Gestalt-terapia

Specificul Gestalt-Terapiei

 E holistă, pune accentul pe faptul că fiecare element al structurii personalității este

conectat cu întregul.
 Concentrare pe conștiința lui “aici” și “acum”, cum simte, gândește și trăiește
clientul prezentul.
 Concentrare pe “ce”-ul și “cum”-ul experienței prezente, nu pe “de ce”-ul ei.

Concepte

 Figura și fondul
 Ciclul gestaltist
 Contactul cu sine și ceilalți
 Perturbarea granițelor de contact (introiecție, proiecție, retroflecție, deflecție,
confluență)
 “Afacerile neîncheiate”

Scopul terapiei: Percepțiile, sentimentele, gândurile, și corpul clientului să fie în armonie

unele cu altele. Conștientizarea conduce către creștere, responsabilitate și maturitate.

Obiective

 Creșterea conștiinței de sine

 Asumarea graduală a propriilor experiențe și rezolvarea “afacerilor neîncheiate” din
trecut
 Dezvoltarea abilităților și valorilor care să satisfacă propriile nevoi fără a viola
drepturile altora
 Asumarea responsabilității pentru propriile acțiuni
 Mutarea suportului personal din exterior către interior
 A deveni apt să ceri ajutor și să oferi ajutor

Tehnici

 Tehnici de conștientizare corporalã

 Tehnici de conștientizare afectivã și relaționalã
 Tehnica scaunului gol
 Tehnica reprezentării spațiului personal
 Tehnica “rămâi în starea respectivă”
 Tehnica scenarizării
 Tehnica amplificării/diminuării
 Tehnici de conștientizare și restructurare cognitivã
 Tehnica fanteziei ghidate
  Tehnica reconversiei gestaltiste
 Tehnici de diminuare și integrare
 Tehnica metapozitiilor
 Lucrul cu visul (calea regală către integrare)

Gestalt:
 Metapoziții
 Dialogul părților (reintegrarea polarităților)

Mecanism?
 Schimbarea perspectivei
 Empatie
 Constientizare și reflectare (poziția observator)
 Schimbare/îmbogățire scheme interrelaționale
 Defuziune (față de propriile idei)
 (prin repetiție) Conditionare

Teorii și conflicte

În 1896 Freud a fost ostracizat de către colegii săi din cauza emiterii ipotezei că abuzul
sexual ar sta la baza isteriei. Deși ulterior, Freud a retractat ipoteza seducției, acesta a
inventat o teorie remarcabilă asupra personalității și psihoterapiei.

În 1911 Adler a avut îndrăzneala să sugereze că invidia de penis a femeilor avea

rădăcini sociale, incluzând discriminarea sistematică. Pentru acest insight, Freud și
colaboratorii săi l-au exclus pe Adler din Societatea Vieneză de Psihanaliză.

În anii 1970, behavioriștii fermi, incluzându-l pe Joseph Wolpe, i-au amenințat pe

cognitiviști precum Beck, Goldfried, Meichenbaum, și Mahoney cu exilul din terapia
comportamentală. Această experiență cu exilul s-a dovedit fructuoasă, stând la baza lansării
jurnalului Cognitive Therapy and Research.

Inventar de atitudini și credințe (might be imp??)

1. Creșterea (terapeutică) apare mai degrabă ca rezultat al contactul autentic dintre terapeut și
client decât ca rezultat al interpretărilor sau metodelor terapeutului.
2. Focusul terapia este conștientizarea, contactul cu mediul și integrarea.
3. Focalizarea pe “aici și acum” în terapie este mai importantă decât focalizarea pe trecut
sau viitor.
4. Este mai productiv ca terapeutul să adreseze întrebări de tip “ce” și “cum” decât întrebări
de tipul “de ce”.
5. În comparație cu simpla discutarea a emoțiilor și experiențelor, în terapie este mai
productiv pentru clienți să retrăiască și reexperiențieze acele emoții ca și cum ar avea loc
acum.
6. Trecutul este important în măsura în care este asociat cu tematici semnificative aparținând
funcționării prezente.
7. O funcție terapeutică majoră este de a dezvolta experimente concepute să sporească
conștiința de sine a clientului cu privire la ceea ce face și la modul în care face.
8. Un obiectiv primar al terapiei este extinderea capacității conștiinței de sine care este
curativă prin ea însăși.
9. Conștientizarea include insight-ul, autoacceptarea, cunoașterea mediului, responsabilitatea
pentru alegeri, și abilitatea de a face contact cu ceilalți.

10. Afacerile neîncheiate din trecut în general se manifestă în probleme prezente în

funcționare.
11. Schimbarea se produce cel mai bine atunci când devenim conștienți de ceea ce suntem,
spre deosebire de a încerca să devenim ceea ce nu suntem.
12. Focalizarea pe trecut poate fi o metodă de a evita reconcilierea cu prezentul (confruntarea,
acceptarea).

13. Contactul eficient presupune interacțiunea cu natura și cu alți oameni fără pierderea
sentimentului propriei individualități.
14. Cele mai bune focusuri ale terapiei sunt sentimentele clientului, conștiința prezentă
(atenția conștientă în momentul prezent), mesajele corporale, și blocajele în conștientizare.
15. Funcția principală a terapeutului este de a asista clientul în conștientizarea “ce”-ului și
“cum”-ului experienței în “aici” și “acum”.

16. Terapeutul ar trebui să evite diagnosticarea, interpretarea și explicarea

comportamentelor clientului.
17. In terapie este foarte importantă atenția la limbajul corporal al clientului și la alte indicii
nonverbale.
18. Pe măsură ce avansează terapia, se poate aștepta de la client să își asume din ce în ce
mai multă responsabilitate pentru propriile gânduri, sentimente și comportamente.

19. Este important ca terapeuții să împărtășească în mod activ propriile lor percepții și
experiențe prezente rezultate din întâlnirea( /întâmpinarea) clientului în aici și acum.
20. Cele mai eficiente experimente se dezvoltă din interacțiunea autentică dintre client și
terapeut și în general ajută clientul să dobândească o conștientizare sporită a aspectelor
fragmentate sau neacceptate (“dezmoștenite”) ale propriei persoane.