Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie
Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iaşi, România
Tel.: +4.0232.20.1075, e-mail: geografie@uaic.ro
http://www.geo.uaic.ro/

BIODIVERSITATEA STATULUI ALASKA

-- Materia: Biogeografie --
Profesor coordonator: Realizator:
Lect .Dr.Aniței Gabriela Asăoanu Andreea
Grupa: GT 22

1
 CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................................3
1.Caracterizare fizico-geografică a regiunii....................................................................................4
1.1POZIȚIA GEOGRAFICĂ......................................................................................................4
1.2 GEOLOGIA REGIUNII........................................................................................................5
1.3 RELIEFUL............................................................................................................................6
1.4 HIDROGRAFIA....................................................................................................................6
1.5 CLIMA..................................................................................................................................7
1.6 SOLURILE............................................................................................................................8
1.7 MODUL DE FOLOSINȚĂ AL TERITORIULUI................................................................9
2. CARACTERISTICILE BIODIVERSITĂȚII FLORISTICE..................................................10
3. CARACTERISTICILE BIODIVERSITĂȚII FAUNISTICE...................................................12
4. IMPORTANȚA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ECONOMICĂ A REGIUNII..........................................13
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................15

2
INTRODUCERE

Motivația alegerii acestei teme este

determinată de faptul că acest subiect în
sinea lui este unul foarte amplu,generos și de
actualitate astfel se poate observa
combinarea factorilor cadrului natural cu Figure 1 Statul Alaska

factorii antropici pentru dezvoltarea în bune situații al unui stat. Referatul este
alcătuit din patru capitole pentru o mai buna descriere a statului.

Primul capitol pune în evidență informații ce fac o caracterizare fizico-

geografică al statului care conțin date referitoare la poziția geografică,geologia
regiunii,relieful,clima,solurile și modul de referință al acestui stat federal. Capitolul
doi prezintă caracteristicile biodiversității statului cu privire la flora
acestuia.Următorul capitol continuă caracteristicile biodiversității axându-se pe
fauna țării.Etimologic vorbind, numele Alaska provine din cuvântul „Alyeska” din
limba aleută, care este o limbă ameridiană, astfel cuvântul semnifică „țară mare”
sau „pământ mare”. Alaska este al patruzeci și nouălea stat al Statelor Unite ale
Americii, prescurtat S.U.A din data de 3 ianuarie 1959, datorită vânzării din partea
Rusiei. Capitolul patru pune în evidență importanța științifică ,turistică și
economică a regiunii iar în final,capitolul cinci aduce în discuție tradițiile și
obiceiurile din Alaska.

3
 1.Caracterizare fizico-geografică a regiunii

1.1POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Alaska este un stat ce aparține Statelor Unite ale Americii, situat în

extremitatea nord vestică a continentului America de Nord acesta fiind și cel
mai mare stat dintre cele 50 de state ale S.U.A, având o suprafață totală de
1.717.854 km2,dintre care 1.478.456 km2 aparțin uscatului, iar restul de 52243
km2 este reprezentat de apele deținute de stat.Alaska este unicul stat cu cea mai
mare întindere din Statele Unite ale Americii.Acest stat este separat de teritoriul
canadian de 48 de state limitrofe.Daca am face o comparație cu statul Texas,
din punct de vedere al dimensiunii, Alaska este de 2 ori mai mare decât statul
Texas, acesta fiind al doilea stat ca dimensiune după Alaska.

Delimitarea statului este în ordinea

următoare: la Nord se află Oceanul
Arctic, la Sud se află Oceanul Pacific
și Golful Alaska, la Est se află statul
Canada iar la Vest se găsește Marea
Bering, Strâmtoarea Bering și
Oceanul Arctic.
În ceea ce privește extinderea țării de
la est la vest aceasta are o lungime de
3,639 km, iar de la nord la sud are
lungimea de 2,285 km. Punctul cel
Figure 2 Alaska, cel mai nordic stat american mai nordic se află la 71o 23I N se află
în orașul Barrow. Alaska este unul dintre dintre cele două state ale S.U.A care
nu se învecinează cu vreun alt stat american, al doilea fiind Hawaii, acesta fiind
o insulă. Totodată Alaska deși aparține Americii de Nord, nu are contact cu
celelalte 48 de state continentale ce compun Statele Unite ale Americii, Alaska
fiind o exclavă ale acestora.De asemenea, este unicul din statele continentale ale
Uniunii a cărui capitală nu poate fi accesibiă pe uscat, fiind accesată doar pe apă

4
 și aer. Tot aici se află și cel mai înalt vârf al Americii de Nord, muntele
McKinley cu o înălțime de 6.194 metri.

1.2 GEOLOGIA REGIUNII

Alaska este alcătuită din țărmuri glaciare în mod deosebit în peninsulă iar în
rest este caracterizată de țărmuri cu fiorduri( fiordul este orice golf maritim care
are următoarele caractere: sinuos,îngust,intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și
uscate), care se află în plină formare și în prezent au forma unor limbi de
gheață.Vulcanismul și seismicitatea au împreună de asemenea implicații majore
asupra geologiei din Nordul Americii cu întindere din Insulele Aleutine până în
peninsulă.În privința tectonicii despre Alaska, putem menționa faptul că contactul
vestic al Plăcii Nord Americane se realizează cu Placa Pacifică. În partea de nord a
Plăcii Pacifice în dreptul Insulelor Aleutine unde se află Marea Groapă a
Aleutinelor, se află linia de întâlnire a Plăcii Pacifice cu cea Nord Americană
formând zona de subducție de-a lungul întregului Arhipeleag Aleutin, astfel acest
fenomen a dus la prezența a 45 de vulcani și la mari cutremure pe pământ. Un
astfel de cutremur important este cel din Alaska e Sud din anul 1964 cu o
magnitudine locală de 9,2 pe scara Richter, unde 131 de oameni au decedat.
Această zonă face parte din Cercul de Foc al Pacificului.

Figure 3 Cercul de Foc al Pacificului

5
 1.3 RELIEFUL

Peninsula Alaska are un relief predominant montan, în această peninsulă

aflându-se cel mai înalt vârf din America de Nord și anume vârful McKinley din
Munții Alaska.Aceștia sunt un lanț de munți care reprezintă continuarea spre nord
a Anzilor Cordilieri, situat în partea sudică a statului Alaska cu o lungime de circa
1000 de kilometri avand o altitudine maximă de 6193 metri, reprezentat de Vârful
McKinley, fiind cel mai înalt din America de Nord.Versanții acestor munți sunt
stâncoși, abrupți, acoperiți cu păduri de conifere până la altitudinea de 800 de
metri.Munții Alaskăi sunt formați din roci cristaline iar culmile sunt acoperite de
zăpezi veșnice care alimentează foarte mulți ghețari.Principalul mineral este țițeiul
din Câmpia de pe coasta Oceanului Înghețat.

Munții Alaska reprezintă doar un segment din întegul sistem muntos al

Pacificului, întinzându-se sub forma unui semicerc.Lanțul muntos este străbătut de
conducta Transalaska prin Pasul Isabel.La marginea de sud-est a masivului se află
Parcul Național Wrangell-St Ellias care împreună cu Parcul Național Kluane
aparțin de Saint Elias Mountains și sunt declarate patrimoniu monial U.N.E.S.C.O.

1.4 HIDROGRAFIA

Alaska prezintă mai mult de trei milioane de lacuri care pornesc de la

dimensiunea de iaz și ajung până la 1.100 de kilometri pătrați.Totalitatea
râurilor,lacurilor,a zonelor umede,a celor înzăpezite, a ghețarilor din statul Alaska
ajung la o valoare de 40% de apă de la suprafață.Până în prezent în Alaska se află
peste 12.000 de râuri,trei dintre ele fiind cele mai mari dintre cele 10 râuri ale
S.U.A: Yukon,Kuskokwim și Copper.Însă trebuie precizat și faptul că în ciuda
acestei bogății de apă pe care o deține acest stat, resursele de apă sunt neuniform
distribuite atât grafic cât și sezonier.

Precipitațiile medii anuale variază între 5 mm/an pe versantul Arctic la o medie

de 300 mm/an în sud-estul Alaskăi.În procent de 5% statul este acoperit de ghețari
si câmpuri înghețate restul de 85% fiind constituit de permafirosuri ce afectează

6
cantitatea de scurgeri.O mare majoritate din râuri sunt acoperite de gheață în cea
mai mare parte anului.

Figure 4 Râul Kavik, Alaska

1.5 CLIMA

În partea vestică a Alaskăi clima este

influențată de Marea Bering iar în partea sud-
vestică predomină climatul subpolar oceanic
și subpolar continental spre nord.
În Alaska, vara temperaturile sunt
cuprinse între 30-35 oC, în timp ce iarna
temperaturile ajung la -52 oC.
Cele mai ridicate si cele mai scăzute
temperaturi s-au înregistrat în orașul
Fairbanks.În interiorul statului precipitațiile
sunt mai reduse, fiind adesea sub 250 mm/an.

7
Figure 5 Zona subpolară
1.6 SOLURILE

În Alaska solul este alcătuit în general din nisip, pietriș și nămol fiind descris si
sun numele de ”Tanana” deoarece solul este drenat și conține permafrost mai puțin
de cinci centimetri dedesupt de suprafața solului.
Distribuția geografică a solurilor în America de Nord se datorează unor factori,
aceștia fiind: dispunerea lanțurilor muntoase, influențele climatic impuse de
circulația curenților oceanici calzi(Golful Alaska) și reci(Labradorului), sistemul
Munților Stâncoși și Munții Appalachi în lungul meridianelor care au „ajutat„ la
diferențierile climatice, la învelișul solurilor și la diferitele formațiuni vegetale.
Regiunile de permafrost se găsesc în zona polară, în regiunile munților
acoperiți de ghețari unde există doar vegetație de tundră.Permafrostul definește în
general solurile înghețate la o adâncime cuprinsă între 20-1500, avand temperatura
medie anuală -1oC iar cantitatea medie anuală de precipitații sub 1000 de milimetri.
Alaska cuprinde aproximativ 80% soluri înghețate. Datoriă acestor substrate
înghețate, efectele sunt din ce în ce mai negative deoarece acestea împiedică
dezvoltarea vegetației forestiere, limitarea construirii de drumuri și posibile
aeroporturi și nu în ultimul rând al clădirilor.

Figure 6 Permafrost

8
1.7 MODUL DE FOLOSINȚĂ AL TERITORIULUI

Numele ”Alaska” provine din cuvântul aleutin ”Alaxsaq”, o ortografiere arhaică

spune ”Alyeska”, care semnifică ”țară mare” . În anul 1890, căutătorii de aur din
teritoriul Alaska şi din apropierea Teritoriului Canadian Yukon au adus mii de
mineri şi colonişti în Alaska. Statului Alaska i-a fost acordat statutul teritorial în
anul 1912. Iar în anul 1942, două dintre Insulele Aleutine exterioare, denumite
Attu şi Kiska au fost ocupate de către japonezi şi recuperarea acestora a devenit
pentru Statele Unite ale Americii, o chestiune de mândrie naţională.
Construirea de baze militare a contribuit la creşterea populaţiei din anumite
oraşe din Alaska. Statului Alaska i-a fost acordat titlul de stat la data de 3 ianuarie
1959. Descoperirea de petrol din anul 1968 în Golful Prudhoe şi completarea
acestuia din anul 1977 a Pipeline Trans-Alaska a condus la o prosperitate în petrol.
Produsul intern brut pe anul 2013 a fost de 49,1 miliarde de dolari, situându-se pe
locul 45 la nivel federal.
Produsul intern brut pe cap de locuitor în anul 2013 a ajuns la 69.160 de dolari,
fiind poziționat al șaptelea la nivel federal. Industria extractivă de petrol și gaze
naturale controlează economia statului Alaska, astfel peste 80% dintre veniturile
obținute provin din extragerea petrolului. Principalul produs de export al Alaskăi,
cu excepția petrolului și gazelor naturale îl alcătuiește peștii și alimentele de
origine marină. Agricultura reprezintă doar o mică parte din economia statului
Alaska. Producția agricolă este de obicei destinată în principal consumului local și
este bazată în special pe zootehnie, producția de lactate și legume. Industria
prelucrătoare este una restrânsă, unde majoritatea bunurilor sunt aduse din alte
locații.
Principalii angajatori din statul Alaska sunt: statul, companiile din industria
extractivă de petrol și gaze naturale și cele de transport. Bazele militare sunt o
componentă destul de semnificativă a economiei atât în Fairbanks cât și în
Anchorage. Subvențiile federale sunt și ele o componentă economică importantă,
permițând statului să își păstreze impozitele la un nivel destul de scăzut.

Bunurile industriale produse aici sunt: petrol, gaze naturale, cărbune, aur,
metale prețioase, zinc și alte minereuri, alimente provenite din pescuit, cherestea și
produse din lemn.Economia piscicolă este bine reprezentată, regiunea principală
fiind Arhipelagul Alexander, cu centre pescarești în porturile: Juneau, Ketchikan,
Sitka. Tot în această zonă se grupează și industria lemnului. În fiecare vară şi
toamnă, localnici de pe coasta aridă din nordul statului Alaska, pornesc la
vânătoarea de balene. Pielea crudă şi untura de balenă sunt aici considerate
delicatese.
9
2. CARACTERISTICILE BIODIVERSITĂȚII FLORISTICE

Versantul nordic din Alaska este prezentat ca fiind cea mai sălbatică regiune al
acestui stat, care se aseamana unei fâșii acoperită de tundră și care se întinde de la
Munții Brooks până la țărmurile mărilor Beaufort și Ciukotsk.Acest versant este și
cel mai bogat atât în viața sălbatică, cât și în hidrocarburi. Aproximativ 58.000 km 2
în centrul versantului dețin profitabile câmpuri petrolifere aparținând statului.
Astfel de câmpuri petrolifere înconjoară Golful Prudhoe și produc 17% din petrolul
extras din S.U.A. ,împreună cu un formidabil 90% din venitul annual al
statului.Deși pare a fi un imens rezervor petrolier, în realitate cuprinde cea mai
întinsă zonă sălbatică neprotejată din țară, împreună cu jumătate de milion de
caribu,sute de urși grizzly, lupi, iar vara mai multe păsări de apă, de țărm și de
pradă decât ar putea cineva număra.
În timpul apogeului Erelor Glaciare, fundul Mării Bering s-a ridicat formând un
”pod„ între Asia și America și devenind astfel un adevărat coridor de trecere pentru
toate speciile de plante și animale de pe cele două continente. Așadar, Parcul
Național Denali reprezină căminul a numeroase specii de plante ce nu pot fi
întâlnite în regiunile aflate mai la sud în continentul nord-american.

Numai câteva specii de copaci si

plante pot sa reziste iernilor lungi si
aspre în această zonă dură.
Majoritatea cresc de-a lungul
râurilor,unde versanții sunt orientați
spre sud și adăpostesc vegetația ca:
molidul alb și molidul negru, plopul
tremurător și mesteacănul de
Figure 7 Etajele de vegetație din Alaska hârtie.Pe lângă mușchii ce pot fi
întâlniți la tot pasul, în această
regiune mai cresc și rogozuri și câteva specii de plante ierboase. La poalele
munților versanților umezi, se află pajiști întinse cu bumbăcăriță, presărate cu
arbori pitici. Zona de tundră uscată este împânzită de ierburi, avene și rogoz. În
Alaska sezonul de vară este unul scurt deoarece este departe de Ecuator iar Soarele
strălucește oblic.
Sunt existente trei principale habitate în care plantele cresc, deși aceste habitate
se întrepătrund datorită spațiului de tranziție. Din motive de simplitate, Alpin este

10
 definit ca fiind vârful piramidei și având adesea pante cu grohotiș, Subalpin,
dedesubt cu unii arbori și arbuști și câmpia care este baza piramidei cu multe
varietăți de plante și copaci înalți.
Feriga scut( Polystichum aleuticum), trăiește pe stânci la o altitudine de la
1.200 până la 1.700 de metri.

Gorun cu Frunze(specia Cochlearta),

crește pe coastă în zonele delimitate de mare.
Crește pe munți în vestul Alaskăi la înălțimi
între 1.000 și 1.800 de metri. Se diferențiază de
alte specii prin pătura de densă de fire mici,
ramificate care îi acoperă frunzele și tulpina.

Figure 8 Feriga scut- Polystichum aleuticum

Calder de leuștean (Ligusticum caleri), crește pe insula Kodiak, în largul coastei

de Sud. Provincia Nordică, este determinată de prezența gimnospermelor, cu multe
endemisme, molidul alb și molidul negru, bradul de balsam, chiparosul de baltă.
Cucuta de vest (Tsuga heterophylla), este un arbore veșnic verde de la 150 la 200
de metri înălțime, diametrul de opt metri.

Figure 10 Cucuta de vest

11
3. CARACTERISTICILE BIODIVERSITĂȚII FAUNISTICE

Subregiunea Arctică cuprinde țărmul de nord al continentului, arhipelagul

Arctic și Groenlanda, dintre endemisme amintim boul moscat groenlandez și cel
nord-american, cerbul wapiti, șobolanul moscat, antilopa și castorul- veveriță.
Fauna este foarte bine reprezentată în apă( moluște, foca, morsa), iar pe uscat
întâlnim ursul polar, renul, caribu, păsări.
Vulpea polară (Alopex lagopus)- este adaptată la o climă rece, având o blană
deasă.Lungimea de 65-90 de centimetri, înălțime de circa 30 de centimetri și o
greutate de cinci kilograme. Are blana de culoare albă iarna și cafenie vara. Deține
recordul numărului de pui, circa 11. Harta vulpilor constă din rozătoare, insecte,
fructe, ouă, pui de păsări. Principalii inamici ai vulpii polare sunt lupul, râsul și
omul.

Foca(Phoca vitulina, înotătoare foarte iscusite,

putând rămâne sub apă timp de 30 de
minute.Acestea vânează pești cum ar fi:
heringi, sardine, crustacei sau plătici. Pe uscat
acestea trăiesc în colonii însă în apă vânează
fiecare separat. În general sunt descrise ca fiind
animale agresive deoarece au loc frecvente
lupte sângeroase între masculi.

Figure 12 Foca polară

Figure 11 Vulpea polară

Elanul( Alces alces gigas)- trăiește

în pădurile din emisfera nordică în zona
temperată și subarctică. Elanul nord-
american are coarnele mai palmate decât
elanii din Eurasia și pot fi mai lungi de
un metru. Subspecia din Alaska atrage o
înălțime până la doi metri. Masculii
cântăresc între 380-530 de kilograme iar
femelele între 270-360 de kilograme. Se
hranește cu frunze, ferigi și mușchi.

12

Figure 13 Elanul - alces alces gigas
În Alaska trăiesc mii de păsări mai
ales în regunile de coastă, una dintre
cele mai notabile fiind: Mierla de
apă(Cinclus mexicanus) – echipată cu
o pleoapă suplimentară ce îi dă dreptul
să vadă sub apă, este de obicei un
resident permanent, se deplasează ușor
spre sud dacă este necesar pentru a
găsi mâncare sau apă ce nu este
Înghețată. Prezența acestora indică apă de
bună calitate.

Figure 14 Mierla de apă-Cinclus mexicanus

4. IMPORTANȚA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ECONOMICĂ A REGIUNII

Descoperirea unor rămășițe umane cu o vechime de 11.500 de ani precum și

unele detalii ale conviețuirii din Epoca de Gheață, unelte, structuri de case,
rămășițe umane cât și cei 40 de vulcani activi pe care îi deține Alaska au o mare
importanță științifică. Dintre aceștia, unul sau doi vulcani erup în fiecare an, aici
având loc și 8 din 10 cele mai mari cutremure din Statele Unite ale Americii.
Bogăția Alaskăi nu se termina aici, ea deține una dintre cele mai bogate mine de

13
zinc, importante resurse de hidrologice, biologice, minerale și de energie ale
națiunii fiind un subiect al hazardelor naturale , al cutremurelor și al erupțiilor
vulcanice.În prezent Alaska deține ecosisteme foarte mari, intacte fiind bogată în
resurse naturale cu rol în conservare și dezvoltare.
Un minus al acestui stat este rețeaua slab dezvoltată în comparație cu restul
din Statele Unite ale Americii. Acest sistem acoperă doar o arie mai restrânsă a
statului, făcând legătură doar între principalele centre demografice de Șoseaua
Alaska, principala rută care iese din stat prin Canada. Acest minus a declanșat mari
discuții privind mutarea capitalei într-un alt oraș care sa fie legat de restul statului
prin drumuri, deoarece actuala capitală și anume Juneau, nu este legată de nici un
astfel de rețea, singura cale de acces fiind doar ferryboat-ul.

Figure 15 Juneau- Alaska

Figure 16 Șoseaua Sterling

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Lupașcu A.- Biogeografie, Ed. România de Mâine, București 2001

2. Nicolau M. –Alaska patria totemurilor, Ed. Albatros, 1977

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Alaska

4. http://alaska.gov/

5. http://www.travelalaska.com/

6. http://www.history.com/topics/us-states/alaska

7. http://www.alaska.org/expert-advice/animals

8. http://www.alaskannature.com/flora.htm

9. http://www.botanical-online.com/botanica13.htm

15