Frdric Chopin

(1 martie 1810-17 octombrie 1849)

Frdric Chopin este considerat drept unul dintre cei mai prolifici i influeni compozitori de muzic pentru pian. S-a nascut ca Fryderyk Franciszek Chopin, schimbandu-si numele cand a plecat la Paris la varsta de 20 de ani. Numele sau apare si ca si Szopen in textele poloneze. S-a nascut la 1 martie 1810, desi certificatul sau de nastere ii listeaza nasterea ca 22 februarie in localitatea elazowa Wola langa Sochaczew, in regiunea Mazovia din Polonia centrala. Parintii sai au fost Mikoaj Chopin, un polonez de origine franceza si Tekla Justyna Krzyanowska. Talentul muzical al lui Chopin a devenit evident la o varsta timpurie si poate fi comparat cu talentul tanar al lui Mozart. La varsta de 7 ani, Chopin scrisese deja doua piese. Copilul minune Chopin a fost mentionat in ziarele varsoviene si a devenit atractia receptiilor aristocratice din capitala poloneza.

De asemenea, Chopin a inceput sa dea concerte pentru evenimente caritabile. Primele lectii de pian profesioniste le-a primit de la violonistul Wojciech Zywny. Acestea au inceput in 1816 si au durat pana in 1822, cand cunostintele lui Chopin le-au depasit pe cele tutorelui. Dezvoltarea talentului lui Chopin a fost continuata de Wilhelm Wurfel (nascut in 1791 in Bohemia). Acest pianist si profesor la Conservatorul din Varsovia i-a oferit lui Chopin lectii valoroase. Din 1823 pana in 1826, Chopin a fost elev la Liceul din Varsovia, unde tatal sau era profesor. In toamna anului 1826, tanarul Chopin a inceput sa studieze la Conservatorul din Varsovia teoria muzicii si compozitie cu compozitorul Jozef Elsner. In 1831, a plecat din Polonia spre Viena, in final ajungand la Paris, unde si-a petrecut cea mai mare parte a vietii. Cariera de la Paris Chopin a vizitat Viena pentru prima data in 1829, cand a interpretat la pian si a primit multe aprecieri de la critici. Anul urmator s-a intors la Varsovia si a dat unul din concertele sale de pian la Teatrul National, in data de 17 martie. In 1831, Chopin a plecat din Polonia definitiv si s-a stabilit in Paris. Aici a lucrat la primele sale balade si la prima sa lucrare. In primii sai ani din Paris, s-a imbolnavit de tuberculoza, o boala care l-a afectat toata viata. Anii 1830 au fost foarte productivi pentru compozitor. A completat printre cele mai faimoase lucrari in acest timp si a avut diverse concerte, majoritatea dintre ele primind comentarii foarte favorabile de la critici. Pana in 1838, Chopin a devenit faimos in Paris. Printre cei mai apropiati prieteni erau compozitorul de opera Vincenzo Bellini si pictorul Eugene Delacroix. Desi le-a criticat cateodata muzica. Chopin a fost in relatii amicale cu Hector Berlioz, Franz Liszt si Robert Schumann, si le-a dedicat fiecaruia cateva compozitii. In ceea ce priveste viata amoroasa, a tinut sa-si ascunda relatiile care s-au dovedit ulterior a fi destul de

numeroase. Femeile se simteau foarte atrase de el, mai ales datorita sarmului si tinutei sale princiare. Unica sa relatie publica si de durata (1838-1847) a fost cea cu scriitoarea Georges Sand. Despartirea lor a survenit din cauza numeroaselor neintelegeri cu copiii lui Sand (Solange si Maurice). Aceasta disputa l-a facut pe Chopin sa afirme: "Oamenii de geniu nu trebuie sa aiba copii, caci acestia cu siguranta vor iesi nereusiti".Ultimele cuvinte rostite de Frederic Chopin pe patul mortii au fost: " Mi-a promis ca o sa mor doar in bratele ei" (referindu-se la Georges Sand care nu i-a stat la capatai inainte sa moara). Scriitoarea nu a fost prezenta la inmormantarea amantului si a unicului barbat pe care l-a iubit cu adevarat.

Robert Schumann

(8 iunie 1810-29 iulie 1856)

8 iunie 1810 - se naste Robert Schumann, unul dintre cei mai importanti compozitori germani. Sotia sa, Clara Schumann, a fost la randul ei compozitor si o talentata pianista. Schumann a compus mai multe lucrari pentru pian, multe dintre ele destinate celor cinci copii ai cuplului, dar si compozitii foarte dificile pentru Clara.

Fiu al unui librar, a demonstrat de la bun inceput ca avea talent muzical, fiind pasionat atat de pian, cat si de literatura. Dar inca de foarte tanar era pasionat de scrierile lui J.P.F. Richter, de compania feminina si mai ales de sampanie, gusturi pe care si le-a pastrat toata viata. In 1821 a plecat la Leipzig pentru a face studii de drept, dar in loc de asta a preferat sa se ocupe de muzica si literatura. A scris in acea perioada cateva bucati pentru pian si a luat lectii de la Friedrich Wieck. Dupa un timp petrecut la Heidelberg, unde oficial se pregatea studiind dreptul, dar de fapt se ocupa doar de muzica, si-a convins familia ca trebuie sa devina pianist.

S-a dovedit surprinzator de convingator, a obtinut acceptul - si ce era mai important, sprijinul material - si in 1830 locuia impreuna cu Wieck la Leipzig. Dar in curand a inceput sa aiba probleme cu degetele. Chiar daca nu a mai putut exersa ca inainte, a continuat sa compuna in acelasi ritm ca inainte, multe lucrari datand din aceasta perioada. Un rol destul de important in viata sa l-au avut si relatiile amoroase, Robert Schumann aprinzandu-se extrem de repede, dar plictisindu-se in la fel de scurt timp, cu o singura mare exceptie, care avea sa ii marcheze definitiv viata. In 1835 era indragostit nebuneste de fiica lui Wieck, Clara, chiar daca fostul sau profesor facea toate eforturile pentru a-i desparti. Cei doi s-au logodit in 1837, dar apoi au petrecut mult timp despartiti, iar Schumann a trecut printr-o perioada de depresii si crize. Abia in 1839 au incercat sa faca in asa fel incat sa nu mai fie nevoie de consintamantul lui Wieck, dar abia in 1840 au reusit sa se casatoreasca. Schumann, stimulat in buna masura de faptul ca pentru prima data era alaturi de femeia iubita, compune mai mult si mai bine decat oricand. In doar un an va termina circa 150 de piese, unele dintre ele adevarate capodopere, majoritatea inspirate de legatura dintre el si Clara. Schumann, in calitatea sa de compozitor si pianist, a facut ca pianul sa ia parte cu totul la exprimarea emotiilor, mult peste partile vocale. Din 1841 insa Schumann s-a indreptat spre muzica orchestrala : a scris simfonii si o minunata compozitie pentru pian si orchestra, special pentru Clara, bucata ce va deveni primul pas pentru Concertul pentru Pian. Apoi, in 1842, in timp ce Clara se afla intr-un turneu (Schumann detesta sa o insoteasca) compozitorul a inceput sa scrie muzica de

camera, reusind prin piese precum Quintetul pentru Pian sa aduca o caldura romantica si in egala masura o anumita prospetime acestui gen.

Mai tarziu, incepand cu 1843, a inceput sa se ocupe de compozitii corale, a fost profesor la noul c onservator din Leipzig, condus de Mendelssohn. Dar nu s-a descurcat prea stralucit in noua postura didactica, la fel cum nu a reusit nici sa fie un dirijor prea bun. Schumann si Clara s-au mutat in 1844 la Dresda, dar compozitorul a continuat sa aiba perioade de depresie, in care nu putea lucra. Abia in 1847 - 1848 a reusit sa compuna din nou, scriind opera Genoveva (a carei premiera a avut loc in 1850 la Leipzig, cu un succes moderat), dar si muzica de camera. In 1850 va capata un post la Dusseldorf, dar dupa o perioada prolifica, Schumann s-a prabusit din nou in depresii, iar intre 1852-1853 starea sa de sanatate era tot mai precara. A renuntat la slujba si in scurt timp a inceput sa aiba halucinatii, a incercat sa se sinucida (speriat de ideea nebuniei) si in final a fost internat intr-un azil, unde avea sa moara in 1856. La capataiul sau au fost pana in ultima clipa Clara Schumann si tanarul compozitor Brahms.

Franz Schubert

(31 ianuarie 1797-19 noiembrie 1828) Franz Schubert s-a nascut in Viena in 1797. Cand a fost foarte tanar tatal si fratele lui mai mare, l-au invatat sac ante la pian si la vioara. In cateva luni a invatat mai multe lucruri deapre pian decat stia tatal sau. Asadar can familia a descoperit talentul lui Franz au facut tot ce au putut cu un venit mic pentru a-i asigura o buna educatie. Pentru acest motiv el a fost trimis la Stadtkonvikt in Viena. Aici l-a intalnit pe Antonio Salieri care a fost foarte impresionat de abilitatile sale: Cred ca l-a invatat insusi Dumnezeu, a zis Antonio. Schubert a plecat din Stadtkonvikt in 1813 si a studiat pentru a deveni professor anul urmator. In timpul celor 3 ani a invatat copii din scoala tatalui sau, darn u a uitat dragostea pentru muzica. In tot acest timp a compus o gramada de muzica a scris muzica neascultata de nimeni inafara de el; a scris doar pentru distractie. In timp de 2 ani a copus 2 simfonii si intre 200 300 de cantece, incluzand superpiesa Gretchen am Spinnrade, srisa de el la varsta de 17 ani. Cantecele sale i-au adus faima; el putea compune in fond cantece fara sa se gandeasca.

Schubert nu a fost niciodata priceput la strangerea banilor. In 1815 el l-a intalnit pe Franz von Schober, un student bun al pricipiului construirii unei familiisi un luptator reusit in privinta banilor. Schober a iubit muzica lui Schubert; el l-a convins pe Schubert sa paraseasca slujba de professor, care afecta inclinatiile lui spre muzica intr-un mod foarte prost, chemandu-l sa locuiasca cu el. Schubert a parasit vechea lui slujba si a fost un musician liber fara un castig sigur. A fost acasa la Scober unde Schubert l-a cunoscut pe marele cantaret Johann Michael Vogl. Impreuna ei au facut parte din grupul Schubertiadele, un grup de prieteni care se intalnesc pentru unicul scop de a se distra. Ei insisi se amuzau si il ascultau pe Schubert interpretand o melodie la pian si pe Vogl care canta cantecele lui Schubert. Chiar daca aceste zile au fost zile fericite pentru Schubert, el era ingrijorat. El nu avea o munca platita si un camin propriu. In vara anului 1818 el a obtinut o slujba de indrumator musical pentru fiicele unui nobil ungar, Contele Esterhazy. Unicul obiect de inspiratie al lui Schubert pentru compozitiile sale a fost una dintre fiicele atragatoare pe care le invata. De aceea majoritatea muzicii compose de el in perioada aceea este scrisa numai pentru a fi cantata la pian. Dar i s-a facut dor de casa si odata cu sfarsitul verii s-a intors la prieteni lui din Viena. Vara urmatoare in 1819, a fost o perioada fericita pentru Schubert. El a facut primul turneu alaturi de Vogl. Au cantat numai lucrarile lui Schubert si audientele concertelor au crescut In 1821 Schubert a reusit sa-si publice primele sale lucrari: 3 cantece si 36 de dansuri. Incetul cu incetul lucrurile s-au imbunatatit pentru Schubert cu toate ca a scris o opera care nu a fost publicata in tot timpul vietii. De asemenea si anul 1823 are un inceput bun pentru el. Schubert a declarat ca este un compositor matur si faptul ca acum s-a perfectionat nu numai in scrisul cantecelor ci si in folosinta a intregii orchestre. In acest an a scris poate cele mai faimoase lucrari, tema

Rosamunde. Dar inainte ca anul sa se incheie a simtit primele semne ale unei infectii venerice, o infectie care putea sa-i ia viata. El a zis: Pacea mea s-a dus [] si n-o voi mai gasi niciodata. El a continuat sa scrie muzica, cat de frecvent a putut. Era unicul lui motiv pentru a trai, acum, a declarat el. Forma muzicii s-a schimbat in ultimii ani de viata , fiind mult mai trista decat inainte. A fost deseori caracterizata ca fiind gandurile lui despre moarte, gandurile care-i domina viata. In octombrie 1828 sanatatea sa s-a imbunatatit destul pentru a se angaja intr-o lunga calatorie si sa viziteze mormantul lui Eisenstadt si Franz Joseph Haydn. Dar calatoria a fost prea mult pentru el. A murit o luna mai tarziu pe 19 noiembrie 1828. Nu se stie ce a cauzat moartea sa. Incepand cu sec al XX lea doctorii germani au fost siguri ca a murit de febra tifoida, o boala a saracilor. Astazi niste doctori cred ca a murit de cea mai avansata etapa a sifilisului. Puteti sa va asigurati ca Schubert s-a imbolnavit de o boala incurabila inca din 1823. De asemenea avea o mica febra in ultimele zile din viata sa. Febra tifoida este o boala care se manifesta prin multa febra. In cele din urma , niste doctori au propus ca a murit de sifilis dar datorita discretiei doctorului sau , nu avem nici o ide. Putem sa consideram un fapt important faptul ca Schubert traia in conditii nesanitate, si ca in timpul ultimelor zile din viata a manacat si a baut foarte putin. Aceasta este tipica unei boli gastro-intestinale. Putem sa credem ca sifilisul de care era bolnav Schubert l-a slabit foarte mult, si asa a fost mai expus celorlalte boli si infectii ca Febra tifoida sau Salmonella.Astazi aceste 2 boli sifilisul si febra tifoida nu mai sunt o amenintare prea mare pentru vietile noastre.