Franz Schubert

Schubert s-a născut în Himmelpfortgrund, Viena, Arhiducatul Austriei pe 31 ianuarie

1797.La 6 ani, Franz a început să fie instruit regulat de tatăl său, iar un an mai târziu a fost
înscris la școala tatălui. Educația sa muzicală a început cam în același timp. Tatăl l-a învățat
tehnici de bază pentru cântatul la vioară, iar Ignaz, fratele său, îi dădea lecții de pian. La 7
ani, a primit primele lecții din afara familiei, de la Michael Holzer, organist și director al
corului de la parohia din Lichtental. Băiatul se pare să fi învățat mai multe de la un cunoscut
al unui ucenic al tâmplarului, care îl ducea într-un loc din apropiere unde Franz putea exersa
pe instrumente mai bune.

Tânărul Schubert a intrat prima dată în atenția lui Antonio Salieri; în 1804 talentul său
vocal a fost recunoscut. În octombrie 1808, a devenit elev la Stadtkonvikt, printr-o bursă a
corului. La Stadtkonvikt, a învățat despre uverturile și simfoniile lui Mozart, despre simfoniile
lui Joseph Haydn și ale fratelui său mai mic, Michael. Expunerile la acestea, dar și la alte
lucrări, combinate cu vizite ocazionale făcute operei, au creat fundația pentru o educație
muzicală mai vastă.. Prietenia lui Schubert cu Spaun a început la Stadtkonvikt și a ținut pe tot
parcursul scurtei sale vieți.

Între timp, geniul lui Schubert a început să iasă la iveală în compozițiile sale. Era lăsat,
ocazional, să dirijeze orchestra de la Stadtkovikt, iar Salieri a decis să îl învețe în privat teorie
muzicală și compoziție. A fost prima orchestră pentru care a scris, și și-a devotat mult din
restul timpului său la Stadtkonvikt ca să compună muzică de cameră, numeroase cântece,
piese pentru pian și, mai ambițios, lucrări liturgice pentru cor. La sfârșitul anului 1813, a
plecat de la Stadtkonvikt și s-a întors acasă ca să predea la Normalhauptschule.

În 1814, a început să predea celor mai tineri elevi. A continuat, totuși, să ia lecții private
de compoziție de la Salieri, care i-a dat lui Schubert mai mult antrenament tehnic decât
oricare alt profesor, înainte să-și despartă drumurile în 1817. Schimbări semnificative au avut
loc în 1816. Schober, un student l-a invitat pe Schubert să locuiască în casa mamei sale, iar
această propunere a fost făcută la momentul potrivit deoarece lui Schubert tocmai ce îi
fusese refuzată propunerea de a fi kapellmerister la Laibach. La finalul anului era deja
musafirul lui Schober. Pentru un timp, el a încercat să crească veniturile casei predând ore de
muzică, dar le-a abandonat curând în favoarea compoziției: „Compun în fiecare dimineață și
când o lucrare este gata, încep alta. În acest an, s-a concentrat pe lucrări orchestrale sau
corale, deși a continuat să scrie și lied. Multe dintre lucrările sale nu au fost publicate, dar
manuscrise și copii circulau între prietenii și admiratorii săi.

La începutul anului 1817, Schober i-a făcut cunoștință cu Johann Michael Vogl, un bariton
promițător. Vogl, pentru care Schubert a compus multe lieduri, a devenit unul dintre cei mai
importanți partizan al lui Schubert în cercurile muzicale vieneze.