PCA

0 – 3 ANI

MOTRICITATE

- reflexele innascute evolueaza inspre reflexe simetrice si automate

- la 3 ani merge foarte bine
- invata sa manipuleze, sa arunce si sa prinda obiectele
- prinderea este transferata dinspre palma spre degete, astfel avem 4 stadii: cubito-palmar
(3-4 luni – palma + 3 degete), digito-palmar (6 luni – palma + 4 degete), radio-palmar
(7-8 luni – palma + toate degetele) si radio digital ( > 9 luni – degetul mare)
- au nevoie de spatiu de miscare si de libertatea de a vedea ce pot sa faca
- dezvoltarea motorie este marcata de o serie de repere majore, acele achizitii care se
realizeaza sistematic, fiecare abilitate pregatind sugarul sa o abordeze pe urmatoarea.
- cand invata sa mearga, copilul dobandeste separat controlul asupra mainilor, picioarelor
si talpilor, inainte sa faca primul pas
- in primele 2-3 luni, bebelusii pot sa si ridice capul cat mai sus, pana in punctul in care isi
pierd echilibrul si se intorc pe spate ; la 4 luni, aproape toti bebelusii pot sa si tina capul
drept.
- Reflexul apucarii este innascut
- Intre 7 si 11 luni, copilul ajunge sa si coordoneze mainile suficient de bine incat sa apuce
un obiect mic, cum ar fi un bob de mazare
- Dupa 3 luni, copilul incepe sa se intoarca intentionat de pe burta pe spate si de pe spate
pe burta, poate sa stea in sezut fara sprijin de la 6 luni si se poate aseza fara ajutor de la 8
luni si jumatate
- Teoria sistemelor dinamice a lui Thelen sustine ca sugarii isi dezvolta abilitatile
motorii nu doar prin maturizare ci si prin coordonarea activa a mai multor sisteme in
cadrul unui mediu schimbator
- Bebelusii pot intinde mana dupa obiecte de la varsta de 4-5 luni
- Piaget si altii afirma ca intindere mainii dupa obiecte se poate face cu ajutorul ghidarii
vizuale, folosirea ochilor pentru a ghida miscarile mainii
- Perceptia reliefului este capacitatea de a percepe tridimensional obiectele si suprafetele
- Intre 5 si 7 luni apare perceptia tactila, capacitatea de a dobandi informatii prin
manevrarea obiectelor, nu doar prin privirea lor
COGNITIV

- conditionarea clasica: copilul invata sa reactioneze reflex, involuntar; le permite

acestora sa anticipeze un eveniment inainte sa se produca, formand asocieri intre stimuli
- conditionarea operanta: copilul invata sa reactioneze la un stimul in functie de mediu
(gangureste la vederea parintilor)
- memoria sugarului: amnezie infantila – nu ne amintim nimic din ce s-a intamplat inainte
de varsta de 2 ani

Piaget – stadiile senzorio-motorii

1. folosirea reflexelor: de la nastere la o luna

- copilul exercita un anumit control asupra simturilor sale innascute
2. reactiile circulare primare: de la o luna la 4 luni
- copilul invata sa repete intentionat o senzatie placuta
3. reactiile circulare secundare: de la 4 la 8 luni
- interes fata de manipularea obiectelor; copilul repeta intentionat o actiune ca sa obtina
rezultate ce nu tin de corpul lui
4. coordonarea schemelor secundare: de la 8 la 12 luni
- acest stadiu marcheaza aparitia comportamentului complex, orientat catre scop; copilul
merge de-a busilea pentru a ajunge la un obiect sau pentru a impinge un obstacol ce ii sta in
cale
5. reactiile circulare tertiare: de la 12 la 18 luni
- copilul poate, de exemplu, sa stranga in maini o rata de jucarie care a tiuit cand a calcat pe
ea, pentru a vedea daca tiuie din nou; prin incercare si eroare, copiii testeaza noi
comportamente pana gasesc cea mai buna cale de a-si atinge scopul
6. combinatiile mentale: de la 18 la 24 de luni
- mare progres ; capacitatea de reprezentare a obiectelor si actiunilor, in principal prin
cuvinte, cifre si imagini mentale

Imitatia
- vizibila: folosirea mainilor si a talpilor; sugarii au o predispozitie de a imita fetele umane, ceea
ce poate servi scopului evolutiv
- invizibila: folosind acele parti ale corpului pe care copilul nu le poate vedea (gura), apare dupa
imitatia vizibila
- amanata: o actiune pe care au mai vazut.o candva; copiii sub un an si jumatate nu pot recurge la
acest tip de imitatie deoarece nu sunt capabili sa retina reprezentari mentale
- provocata: imitarea unei serii de actiuni pe care le au mai vazut dar nu le au si efectuat neaparat

- permanenta obiectului: intelegerea faptului ca un obiect sau o persoana continua sa

existe chiar daca nu mai poate fi vazuta (ex: jocul de-a cucu-bau)
- obisnuirea: expunerea repetata la un anumit stimul reduce atentia acordata acelui stimul;
familiarizarea duce la pierderea interesului
- preferinta vizuala: capacitatea de a face distinctii vizuale
LIMBAJUL

- dezvoltarea limbajului ilustreaza interactiunea tuturor aspectelor dezvoltarii in general

- interactiunea cu adultii le face cunostinta cu rolul de comunicare al vorbirii
- etape: sunete – plans – gangurit – lalatiune – imitatie accidentala – imitatie
deliberata - > vorbire prelingvistica: capacitatea de a recunoaste si intelege sunetele
vorbirii si de a folosi gesturi cu sens; sugarii rostesc primul cuvant spre sfarsitul primului
an de viata, iar dupa inca aproximativ un an incep sa foloseasca propozitii
- plansul: singura cale de comunicare a nou-nascutului; diferite tipare, inaltimi si
intensitati semnaleaza foamea, nevoia de somn si furia
- ganguritul: chiote, galgaieli, vocale precum “aaaa”
- lalatiunea: repetarea sirurilor de consoane si vocale “ma ma ma ma”; desi este
confundata cu rostirea primelor cuvinte, aceasta nu constituie un limbaj real pentru ca nu
are niciun sens pt copil
- imitatia accidentala: imita sunetele din limbaj, apoi se imita pe ei insisi scotand anumite
sunete
- imitatia deliberata: incep sa imite sunete dar fara sa le inteleaga; dupa ce se
familiarizeaza cu sunetele, le atribuie un sens
- gesturile: inainte sa poate vorbi, sugarii pot arata cu mana; aceasta folosire a aratarii cu
mana pentru a oferi informatii arata ca copiii inteleg intr.o anumita masura starea psihica
a unei persoane (pentru a ajuta de exemplu); gesturile sociale conventionale: fluturatul
mainii in semn de “pa” sau datul din cap in semn de “da” sau clatinarea capului in semn
de “nu”; gesturile simbolice: suflatul pentru fierbinte sau adulmecatul pt miros; gesturile
timpurii sun un bun factor de predictie pentru marimea ulterioara a vocabularului
- primele cuvinte: vorbirea cu sens (intre 10 si 14 luni), vorbirea lingvistica; holofraza –
un cuvant care exprima o intreaga idee
- primele propozitii: intre 18 si 24 de luni; majoritatea copiilor care incep sa vorbeasca
relativ tarziu recupereaza in final intarzierea, multi compenseaza timpul pierdut vorbind
fara oprire
- vorbirea telegrafica: alcatuita doar din cateva cuvinte esentiale prin care copilul exprima
ideile (“Buni pala” in loc de “Buni se spala”)

Caracteristicile vorbirii timpurii

- copiii mici simplifica, inteleg relatiile gramaticale pe care nu le pot inca exprima, extind
insuficient sau excesiv de mult sensul cuvintelor, suprageneralizeaza regulile.

Interactiunile sociale
- limbajul necesita si interactiunea cu un partener de comunicare
- varsta parintilor, felul cum interactioneaza si cum vorbesc cu copilul, pozitia intre frati ca
varsta, experientele de la gradinita, educatia scolara precum si contactul cu televizorul
influenteaza toate, ritmul si traiectoria achizitiei limbajului

Vorbirea adresata copiilor (VAC) – rar, cu inflexiuni exagerate, simplificarea formularilor,

exagerarea vocalelor, folosirea cuvintelor si propozitiilor scurte, multe repetitii; este cunoscuta si
sub denumirea de limba parintilor sau limba mamelor
3 – 6 ANI

MOTRICITATE SI DEZVOLTARE FIZICA

- copiii devin mai zvelti si se inalta cu repeziciune

- devin mai buni la alergat, la saritul intr-un picior, la aruncarea mingii etc
- se pricep sa.si lege sireturile la pantofi, sa deseneze cu carioca si sa-si puna cereale in
farfurie
- incep sa si piarda rotunjimile de bebelus si sa capete infatisarea de atletica a copilariei
- burtica de copil mic dispare, trunchiul, bratele si picioarele se lungesc
- oasele si muschii devin mai puternici
- aparatul circulator, respirator si sistemul imunitar se dezvolta
- abilitati motorii grosiere (implica muschii mari):
La 3 ani: nu poate sa se intoarca pe loc sau sa se opreasca brusc, poate sa urce treptele fara
ajutor, alternand picioarele, poate sa sara intr.un picior
La 4 ani: controleaza mai eficace intoarcerea, pornirea si oprirea, poate sa coboare o scara
lunga, alternand picioarele, daca este ajutat
La 5 ani: poate sa porneasca, sa se intoarca si sa se opreasca eficient in jocuri, poate sa
coboare o scara lunga, alternand picioarele, fara sa fie ajutat, poate sa parcurga cu usurinta o
distanta de 5 metri, sarind intr.un picior
- abilitati motorii fine (implica muschii mici): incheierea nasturilor, elaborarea desenelor,
coordonarea ochi-mana
- mana dominanta: se poate observa in jurul varstei de 3 ani; majoritatea sunt dreptaci
(emisfera stanga este mai dezvoltata); nu este intotdeauna stabilita definitiv, nu toti
oamenii prefera sa foloseasca una dintre maini la toate sarcinile
COGNITIV

- Piaget a denumit acest stadiu al copilariei, stadiu preoperational al dezvoltarii cognitive,

pentru ca la aceasta varsta copiii nu sunt pregatiti sa efectueze operatii mentale logice ca
in copilaria mijlocie; stadiul preoperational dureaza aproximativ de la 2 la 7 ani
- Functia simbolica: capacitatea de a folosi simboluri sau reprezentari mentale – cuvinte,
numere sau imagini carora le-a atasat o semnificatie; folosirea simbolurilor este o
caracteristica a culturii umane

Intelegerea obiectelor in spatiu

- abia la varsta de 3 ani copiii pot intelege relatiile dintre obiecte
- prescolarii sunt capabili de a folosi harti simple si pot transfera asupra acestora
intelegerea spatiala

Intelegerea cauzalitatii
- in stadiul preoperational, copiii nu pot inca sa rationeze logic cu privire la cauza si efect,
ci rationeaza prin transductie (coreleaza mental doua evenimente, mai ales daca sunt
apropiate, indiferent ca exista sau nu o legatura intre ele)
- si totusi, copiii de 2 ani par sa inteleaga cauzalitatea, iar in prima copilarie, sa vorbeasca
despre relatii cauzale
- prescolarii par sa considere ca toate relatiile cauzale sunt previzibile in mod egal si
absolut; de ex: erau la fel de siguri ca persoana care nu se spala pe maini inainte de a
manca se va imbolnavi, precum erau de faptul ca persoana care sare in sus se va intoarce
jos

Intelegerea identitatii si clasificare

- la 4 ani, copiii pot sa identifice pe baza a doua criterii, culoarea si forma
- un alt tip de clasificare este diferentierea lucrurilor vii de cele nevii
- tendinta de a atribui viata lucrurilor neinsufletite se numeste animism

Intelegerea ideii de numar

- conceptul compararii cantitatilor apare in jurul varstei de un an, un an si jumatate
- abia la varsta de 3 ani si jumatate, copiii pot sa aplice principiul cardinalitatii
- cand intra in scoala primara, copiii si au format deja simtul elementar al numerelor

Centrarea – tendinta de concentrare asupra unui singur obiect si de neglijare a celorlalte

Decentrarea – gandirea simultan la mai multe aspecte ale unei situatii

Egocentrismul – este o forma de centrare; copiii sunt atat de centrati pe propriul lor punct de
vedere ca il ignora pe al celorlalti; aceste fenomen poate sa explice de ce unii copii au dificultati
in delimitarea realitatii de ceea ce se petrece in mintea lor
Conservarea – un alt exemplu clasic de centrare; doua lucruri care sunt egale raman egale daca
le este modificat aspectul exterior, atata timp cat nu se ia si nu se adauga nimic;
ireversibilitatea – incapacitatea de a intelege ca o actiune poate fi facuta in doua sau mai multe
sensuri

- intre 3 si 5 ani, copiii ajung sa inteleaga ca gandirea se petrece in minte, ca ea se poate

ocupa de lucruri reale sau imaginare
Convingerile gresite si pacalirea
- copiii de 3 ani par sa nu inteleaga ca unii oameni pot avea reprezentari mentale eronate
- incapacitatea copiilor de a recunoaste convingerile gresite poate sa izvorasca din gandirea
egocentrica
- intrucat pacalirea presupune efortul de a planta o convingere falsa in mintea altcuiva,
acest lucru ii cere copilului sa si reprime impulsul de a fi sincer
- Piaget sustinea ca, pentru copiii mici, toate falsitatile, intentionate sau nu, sunt minciuni

Deosebirea aparentei de realitate

- abia la varsta de 5-6 ani, copiii pot sa faca diferenta intre ce e real si ceea ce pare a fi real
- dificultarea copiilor de 3 ani de a deosebi aparenta de realitate poate fi mai mult aparenta
decat reala

Deosebirea fanteziei de realitate

- undeva intre un an jumate si 3 ani, copiii invata sa faca diferenta intre evenimentele reale
si cele imaginate
- la 3 ani stiu diferenta intre a face un lucru si a simula ca fac acel lucru
- la copiii de 3 ani si peste, gandirea magica nu pare sa decurga din confuzia dintre realitate
si fantezie; la fel ca adultii, copiii sunt in general constienti de caracterul magic al
anumitor personaje dar sunt mai dispusi sa creada ca acestea sunt reale
LIMBAJUL

- prescolarii pun foarte multe intrebari

- la 3 ani, copilul cunoaste si poate sa foloseasca intre 900 si 1000 de cuvinte, iar la 6 ani
are un vocabular rostit de 2600 de cuvinte si intelege peste 20 000 de cuvinte
- copiii par sa si formeze pe baza contextului, o ipoteza privind sensul cuvintelor, aceasta
fiind rafinata prin contactele ulterioare si prin folosire
- multi copii de 3 ani si 4 ani par capabili sa si dea seama cand doua cuvinte se refera la
acelasi obiect sau la aceea actiune
- modurile in care copii combina silabele in cuvinte si cuvintele in propozitii devine tot mai
complex in prima copilarie
- la 3 ani, incep sa foloseasca forme plurale, pronume posesive si timpul trecut
- intre 4 si 5 ani propozitiile sunt declarative, negative, interogative, imperative
- copiii de 4 ani folosesc fraze complexe daca parintii lor folosesc fraze complexe
- intre 5 si 7 ani vorbirea copiilor devine similara cu cea a adultilor, folosesc propozitii mai
complicate, mai multe conjunctii, prepozitii si articole
- copiii mici fac adesea greseli pentru ca nu au invatat exceptiile de la regula: ex: “cutite”
in loc de “cutituri”
- solilocviul: vorbirea cu sine, cu voce tare, fara intentia comunicarii cu altii; este normal si
frecvent intalnit in copilarie, alcatuind jumatate din rostirile copiilor cu varsta intre 4 si 1
ani; Piaget considera solilocviul drept semn de imaturitate cognitiva; Vigotki nu
considera ca este egocentric, ci il privea ca pe o forma de comunicare aparte: conversatia
cu sine.cercetarile vin in sprijinul lui Vigotki

JOCUL – OCUPATIA DIN PRIMA COPILARIE

- jocul are o contributie in toate sectoarele dezvoltarii

- copiii isi stimuleaza simturile, isi exerseaza muschii, isi coordoneaza vazul cu miscarile,
ajung sa si stapaneasca bine corpul, iau decizii si isi formeaza noi abilitati (concepte
matematice, abilitati de negociere si de rezolvare a conflictelor etc)
- copiii au nevoie de timp din belsug pentru jocuri exploratorii libere; copiii de varste
diferite au stiluri diferite de joc; jocul fizic de exemplu, debuteaza in perioada de sugar si
se imbunatateste pe masura de copilul creste
- categorii de joc: jocul functional (joc locomotor) – exersarea repetata a unor miscari
musculare ample, cum ar fi rostogolirea unei mingi; jocul de constructie (joc cu
obiecte) – folosirea obiectelor sau a materialelor pentru a elabora ceva; jocul de rol (joc
fantezist sau imaginar) – presupun obiecte, actiuni sau roluri imaginare, se intemeiaza pe
functia simbolica
6 – 14 ANI

MOTRICITATE SI DEZVOLTARE FIZICA

- cresterea incetineste considerabil

- copiii sunt mai inalti si mai zvelti
- infatisarea copiilor de varsta scolii primare este mult diferita fata de a celor cu cativa ani
mai mici
- abilitatile motorii continua sa se imbunatateasca in copilaria mijlocie
- jocurile practicate tind sa fie informale si organizate spontan
- baietii joaca jocuri mai active fizic, in timp ce fetele le prefera pe cele care includ
exprimarea verbala sau numaratul cu voce tare
- pe langa imbunatatirea abilitatilor motorii, activitatea fizica regulata are efecte benefice si
pe termen lung asupra sanatatii

COGNITIV

- copiii intra in stadiul operatiilor concrete, in care pot folosi operatii mentale,
rationamentul pt a rezolva probleme
- copiii sunt capabili de gandire logica, totusi gandirea lor continua sa fie limitata la
situatiile reale “aici si acum”
- copiii inteleg mai bine relatiile spatiale, cauzalitatea, clasificarea, rationamentul inductiv
si deductiv, conservarea si conceptul de numar

Relatiile spatiale si cauzalitatea

- copiii inteleg mai bine distanta dintre un loc si altul si cat dureaza parcurgerea; experienta
joaca un rol in acest proces
- capacitatea de a folosi harti cat si cea de a comunica informatii spatiale se imbunatateste
cu varsta
- copiii inteleg influenta atributelor fizice si a factorilor spatiali

- clasificarea: capacitatea de a clasifica ii ajuta pe copii sa gandeasca logic; include

abilitati complexe, cum ar fi asezarea in serie, deductia tranzitiva si incluziunea in clase
- asezarea in serie: pot aranja obiectele intr.o serie in functie de dimensiuni sau culoare
- deductia tranzitiva: capacitatea de a deduce relatia dintre doua obiecte din relatia
fiecaruia cu un al treilea obiect
- incluziunea in clase: capacitatea de a vedea relatiile dintre un intreg si partile sale
- rationamentul inductiv si deductiv: pornind de la observatii despre membri concreti ai
unei clase, ei trag concluzii generale despre clasa ca intreg
- conservarea: pentru rezolvarea diferitelor tipuri de probleme de conservare, copiii pot
ajunge la raspunsuri in minte; nu au nevoie sa cantareasca sau sa masoare obiectele
- in jurul varstei de 6-7 ani, multi copii pot sa numere in minte si devin mai priceputi la
rezolvarea problemelor simple cu text; inca de la 4 ani exista o intelegere intuitiva a
fractiilor
LIMBAJ

- abilitatile lingvistice continua sa se dezvolte

- copiii sunt capabili sa inteleaga si sa interpreteze comunicarile orale si scrise si sa se faca
intelesi
- copiii folosesc verbe tot mai precise; invata ca un cuvant poate avea mai multe sensuri si
ca trebuie sa-si dea seama din context care este cel potrivit; comparatia si metafora devin
din ce in ce mai folosite
- copiii inteleg regulile sintaxei iar structura frazelor devine din ce in ce mai elaborata
- pragmatica: folosirea practica a limbajului in scopul comunicarii; persoanele bune la
comunicare sondeaza, pune intrebari inainte de a aborda un subiect cu care interlocutorul
s-ar putea sa nu fie familiarizat; aceste abilitati prezinta diferente individuale mari: unii
copii de 7 ani pot fi mai buni la conversatie decat unii adulti
- cand povestesc ceva, majoritatea copiilor relateaza adesea o experienta din viata lor
personala, ei incepand prin a descrie motivele si legaturile cauzale; copiii mai mari, insa,
pregatesc contextul prin informatii introductive, iar pe parcursul povestiri indica clar
schimbarile de timp si spatiu

EMOTIONAL SI SOCIAL

- in jurul varstei de 7-8 ani, copiii ajung la un alt stadiu, al dezvoltarii conceptiei despre
sine
- in aceasta perioada, judecatile despre sine devin mai constiente, mai realiste, mai
echilibrate si mai comprehensive
- copiii isi formeaza sisteme de reprezentari: conceptii despre sine ce integreaza diferite
aspecte ale propriei persoane

Stima de sine
- este un factor determinant ce consta in conceptia copiilor despre capacitatea lor de munca
productiva
- se concentreaza pe harnicie vs. inferioritate
- copilaria mijlocie este perioada in care copiii trebuie sa deprinda aptitudinile valorizate
de societatea lor
- virtutea care apare este competenta, conceptia despre sine ca persoana capabila sa
deprinda aptitudini si sa indeplineasca sarcini
- daca se simt inadecvati in comparatie cu altii de varsta lor, copiii se pot retrage in bratele
protectoare ale familiei; pe cealalta parte, daca sunt prea harnici, por deveni dependenti
de munca
- parintii exercita o mare influenta asupra convingerilor copilului cu privire la competenta
- pe masura ce cresc, copiii devin din ce in ce mai constienti de sentimentele proprii si de
cele ale altora, pot sa si regleze sau sa si controleze mai bine emotiile; pe la 7-8 ani, copiii
sunt de regula constienti cand simt rusine si mandrie; aceste emotii le influenteaza
parerea despre ei insisi
- copiii isi inteleg totodata emotiile conflictuale, sunt constienti de regulile privitoare la
exprimarea emotionala; invata ce le provoaca furia, frica sau tristetea sau pot deveni
secretosi in privinta sentimentelor negative
- autoreglarea emotionala presupune controlul cu efort a emotiilor, al atentiei si al
comportamentului; copiii cu control voluntar slab tind sa devin vizibil furiosi sau frustrati
 cand sunt intrerupti sau impiedicati sa faca ce vor; cei cu control voluntar puternic pot
inabusi impulsul de a manifesta emotii negative in momente nepotrivite
Copilul si familia
- copiii de varsta scolara petrec mai mult timp departe de casa, de asemenea petrec mai
mult timp cu invatatul si scoala decat la masa cu familia, comparativ cu acum 20 de ani
- chiar si asa, caminul este o parte importanta din viata majoritatii copiilor
- mediul familial, structura si atmosfera lui sunt influentate de ceea ce se petrece in afara
zidurilor casei; urbanizarea, marirea sau micsorarea familiei, divortul si recasatorirea
contribuie la modelarea mediului familial si, deci, a dezvoltarii copilului
- cultura defineste ritmul si rolurile membrilor familiei
- cele mai importante influente exercitate de mediul familial asupra dezvoltarii copiilor vin
din atmosfera caminului
- copiii expusi la neintelegerile dintre parinti si la parentaj slab au tins sa prezinte un nivel
crescut de comportamente internalizatoare (anxietatea, teama, depresia) si de
ecomportamente externalizatoare (batai, agresivitate, nesupunere, ostilitate)
- alt aspect care influenteaza atmosfera din familie este felul in care parintii abordeaza
nevoia tot mai mare a copiilor de a lua singuri decizii
- un alt factor este situatia economica a familiei

Parentajul
- copilaria mijlocie aduce cu sine un stadiu de tranzitie, al reglarii in comun, in care
parintele si copilul impart puterea
- parintii se bazeaza mai putin pe interventia directa si mai mult pe discutiile cu copiii lor
- copiii sunt mai inclinati sa respecte dorintele parintilor cand isi dau seama ca acestia sunt
drepti si preocupati de binele lor si ca, in virtutea experientei, ar putea “sa stie mai bine”
- maniera in care parintii si copiii rezolva conflictele poate fi mai importanta decat
deznodamintele concrete; ei invata ce chestiuni merita discutii in contradictoriu si ce
strategii pot fi eficiente
- pe masura ce copiii devin preadolescenti si lupta lor pentru autonomie devine tot mai
insistenta, calitatea rezolvarii problemelor se deterioreaza adesea
- stiluri parentale: autoritar – dicteaza regulile, incalcarea acestora fiind pedepsita, parintii
sunt distantati afectiv de copii, sunt tematori in a-si arata afectiunea, copiii crescuti de
parinti autoritari sunt lipsiti de incredere, nefericiti si ostili; permisiv – sunt emise putine
cerinte, relatia parinte-copil este una de dominare, copiii crescuti astfel sunt caracterizati
prin neincredere in ei si in ceilalti si autocontrol scazut; democratic – limite si reguli,
parintii sunt receptivi la dorintele si nevoile copilului, copiii sunt sociabili si socializati