necesară
pentru a te debloca şi de a deschide calea pentru noi niveluri de creştere.

De exemplu:
P: [pare trist]
T: De ce anume sunteţi conştient ?
P: Sunt trist.
T: Rămâneţi în această stare.
P: [lacrimile îi umplu ochii. Apoi, pacientul adopta o pozitie are o privire pierdută şi pare
dus pe gânduri]
T: Eu observ ca stati intr-o pozitie inchisa. De ce anume sunteţi conştienţi ?
P: Nu vreau să stau cu tristeţea.
T: Rămâneţi cu acest nu doresc. Dacă ar putea să vorbească acest ”nu doresc”, ce ar spune?
(Această intervenţie este de natură să aducă gradul de conştientizare a rezistenţei pacientului
până când acesta dispare. Pacientul ar putea răspunde: “Nu voi plânge aici” – “Nu am
încredere în tine” sau “Mi-e ruşine” sau “Sunt furios şi nu vreau să recunosc că mi-e dor de
el”)

Trecerea la acţiune.
Trecerea la acţiune este o tehnică care favorizează conştientizarea propunând o
acţiune vizibilă şi tangibila, mobilizând corpul şi emoţiile şi permiţand astfel clientului să
trăiască mai intens situaţia şi să o reprezinte, în sensul de a aduce în prezent , să
experimenteze şi să exploreze sentimente prost identificate, refulate/ rămase încă
necunoscute, precum şi lichidarea unui număr de situaţi neterminate, generatoare de
comportamnete nevrotice repetitive, de scenări de viaţa nepotrivite sau anacronice (Serge
Ginger)
Astfel, pacientul este rugat să pună sentimentele sau gândurile în acţiune. De exemplu,
terapeutul poate încuraja pacientul să-i "spună persoanei", dacă este prezentă, sau de a folosi
un fel de joc de rol (cum ar fi vorbit cu un scaun gol, dacă persoana nu este prezentă).
Pacientul cu lacrimi în ochi ar putea fi rugat să "dea cuvinte lacrimilor ", ca şi cum
acestea ar putea vorbi, spunând de ce au aprut în ochii clientului: “Dacă lacrimile tale ar putea
vorbi, ce ar transmite ele?”
Tehnici de integrare:
De multe ori pacientul este atât de încătuşat de căile obişnuite de gândire, încât
posibilităţi alternative de gândire nu sunt permise în conştiinţă. Mecanismele tradiţionale de
apărare, cum ar fi negarea, dar şi factori culturali şi de învăţare, afectează modul de gândire
al pacientului.
O tehnică este doar de a cere clientului să-şi imagineze opusul a ceea ce se crede a fi
adevărat.
Tehnicile de integrare aduc împreună procesele pe care pacientul nu le aduce împreună sau le
ţine divizate sau separate unul de celălalt. În acest sens, pacientului i s-ar putea cere să dea
glas unui proces negativ, cum ar fi încordare, plâns sau convulsii. Sau atunci când clientul
raportează verbal un sentiment, ar putea fi rugaţi să-l localizeze în corpul său. Un alt exemplu
este atunci cand pacientul a primit ca sarcia să-şi exprime sentimentele pozitive şi negative cu
privire la aceeaşi persoană.

Jocul de rol
Una din tehnicile cele mai renumite din terapia Gestalt implica jocul de rol pentru a
rezolva situaţiile neterminate din viaţa clientului ori pentru a explora în diferite moduri, de a
recunoaşte şi integra mai bine polarităţile opuse ale unei realităţi, fără să-şi propună să le
reducă în mod abstract la un “mijloc incorect”, artificial, insultător şi sărăcit.
Astfel, pacientul joacă el însuși diferitele roluri incluse în situaţia pe care o evocă,
interpretând două sau trei roluri aflate în rivalitate preconștientă (Serge Ginge).
Tehnica "Scaunului gol " a fost dezvoltată şi popularizată de către Frederick Fritz
Perles şi presupune că pacientul să stea sta pe un scaun, iar în faţa lui să mai aibă încă un
scaun gol. Clientul trebuie să-şi imagineze pe scaun pe cineva cu care are un conflict în viaţa
sa de zi cu zi . Acest lucru ajută clientul să experimenteze şi să înţeleagă mai bine
sentimentele celuilalt. Astfel, se stimulează gândirea, subliniind emoţiile şi atitudinile.
De exemplu, terapeutul poate spune: "Imaginaţi-vă pe tatăl dumneavoastră pe acest
scaun, îl vedeţi clar, şi, acum, vorbiţi cu el despre modul în care v-aţi simţit când a fost infidel
cu mama dumneavoastră”.
Specialistul încurajează clientul să vorbescă cu persoana pe care a ales să o aşeze
imagiar pe acel scaun. Apoi, clientul trece pe celalat scaun şi răspunde ca şi cum el este
persoana cu care are conflictul. Acest lucru încurajează o interacţiune emoţională între client
şi alte persoane, clarifică sentimentele personale şi ajută pacientul să înţeleagă motivele
ceilalte persoane.
De reţinut este faptul că pe scaun pot fi aşezaţi nu doar oameni, ci şi părţi ale
personalităţii pacientului (părinte critic, copil natural, introversiune), cât şi obiecte sau aspecte
ale unui vis ori ale unui stereoptip (bărbaţi macho, femei independente), simptome (dureri de
cap, oboseală)
Această tehnică Gestalt dramatizează în mod eficient probleme, externalizându-le şi
făcându-le accesibile pentru client.

Exerciţii de inversare a stilului comportamental

Prin exerciţiile de inversare a stilului lor comportamental usual, pacienţii iau contact
cu acele părţi din ei pe care le-au negat. În acest caz, tehnica de inversare poate fi benefica,
clientul inversând comportamentul său tipic. De exemplu, unui pesimist i se cere să acţioneze
ca un optimist.
Această activitate permite clientului să recunoască celelalte laturi ale personalităţii şi
să-şi accepte atat latura pozitivă, cât şi pe cea negativă.

Exagerarea
Exagerarea înseamnă a face explicit ceea ce este implicit, proiectând pe scena
interioară ceea ce se afla în interior, permiţând astfel fiecăruia să conştientizeze mai bine
modul în care funcţionează aici şi acum, la frontiera contact dintre sine şi mediul său.
Fiind o formă specială de punere în acţiune, exagerarea unui gest sau mişcare în mod
repetat, intensifică sentimentele ataşate comportamentului şi îi face mai clar sensul interior.
Mişcările, posturile, gesturile pe care S. Ginger le considera “Lapsusuri ale corpului”,
pot comunica sensuri semnificative, dar indiciile pot fi incomplete. Astfel, clientul este rugat
să exagereze mişcări sau gesturi precum tremur (tremurături mâini, picioare), pumnii
încleştaţi, încruntare, braţe încrucişate.
Apoi, terapeutul cere clientului să pună cuvinte în mişcări.
O persoană care vorbeşte despre mama sa şi care nu manifestă nici o emoţie, este
rugată să o descrie. Apoi, terapeutul îi cere să se mişte aşa cum se mişca aceasta, ceea ce face
ca sentimente legate de ea să îi revină aici şi acum în conştiinţă.

Lucru cu visele
 În terapia Gestalt visele sunt considerate a fi extrem de importante în viaţa
pacientului, oferind o perspectivă asupra psihologiei peroanei şi a traumei din trecut. În
scopul de a înţelege pe deplin şi de a folosi puterea de vise, o tehnică de Gestalt solicită
înregistrarea vislor într-un carnet pe o durată de două săptămâni. Se va alege un vis şi se vor
parcurge următoarele etape:
a) Pacientul este rugat să închidă ochii şi să povestească visul în stare de conștiiță, ca şi
cum s-ar desfăşura aici şi acum
b) Apoi, se întreabă pacientul dacă prin retarirea visului s-au amintit elemente în plus faţă
de prima povestire.
c) În continuare, se întreabă pacientul : Ce simţi acum după retrăirea visului?
d) Se iau, apoi, pilonii importanţi din vis şi se pune pacientul să povestească visul din
persepctiva fiecărui rol în partesi se întreabă pentru fiecare element al visului :
Exemplu: Dacă ai fi o tornadă, ce ai spune? Cum te simţi ca şi tornadă? Care e rolul tău
profund în viaţa lui X?
e) Dacă pacientul simte că nu e terminat visul, este rugat să închidă ochii din nou şi să-l
continue. De asemeni, terapeutul îi poate da clientului un punct de plecare în
finalizarea diferită a visului: “Să presupunem că au trecut cinci ani de la acel
eveniment… Gândindu-te acum la ceea ce s-a întâmplat atunci, ce anume te-a învăţat
acel incident?
În cazul unui coşmar, se invită pacientul să dea un alt sfârşit visului şi după ce se
realizează acest lucru, se trece la analiza fiecărui element în parte.
Această tehnică permite conectarea chiar şi cu renegatele părţi ale clientului. Prin
regăsirea părţilor pe care le-a pierdut, îşi va putea creşte puterea personală.
Tot ce apare în vis, sunt părţi din pacient, motiv pentru care singurul care face
interpretarea visului şi cel care încearcă să-i găsească un sens este doar pacientul, pentru că
toate elementele visului sunt legate de universul lui interior, fără a se relaţiona cu ceva din
afară.

Eliberarea furiei:
Furia este un comportament care pot fi abordat prin tehnici Gestalt. Atunci când se
utilizează aceste tehnici cu cineva care se luptă cu furia, este important ca pacientul să simtă
că terapeutul îl ascultă şi nu judecă. Confruntarea blândă este necesară pentru a creşte gradul
de conştientizare a problemei.
 O tehnică Gestalt de eliberare a furiei este aceea în care i se cere clientului să
vizualizeze o situaţie sau o persoană care este asociată cu sentimentele de furie, apoi să-şi
exprime furia lovind o pernă sau o canapea, eliberând furia într-un mod pozitiv şi non-
dăunător. Scopul e de a mobiliza energia spre o acţiune adecvată şi fictivă, simbolică.
Prin aceste tehnici, pacientul se eliberează de problemele care diminuează satisfacţia,
împlinirea şi creşterea, devenind mult mai complet şi creativ în viaţă.

Tehnici corporale:
Tehnicile corporale ajută clientul să vadă cum se pot controla mişcările corpului şi
includ orice tehnică care ajută pacienţii să conştientizeze modul de funcţionare al corpului lor
sau îi ajută să fie conştienţi de modul în care îşi pot folosi corpul pentru a sprijini încântarea,
conştientizarea şi contactul.
Prin tehnicile corporale, creşte gradul de conştientizare a semnalelor subtile transmise
prin limbajul corpului. Exemple de astfel de poziţii şi gesturi sunt braţele încrucişate,
încruntare şi tremur al picioarelor. Utilizând exerciţii de exagerare, terapeutul va cere
clientului să exagereze comportamentul problemă. De exemplu, un client care are un tremor
uşor al mâinii, este rugat să-şi amplifice tremurul cât poate de mult. Clientul descrie apoi
sentimentul asociat cu comportamentul. Iar pentru că există un sentiment de bază asociat cu
comportamentul, exagerarea acestuia va intensifica sentimentul pentru a-l aduce în conştiinţă.

De exemplu:
P: [cu lacrimi în ochi şi cu maxilarului strâns]
T: Aţi fi dispus să încercați un experiment?
P: [înclină din cap în semn de acord]
T: Respiraţii adânc, profund şi de fiecare dată când expiraţi pe gura, lăsaţi maxilarului să se
relaxeze.
P: [respiră profund, lasă maxilarul să se relaxeze]
T: Rămâneţi în această stare
P: [maxilarul începe să se descleşteze, apoi pacientul izbucneşte în plâns]

Imageria ghidată
 Uneori, pacientul poate aduce experienţa în aici şi acum şi mult mai eficient prin
vizualizare decât prin punerea în acţiune. De exemplu, în cazul în care un pacient lucrează în
terapie ruşinea şi auto-respingerea, se cere să-şi imagineze mama care spune: "Te iubesc aşa
cum eşti!". Pe măsură ce se dau tot mai multe detalii despre această imagine, pacientul
participă la experienţă tot mai intens. Aceasta scenă ce se desfăşoară în imaginaţie, ajută
pacientul să devină conştient de posibilitatea unei figure materne bune şi poate servi ca o
tranziţie de a integra ideea de părinţi buni.
În aceeași manieră, se poate lucra în terapie abandonul, pierderea părinţilor sau ideea
de părinte pe care pacientul nu poate să-l catalogheze ca fiind bun.

Acţiunile terapeutului
Terapeutul împărtăşeşte ce experimentează în timpul sesiunii. Acesta foloseşte
afirmaţii la persoana întâi singular - "Eu"- pentru a prezenta ceea ce simte, miroase sau vede.
Specialistul trebuie să aducă în conştiinţa pacientului lucrurile pe care clientul nu le vede, dar
sunt considerate a fi importante pentru pacient. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în
care informaţia este puţin probabil să fie descoperită în mod spontan în timpul de lucru
fenomenologic din timpul şedinţei. De exemplu, terapeutul poate spune că el observă că
clientul bate continuu din picior. Acest lucru aduce la conştientizare la modul în care clientul
se acţionează în prezent.
Modul de a-l conştientiza pe pacient este aceea de a-i spune tot ce vezi la el: “Văd că
ai ochii căprui verzui, părul strâns într-un coc şi că porţi o rochie roz. Unde te duce imaginaţia
acum? Cum te simţi acolo?”

APLICATII ALE TREAPIEI GESTALT:

Tehnicile terapiei Gestalt se aplica cu succes în:
● anxietate
● depresie
● fobii
● grupuri
● intervenţie de criză
● tulburări psihosomatice, inclusiv migrenă, dureri de spate, colita ulceroasă
● psihoze
● tulburări severe de personalitate
 Gestalt terapia se adreseaza cuplurilor, persoanelor care au dificultăţi de adaptare, au
probleme cu figurile autoritare şi cu o gamă largă de conflicte intrapsihice.