ASISTAREA PSIHOLOGICA A PERSOANELOR PSIHOTRAUMATIZATE

ATASAMENTUL
Este principiu universal de raportare a fiintelor vii unele la celelalte
Apare prin contact direct, perceptie (miros, gust, vaz, auz), sentimente, limbaj
Atasmentul fata de mama este forma fundamentala de atasament uman
Toate sentimentele umane fundamentale isi au legatura in atasament frica, dragostea,
furia, tristetea, vina, furia
Schimbul de sentimente intre oameni sta la baza reactiilor dintre acestia, creaza legaturi
emotionale si stimuleaza empatia
O relatie mama - copil lipsita de calitate emotionala ii limiteaza acestuia capacitatea de
traire emotionala

Notiunea complementara la nevoia de atasament a unui copil este capacitatea de

atasare din partea parintilor
Mary Ainshorth crede ca o mama sensibila poate:
Sa perceapa atent si la timp reactiile copilului;
Sa interpreteze corect semnalele din partea sugarului de ce plange
Sa reactioneze potrivit la semnalele copilului, intr-un interval de timp tolerabil
Mama este oglinda in care copilul se vede pe sine, asa ca mama preocupata mai mult
de sine, mai putin disponibila emotional pentru copil, poate transmite copilului propriile
structuri ranite sau confuze, afectand dezvoltarea autonoma si individualitatea copilului

John Bowlby (1998) observa ca un copil despartit de mama trece prin trei faze
emotionale:
Frica si panica plange si striga
Furia si supararea
Disperarea si apatia
F. Rupert adauga inca o etapa deplasare durerii sufletesti in plan corporal, ca
mecanism de supravietuire
M. Ainshorth (1973) - trei tipare de atasament
1
Atasament sigur
Atasament anxios evitant
Atasament anxios rezistent
M. Main si E. Hesse adauga atasamentul dezorganizat

F. Ruppert (2012) propune un model explicativ al traumei numit psihotraumatologia

sistemica multigenerationala

P 1 o mama care a suferit o trauma transmite intr-o forma sau alta aceasta experienta
copiilor sai
P 2 psihicul uman este un fenomen multigenerational
P 3 vindecare ranilor psihice se fae luand in considerarea intreaga impletitura de
atasamenta grav afectate de traume, care priveste persoana
P 4 - radacinile problemelor psihice sunt in tulburarile de atasament dintre copil si
mama sa

CE ESTE PSIHOTRAUMA?
- O suferinta psihica aparuta in urma unei pierderi, acccident, catastrofa, ranire
O rana, o leziune sufleteasca produsa in interiorul sistemului nostru de personalitate
O intrerupere a integritatii personalitatii cu consecinte dureroase si perturbatoare

DEFINIRE
O experienta vitala de discrepanta intre factorii situationali amenintatori si capacitatile
individuale de stapanire, care este insotita de sentimente de neajutorare si abandon
lipsit de aparare, toate acestea ducand la o prabusire de durata a intelegerii de sine si
de lume.
(G. Fischer, P. Riedesser, 1998)
Diferentiere stres - trauma

2
Reactia la stres (G. Fischer, P. Riedesser) este raspunsul organismului la o situatie
critica de suprasarcina si la evenimente critice, neajungandu-se de regula la modificarile
calitative specifice reactiei traumatice la sistemele psihice si/sau organice.

Notiunea de stres posttraumatic poate crea o dubla confuzie: una intre notiunea de
stres si cea de trauma, iar alta intre trauma si eveniment traumatizant (prin prefixul
post)
Termenul de stres posttraumatic ar sugera ca exista un stres dupa trauma, dupa
ranire.
Dar trauma presupune o desfasurare procesuala si nu se termina atunci cand se
finalizeaza un eveniment sau o situatie traumatica, ori stresul respectiv apare uneori la
foarte mult timp dupa evenimentul in cauza.

Reactii specifice stresului - LUPTA SAU FUGI

Reactii specifice psihotraumei - INCREMENESTE SAU DISOCIAZATE

EVENIMENTELE TRAUMATICE
- Sunt definite ca evenimente care se afla in afara orizontului normal de asteptare si
astfel reprezinta pentru aproape toti oamenii o sursa de stres sever (DSM )
Cele mai destructurante sunt:
- abuzurile: emotional, fizic, sexual,
- delicventa unui membru al familiei,
- separarea membrilor familiei prin parasire, divort,
- decesul unui membru al familiei
- boala grava a unui membru al familiei
SITUATIA TRAUMATIZANTA

3
Cuprinde mediul in care se afla subiectul, persoana care trece prin evenimentul
respectiv. Intr-o viziune dialectica a conceptului de situatie, factorii situationali se leaga
intodeauna de subiectul care traieste si actioneaza (G. Fischer, P. Riedesser)
Persoana traieste o anume situatie traumatica in particularitatea ei istorica si
individuala, astfel ca incercarile persoanei de a o depasi sunt profund dependente de
aceasta experienta individuala.

Semnificatia data evenimentului respectiv, caracteristicile persoanei, momentul aparitiei

evenimentului, tipul, numarul si caracteristicile persoanelor prezente in timpul
evenimentului vor da nuante aparte situatiei traumatice cu care se confrunta persoana.

De aceea, chiar daca evenimentul traumatizant va fi acelasi, situatiile traumatizante vor

fi diferite de la individ la individ.

Este foarte dificil de identificat momentul cand ia sfarsit o situatie traumatica. Obiectiv
vorbind, ea se termina cand dispare amenintarea reala, dar subiectiv, ea dureaza mult
mai mult.
- Daca situatia traumatica a fost determinata de oameni, atunci este foarte probabil ca
situatia traumatica sa ia sfarsit atunci cand se reechilibreaza relatia interumana si
morala prin recunoasterea vinovatiei si a responsabilitatii.
- Pentru dizolvarea si depasirea situatiilor traumatice sunt importante recunoasterea
vinovatiei dar si pedeapsa.
FACTORI CARE AFECTEAZA POTENTIALUL TRAUMATOGEN AL UNEI SITUATII
- Gradul de control pe care persoana il mai poate avea asupra propriei persoane sau
asupra situatiei: intr-o situatie de violenta domestica gradul de control poate fi mai mare
decat in situatia unui deces al partenerului;
- Gradul de imprevizibilitate: decesul brusc al persoanei iubite este, de regula, mai
traumatic decat un deces care survine dupa o boala indelungata;
- Numarul persoanelor aflate in aceeasi situatie traumatica sentimentul de
apartenenta la grup ca factor protector;

- Gradul de afectare a celor din anturaj: atunci cand persoana este traumatizata si ii
vede si pe cei din jur la fel de afectati de situatia respectiva, sentimentul de neputinta si
neajutorare va fi mai pronuntat;
- Modul de participare la situatie, direct sau indirect traumatizarea vicarianta

4
- Relatia cu persoana care induce trauma daca este cineva apropiat emotional este
zdruncinat profund sentimentul de incredere in relatii, dar si in propriile capacitati de
evaluare si intelegere a pericolului, a propriei persoane si a lumii in general.
REACTII LA TRAUMA
Rana produsa de evenimentul traumatizant este un amestec complex de reactii care
afecteaza urmatoarele niveluri ale psihicului uman:
Nivelul de functionare (planurile fizic, psihic, social si spiritual);
Viata afectiva;
Imaginea de sine
Viziunea asupra viitorului
Sentimentul de implinire

In sfera fiziologica:
Amortirea responsivitatii generale (fizica sau psihica);
Nivel de excitare foate crescut (reactii exagerate sau imediate la stimuli obisnuiti);
Tremor, insomnie, crize de plans;
Lipsa apetitului
Manifestari neurovegetattive: palpitatii, tahicardie, hiperhidroza, paloare, scaderea
sistemului imunitar (frecventa unor boli)
Unele reactii haotice, dezorganizate, catatonie, blocaje motorii, pierderea controlului
sfincterian.

In sfera emotiilor:
Amortire emotionala (previne inundarea emotionala perturbanta pentru persoana);

5
Furtuna emotionala: temeri, groaza, diverse anxietati, fobii, depresie, disperare, lipsa de
speranta, neputinta, neajutorare, melancolie, regret, singuratate, tristete, furie, ura,
vinovatie, dezaprobare, neimplinire, gol existentia;
Dificultati de reglare, gestionare si control emotional
Furtuna emotionala este denumita durere emotionala si este perceputa ca fiind mai
greu de suportat decat cea fizica.

In sfera cognitiilor:
Flash-back-uri, amintiri, cosmaruri aceste intruziuni au rolul de a facilita integrarea
traumei in structura de personalitate;
Ruminatii, ganduri culpabilizatoare, catastrofizante, negative, tendinta de a uita, de a
reprima, de a nega pentru a nu simti durerea, derealizare, depersonalizare, ideatie
suicidara
Erori de perceptie a propriei responsabilitati in situatia traumatica (de la
supraresponsabilizare si autoculpabilizare la eliminarea oricarei responsabilitati)
O puternica zguduire a sistemului de valori si de credinte ale persoanei despre sine, altii
si lume.

In sfera comportamentala:
Izolare sau agresivitate, persoana devine cicalitoare, pretentioasa, haotica, renunta
usor la unele activitati;
Poate apela la abuz de alcool, droguri, tutun sau se poate suprasolicita profesional
pentru a nu mai avea timp si forta ca sa simta durerea;
Tentative de suicid;
Exista tendinta la repetitie a actiunilor care refac trauma, fie la propria persoana, fie la
altii (ciclul violentei victima se transforma in agresor)

Toate aceste reactii se combina, se potenteaza reciproc, se amesteca cu factori

protectivi de mediu si din personalitatea persoanei afectate.
Daca rana nu poate fi vindecata, atunci psihicul uman va incerca sa traiasca cu rana,
fara insa sa o asimileze, integreze, si asta da nastere procesului traumatic.

6
De aceea, trauma trebuie abordata si inteleasa doar in raport cu istoria de viata a
persoanei, cu trecutul si prezentul ei, iar procesul traumatic va fi necesar sa fie inteles si
din perspectiva viitorului (factorii care intervin dupa eveniment)
FAZE ALE EVOLUTIEI PROCESULUI TRAUMATIC
Faza de soc dureaza de la cateva ore la cateva zile, dupa care devine posibila
perceperea mai realista a situatiei. De regula, apare o stare de amortire, persoana fiind
incapabila sa simta ceva, atat pe plan emotional, cat si pe plan fiziologic.
Faza de negare persoana nu poate crede ceea ce s-a intamplat, desi percepe
evenimentul si situatia. Se produc modificari ale perceptiei timpului, spatiului, apar
perceptii noiv- vederea in tunel, experiente de derealizare si depersonalizare.

Faza de actiune poate dura pana la doua saptamani, o luna. Apare casentiment
predominant furia, indreptata impotriva celor din jur, inclusiv asupra celor care ajuta
persoana. Apoi se instaleaza o stare depresiva, sentimente de neincredere in sine,
autoculpabilizare.
Faza de descarcare daca manifestarile de mai sus persista nu se poate ajunge la
aceasta faza si persoana are nevoie de ajutor specializat. Este nevoie ca persoana sa
fie plasata intr-un mediu linistit, favorabil odihnei, relaxarii si detasarii de elementele
specifice mediului traumatic.
TIPURI DE TRAUMATIZARE
Afectarea directa, atunci cand cel traumatizat este chiar victima
Afectarea secundara (trauma indirecta), atunci cand cei afectati sunt din anturajul
victimei,
Afectarea tertiara, atunci cand sunt afectate generatiile viitoare,
Afectarea vicarianta ii traumatieaza pe cei care ajuta pe cei afectati (pompieri, politisti,
personal medical de urgenta)

Evenimentele traumatizante nu se produc izolat, ele putand apare simultan in viata unei
persoane. Vorbim de monotraumatizare si de politraumatizare

Traumatizarea cumulativa se refera la o succesiune, in timp de evenimente traumatice

ale caror consecinte raman la un nivel profund, inconstient, slabind fortele de
recuperare ale eului. Apare o trauma severa care afecteaza personalitatea in intregul ei
sistem

7
Traumatizarea secventiala a fost descrisa ca politraumatizare repartizata temporal, dar
fiecare rana este redeschisa cu fiecare nou val de experiente.

TRAUME EXISTENTIALE
ex. accident, viol
Traumatizarea o reprezinta amenintarea fatala
Senimentul central frica de moarte
Conflictul emotional - ascundere, evitare sau rezistare
Se poate intalni in practica sub forma atacurilor de panica, adictiilor, tentativelor
suicidare,

TRAUMA DE PIERDERE
Ex. separarea brusca, moartea unui copil
Traumatizarea pierderea unei persoane iubite sau a principalei coditii de viata
Sentimentul central frica de a fi parasit
Conflictul emotional a jeli si a se desprinde sau a ramane in trecut si prins de ceea ce
s-a pierdut
Se poate intalni in practica sub forma depresiilor, adictiilor, inclinatiilo suicidare,
hiperactivitate la copil

TRAUMA DE ATASAMENT
Ex. respingerea unui copil de catre mama
Traumatizarea abuzarea si ranirea unui atasament emotional
Sentimentul central confundarea tuturor sentimentelor, iubire dezamagita si furie
neputincioasa
Conflictul emotional neincredere in toate relatiile sau incredere in oameni si invatarea
din nou a iubirii

8
Se poate intalni in practica sub forma abuz sexualr, adictiilor, inclinatiilor suicidare,
violentei rituale, tulburarii de personalitate borderlie, comportamente compulsive

TRAUMA SISEMULUI DE ATASAMENT

Ex. infanticid, incest
Traumatizarea fapte cenu pot fi justificate moral si etic
Sentimentul central rusine si vina
Conflictul emotional ascunderea si tainuirea faptei sau asumarea raspunderii
Se poate intalni in practica sub forma delictelor in afara familiei, sentimentelor puternice
de vina si rusine, maniei, anorexiei si obezitatii.

PSIHOTERAPIA TRAUMEI
principii de lucru
- Intervenii psihologice dup o perioad mai lung de timp dup traumatizare
identificarea fazei din procesul traumatic n care se afl persoana
- Acceptarea ct mai liber de judeci a persoanei decentrarea fa de identitatea de
victim
- Disponibilitatea de a fi pus la ncercare
- Reacii contratransfereniale puternice
- nelegerea mecanismelor de aprare (ndeosebi a fenomenelor psihotice)

- Construirea alianei terapeutice

- Crearea unui cadru ct mai conintor de lucru
- mbinarea mijloacelor de ajutor: medicale, psihologice, sociale
- Retraumatizarea n procesul terapeutic
- Stimularea rezilienei
- Flexibilitatea terapeutului

9
PROCESUL TERAPEUTIC IN TRAUMA PRIN DECES
Procesul terapeutic nu poate fi cu adevrat util dect dup 6 12 luni de la decesul
persoanei semnificative. Pn atunci, dac persoana vine n terapie, este nevoie doar
de terapie suportiv.
Acest terapie suportiv este binevenit n situaiile de criz, la care se adaug
elemente terapeutice care s previn comportamentele autodistructive (ideaia i
tendinele suicidare fiind prezente frecvent).

ELEMNTE ALE PROCESUL TERAPEUTIC

recunoaterea realitii pierderii, ca parte natural a vieii
acceptarea realitii pierderii
acceptarea responsabilitii pentru REACIILE la decesul persoanei dragi nelegerea
reaciilor + exprimarea reaciilor
identificarea sentimentelor asociate pierderii: oc, furie, tristee, depresie, vin, speran
sau lips de speran, confuzie, neajutorare, team, resentimente, ruine important:
nu exist emoii BUNE / RELE, totul e s poi accepta propria VULNERABILITATE
revizuirea pierderilor trecute alte persoane dragi care au decedat: cnd, cum, care au
fost reaciile, efectele, strategiile de a face fa
revizuirea gndurilor cu privire la pierdere

reformularea semnificaiei pierderii ATENIE LA : Nu se poate face nimic!, Nu se

poate trece peste aa ceva!, Puteam s fac ceva ca s opresc!, Trebuie s treac
mult timp ca s i revii!
terapia amintirilor micorarea lor, scderea intensitii acestora, schimbarea culorilor,
a poziiei acestora, n funcie de tipul i coninutul amintirilor
folosirea propriilor resurse
activiti plcute
agarea de ceva pozitiv n pierdere
identificarea unor modele care s ghideze persoana
identificarea suportului social
listarea elementelor pozitive din viaa persoanei
gsirea unui scop n fiecare activitate de zi cu zi

10
reconstrucia personalitii n condiiile pierderii
Grupurile de suport
Reprezint o surs a reasigurrii emoionale, faciliteaz accesul la informaie,
contactele sociale, i dein cea mai util funcie - aceea de martor la experiena
supravieuitorilor.
Interaciunile i interrelaionrile cu ali supravieuitori ai multiplelor pierderi sunt
benefice din mai multe motive:
Ofer garania faptului c experiena supravieuitorilor este neleas.

Pot reprezenta cea mai terapeutic surs de refacere.

Sunt folosite cu succes pentru o larg varietate de probleme, incluznd
persoanele suferinde de cancer, alcoolism, vduve, persoane seropozitive, adolesceni
etc.
Reprezint o excelent surs de informare i educaie.
Ofer cadru de discuii privind apariia unor noi medicamente, resursele existente
la nivel comunitar, schimb de experiene i cunotine.

Dezvolta un sens al reintegrrii i al universalitii este una dintre cele mai utile funcii
ale grupului, alturi de reasigurarea emoional.
Grupul elimin sentimentele de izolare i alienare. Supravieuitorii i pot exprima
durerea i mprti suferina celorlali care nu sunt prea strini de cele ce aud, fiecare
dintre participani confruntndu-se, la rndul su, cu diverse pierderi.
Este locul de validare i valorizare a pierderilor suferite.

Structura unui grup de suport difer n funcie de specificul grupului, de problemele pe

care le abordeaz etc.n cazul grupurilor axate pe multiple pierderi se recomand doi
traineri (purttori ai imago-urilor parentale) i ntre 7 - 10 participani n mod regulat.
Selecia participanilor se face n funcie de scopul grupului, pierderi comune, ca i
tematic.
Regulile de baz sunt: confidenialitate i respect unul fa de cellalt.

11
Prezena a doi traineri este de preferat, ntruct prezint oportunitatea explorrii unor
perspective diferite i reduce din stresul care l-ar putea npdi pe unul singur ofer
echilibru i stabilitate grupului, elimin deficienele care ar putea aprea, asigur
continuitate atunci cnd unul dintre ei lipsete etc.

Regula de aur a grupului o reprezint confidenialitatea. Membrii grupului se ascult i

se respect unul pe altul, o singur persoan vorbete la un moment dat, se schimb
numrul de telefon dar nu adresa, punctualitate n nceperea i terminarea edinelor,
nu se accept consumul de drog sau alcool, aranjarea camerei dup terminarea
edinelor .a.m.d.
Coninutul edinelor terapeutice se poate axa pe descrierea procesului durerii i discuii
asupra lui; se folosesc casete, fotografii, muzic, poezii; recunoaterea furiei,
vinoviilor, jenei, blamului; comunicarea i nvarea deprinderilor (inclusiv alimentare);
exerciii de exprimare a stresului; probleme religioase i spirituale .a.m.d. Persoanele
din grup sunt prini, soi, parteneri de via, prieteni, ngrijitori, rude, cunotine,
specialiti.
Durata variaz de la cteva sptmni la cteva luni.

Principii psihoterapeutice in abordarea traumei

Babette Rothschild (2013)

Lucrul cu clienti psihotraumatizati implica o serie de riscuri:

- Pot deveni coplesiti emotional, pot decompensa

Pot deveni anxiosi si pot dezvolta atacuri de panica
Pot avea flashback-uri si pot confunda cabinetul cu locul traumei si pe terapeut cu
agresorul
Pot deveni incapabili sa functioneze normal in viata de zi cu zi

Construiti siguranta clientului in cadrul terapiei si in afara ei

Pentru a interveni este nevoie sa decuplezi clientul de la mecanismele de
aparare care au ajutat gestinarea traumei.

12
 Daca persoana traieste intr-un mediu nesigur/traumatizant nu este posibil sa
lucrezi cu trama. Ex. sotia victima a violentei domestice are nevoie sa fie separata de
sotul agresiv, o persoana violata are nevoie sa astepte ca autorul sa fie condamnat si
inchis
Dezvoltati o relatie terapeutica optima ca o conditie prealabila abordarii amintirilor
traumatice sau aplicarii oricarei tehnici chiar daca acest lucru dureaza luni de zile
Clientul si terapeutul trebuie sa stapaneasca aplicarea franei inainte de a utiliza
acceleratia
Atunci cand emotia amintirilor devine greu de gestionat pentru client este
important sa incetinim procesul ancorandu-l pe client in amintiri placute (o persoana, un
loc, un animal, o activitate) Ancora potrivita este cea care-I da acestuia un sentiment
(corporal si emotional) de bine, de siguranta.

4. Identificarea si dezvoltarea resurselor interne si externe ale clientului

- functionale, ex. - o locuinta sigura

fizice, ex. - antrenamenetele fizice, de autoaparare tonifica musculatura si cresc
increderea in sine
psihologice ex. - simtul umorului, creativitatea, curiozitatea
interpersonale partener de cuplu, alti mmbri ai familiei, prieteni
Spirituale credinta intr-o putere superioara, aderarea la o practica religioasa

5. Considerati apararile ca fiind resurse. Nu stimulati clientul sa scape de ele, ci ajutati-l

sa dezvolte alternative
De ex., - apararea prin retragere poate fi utila, dar apelul la ea in toate situatiile de viata
dezavantajeaza social. Teama care te face sa cauti tot timpul compania grupului nu-ti
permite sa te bucuri de momente cu tine insuti
- exprimarea furiei este necesara, dar uneori ii indeparteaza pe ceilalti. A nu fi
capabil sa exprimi furia te ajuta sa eviti alienarea sociala dar nu-ti permite sa te aperi in
situatii stresante

6. Priviti sistemul traumei ca pe o oala sub presiune. Intodeauna lucrati pentru a

reduce presiunea, niciodata pentru a o creste

13
7. Adaptati terapia la client, mai degraba dacat sa asteptati sa se adapteze clientul la
terapie. Cunoasterea mai multor teorii si modele terapeutice constituie un avantaj
8. Aprofundati teoretic psihologia si fiziologia traumei. Acest lucru reduce erorile si ii
permite terapeutului sa creeze tehnici adaptate nevoilor unui client specific
9. Aveti in vedere clientul cu diferentele sale individuale si nu il judecati pentru lipsa lor
de complianta sau pentru esecul unei interventii. Sa nu va asteptati niciodata ca o
interventie sa aiba acelasi rezultat in doua cazuri.
10. Psihoterapeutul trebuie sa fie pregatit, uneori sau chiar pe tot parcursul terapiei
sa lase deoparte tehnicile si doar sa vorbeasca cu clientul.

BIBLIOGRAFIE

Badea, Victor Psihotraumaologia vietii in strada, Editura Sper, 2010

Bowlby, John, - O baz de siguran, Editura TREI, Bucureti, 2011
Cyrulnik, B., - Murmurul fantomelor, Editura Curtea Veche Publishing, Bucureti,
2005
Fischer,G., Riedesser, P. - Tratat de psihotraumatologie, Editura TREI, Bcureti,
2007
Ionescu, ., Colette,J.-I., Psihopatologia ca proces: vulnerabiltate i rezilien, n
Tratat de psihologie clinic i psihoterapie, (Montreuil, M., Doron, J., coord.), Bucureti,
2009
Kubler-Ross, Elisabeth Despre moarte i a muri, Editura Elena Francisc
Publishing, Bucureti, 2008
Mitrofan Iolanda, Buzducea, D., - Conslierea si psihoterapia centrata pe trauma
Editura SPER, Bucureti,
Muntean, A., Munteanu, A., - Violen, traum, rezilien, Editura Polirom, Iai,
2011
Ruppert, F. Trauma, atasament, contselatii familiale, Editura TREI, Bucuresti,
2012
Vasile, Diana Lucia Trauma familiala i resursele compensatorii Editura
SPER, Bucureti, 2011

14