AUSTRALIA

PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

STUDENȚI:
RADU GRAȚIELA-MARIA
VLAD DENISA-MĂDĂLINA
 Poziția geografică și cadrul natural

Australia se desfășoară între 10°41’ lat. sud.(Capul York), 43°39 ’ lat. sud.(Capul Sud) sau 39° 0’ lat. sud.
(Capul Wilson). În longitudine se întinde între 113° 09 ’ long. estică (Capul de N-V sau Cuvier) și
153°39’(Capul Byoon) la est de primul meridian. Total suprafaţă: 7 617 930 km². Este singura ţară
(Commonwealth of Australia) ce ocupă un întreg continent, fiind a V-a ţară din lume ca mărime şi cel mai mic
continent.
 Vecinii Australiei
 La nord statele: Indonezia, Timorul de Est și Papua Noua Guinee
 Insulele mai însemnate la nord, nord-vest: Sumatra, Borneo,Java, Noua
Guinee și Timor
 La sud: Antarctica
 La nord-est: Insulele din Pacific
 La sud-est: Noua Zeelandă;
 Relieful predominant este cel al câmpiilor şi podişurilor, munţii fiind grupaţi în Cordiliera Australiană (alt.
max. 2228 m, vf. Kosciuszko (fig.1,3)). Partea centrală este alcătuită dintr-o serie de câmpii întinse
(Depresiunea Centrală), între care câmpia drenată de fluviul Murray (2570 km) şi afluenţii săi (mai important
Darling, 2800 km) prima regiune agricolă a ţării şi vasta zonă endoreică şi aridă, al cărei sector mai coborât il
constituie lacul Eyre (alt. min. -12 m).
Aproape 50% din teritoriul Australiei este ocupat de Marele Podiş Vestic, o asociere de platouri scunde (300-
500m) şi munţi izolaţi (Musgrave (fig.2), MacDonnell (fig.4)) cu altitudini în jur de 1500 m. Câmpiile litorale
sunt relativ înguste, excepţie făcând câmpia Nullarbor din lungul Marelui Golf Australian.
 Fig. 1 Munţii Kosciuszko

Fig.2 Munţii Musgrave

Fig. 3 Munţii Kosciuszko
 Fig.4 Munţii MacDonnell

Fig.5 Marele Deşert de Nisip

 Fig.6 Marele Deşert Victoria
Pe teritoriul său sunt numeroase dune de nisip, uneori și regiuni cu iarbă sau lacuri sărate.
Interesante sunt dunele de formă semilunară cu o structură argiloasă, formate din depunerile
de pe fundul lacurilor secate. Descoperitorul deșertului englezul Ernest Giles 1875 a
denumit ținutul după numele reginei Angliei, regina Victoria.
În general,țărmurile Australiei sunt puțin crestate,dar într-o măsură mai mare decât cele ale Africii sau Americii de Sud.;
Ţărmul Oriental se desfășoară pe o mare lungime între Capul York și Capul Wilson. În sectorul estic, până aproape de
tropicul de sud, este însoțit de Marea Barieră de Corali (fig.7). În insulele recifale se cunosc două generații de recifi, în cea
mai veche aparține terțiarului superior. Mai spre sud țărmul are caracter stâncos, cu capuri, golfuri. Pe alocuri apare țărmul
de riass, iar spre nord în regiunea Peninsulei York cel cu mangrove. Țărmul sudic cuprinzător în cea mai mare parte
Marelui Golf Australian, este format din “băi largi” unde procesele abrasive și carstice sunt active. Țărmul vestic prezintă
puține articulații, uneori este abrupt, cu faleze, pe sute de kilometrii. Țărmul nordic este puternic fragmentat, are o
structură complexă asociindu-se sectoare cu faleză, cu mangrove, construcții colarigene, riass, cu băi.
Insula Tasmania este despărțită de Australia prin strâmtoarea Bass. Peninsulele continentului se impun prin masivitate,
cele mai importante sunt: Peninsulele York, Arnhem, Eyre.
 Fig.7 Marea Barieră de Corali

Marea Barieră de Corali este cel mai mare sistem de recif de corali din lume cuprinzând
aproximativ
3000 de recifuri și 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 kilometri și acoperă o suprafa ță de
Relieful și tipurile principale de
țărmuri:
1 – treapta inferioară a reliefului, cu
predominarea celui de câmpie,
dezvoltat pe cuvertura sedimentară a
Scutului Gondwana; 2 - treapta
podişului dezvoltată pe Scutul
Gondwana şi cuvertura acestuia; 3 -
treapta superiaoară, deluroasă şi
muntoasă, dezvoltată pe structuri
caledonice şi hercinice, precum şi în
regiunea de rift a scutului; 4 - limita
între treptele reliefului; 5a – ţărm de
abraziune; 5b - ţărm de
abraziunemodelat şi prin procese
carstice; 6 - ţărm tectono-eroziv; 7 a -
ţărm coraligen; 7b – Marea Barieră de
Corali; 8 – ţărm cu mangrove; 9 – ţărm
de abraziune în regiuni de golfuri; 10 -
ţărmuri aluvioanare; 11 – ţărm
abrazivo-acumulativ; 12- regiuni în care
predomină formele şi procesele tipice
zonelor uscate; 13 - regiuni în care
predomină formele şi procesele tipice
zonelor umede;
 Dezvoltarea paleogeografică
Predominarea rocilor proterozoice la zi și scufundate dau caracterul unei intinse regiuni care a fost emersă de multă
vreme. Într-adevăr,ținând seama de structură,Australia este,cel puțin parțial,unul din uscaturile consolidate înainte de
infracambrian,iar transgresiunile marine nu s-au mai produs în această parte din timpuri geologice foarte îndepărtate;
Platforma proterozoică australiană constituie nucleul său de formare,iar nivelarea puternică este o dovadă a
vechimii.Scutul australian s-a format în timp prin unirea mai multor nuclee,fapt pentru care se distinge un
precambrian inferior foarte metamorfozat granitognaisic,un precambrian mijlociu (șisturi,cuarțite) și unul superior
(dolomite,tilite).
În paleozoic s-a produs o serie de evenimente geologice,astfel:Cutări caledonice,care au generat un lanț muntos
cuprins între coasta nord vestică și estul Podișului Vest-Australian.
Mișcări epirogenetice,care au dat naștere unei largi depresiuni în regiunea câmpiilor centrale actuale;cutări hercinice
ce au dus la formarea Cordilierei Est-Australiene.
În mezozoic, Australia se conturează și mai mult ca masă continentală pentru că în paleogen la Podișul Australiei de
Vest și Cordiliera Est-Australiană,care rămân exondate să se adauge Câmpiilor Centrale.
În neogen întregul continent este exodant și supus agenților modelatori și externi. Iar în cuaternar conturul
continentului este în general același,ca în perioada anterioară,deși se produc mișcări ale scoarței care durează până la
mijlocul săui,însoțite de vulcanism.
Sintetizând întreaga dezvoltare geologo-paleogeografică a Australiei,se observă că,precambrianul la zi apare în cea
mai mare parte a Podișului Vest-Australian,iar la mică adâncime,în zona periferică a aceleași unități,precum și în cea
mai mare parte a Câmpiilor Centrale; anteclizele se înâlnesc în partea central-estică a Câmpiilor Centrale,iar cutările
hercinice ocupă cea mai mare parte a spațiului Cordilierei Est-Australiene,în asociere cu depresiuni tectonice.

Australian paleotopography 70 million years ago to present.mp4

Mişcarea plăcilor tectonice- Australia
 Clima
Cea mai mare parte a Australiei este foarte secetoasă. În timpul verii, care ține din decembrie până-n
februarie, există valuri de căldură frecvente, iar temperaturile ating în general 38ºC.
Unele părți sunt umede, în general regiunile de coastă estice și Insula Tasmania. Efectele neplăcute sunt într-o
oarecare măsură atenuate de brize vestice răcoroase care suflă în tot timpul anului. În zone restrânse din
Australia de Sud și Australia de Vest, iernile secetoase din iunie până în august alternează cu veri umede din
noiembrie până în martie. Coasta nord-vestică tropicală are ierni secetoase și veri umede: aici ploile sunt
tropicale și există condiții musonice. Insula Tasmania și Vârful Kosciusko au ținuturi înzăpezite în timpul
iernii; totuși, în alte părți, zăpada este extrem de rară. Orașul nordic Darwin are o temperatură medie de 30 ºC
și 27ºC iarna, cantitatea medie de precipitații fiind de 150 cm, cea mai mare parte căzând vara. La Sydney, pe
coasta de sud-est, cantitatea de precipitații este de aproape 120 cm, căzând în tot timpul anului. Partea cea mai
răcoroasă a țării este Hobart din Tasmania, cu o temperatură medie de 17ºC vara și 12ºC iarna. În Perth, din
Australia de Vest, cad aproximativ 90 cm de precipitații pe an și temperaturile medii sunt de 23ºC (în ianuarie)
și 13ºC (în iulie).
 Hidrografia
Sistemul Murray-Darling (fig.8) are o lungime de circa 2.600 km şi o suprafaţă a bazinului de peste 900 kmp.
Debitul râului Murray depăşeşte 1900 mᵌ/ s. În afară de Murray (fig.9), Darling (fig.10) şi alte câteva, celelalte râuri
au caracter temporar. Lacurile se găsesc mai ales în sud-vestul regiunii. Multe se transformă în cruste de sare datorită
evaporaţiei excesive.
În această regiune se află lacul Eyre (fig.11), a cărui suprafaţă ajunge la 8000 kmp, iar în anotimpul ploios la peste
15. 000 kmp, datorită aportului în apă al creek-urilor (pârâurilor). În anotimpul uscat se formează un strat de sare
care ocupă circa 2/3 din suprafaţa lacurilor. Sub acest strat se află un mâl închis saturat în săruri. În vest se află lacul
Gairdner, precum şi o serie de alte depresiuni uscate.O parte a acestei regiuni reprezintă arii endoreice.
Fig.8 Bazinul Murray-Darling
Fig. 9 Fluviul Murray
 Fig. 10 Fluviul Darling
Fluviul Darling are o lungime de 2.739 km, fiind cel mai lung fluviu din Australia. El se varsă la Wentworth, în Fluviul
Murray și pe urmă în Oceanul Indian. Seceta periodică face ca fluviul să se transforme în perioada aridă într-un
șirag de bălți, iar în perioada ploioasă să inunde suprafețe imense de teren, perioadă în care fluviul atinge 12 m
 Fig.11 Lacul Eyre

Lacul Eyre (engl."Lake Eyre") în limba aborigenilor "Kati-tanda" este cel mai mare lac din Australia care poate
atinge 17 m adâncime, fiind și punctul cu cea mai joasă altitudine din Australia. Este lacul cu cele mai mari
variații ale suprafeței.
 Vegetaţie
Vegetația este dominată de plante perene cu frunze tari, cu frunze bine adaptate pentru supraviețuirea în regiuni aride. Există
600 de specii de eucalipt si 800 de specii de salcâm. Zonele de vegetație ale Australiei corespund în mare parte cu zonele de
climă. Pădurile tropicale de pe coasta nordică si nord-vestică conțin palmieri(fig.12), pini(fig.13), ferigi de copac(fig.14) și
mangrove(fig.15) în mlaştinile de coastă. Aproximativ 9% din suprafaţa Australiei este acoperită cu paduri subtropicale si
temperate, mai dese pe coasta de est, constând din palmieri, ferigi de copac și eucalipt (fig.16).
Regiunile cele mai secetoase ale Australiei conțin planta mulga(fig.17), un salcâm cu o mare importanță furajeră. În sud-vest
cresc arbori valoroși cu lemn de esență tare, precum jarra (fig.18) și kauri(fig.19).
 Fig.12 palmieri

Fig.13 pin
Fig.14 ferigă de copac

Fig.15 mangrove
 Fig.16 eucalipt

Fig. 17 Planta Mulga (Acacia aneura)

Fig.17 Arbore jarra

Fig.Arbore kauri
 Fauna

Australia este un continent cu o faună deosebită: 83 % din mamifere, 89 % din reptile, 90 % din pe ști și insecte,
precum si 93 % din amfibieni sunt endemice continentului australian. Acest nivel de endemicitate poate fi
atribuită izolării geografice a continentului, a stabilită ții tectonice și a unui model de schimbări climatice, care au
flora și solul australian în diferite epoci geologice. Caracteristică faunei australiene este numărul limitat al
mamiferelor planetare, majoritatea speciilor existente fiind aduse de către colonizatorii europeni, precum și
abundența mamiferelor marsupiale. Australia are mai multe specii de șerpi venino și decât nevenino și.