VEGETAȚIA DE

PAJIȘTI DIN
ROMÂNIA
z

Student: Spoială Ionela

Profesor: Vasiliniuc Ionuț Grupa: GT 34
 Introducere
z

 Pajiștile reprezintă 40% din vegetația

spontană a României și ocupă aproximativ
17 % din teritoriul țării.

 Pajiștile se împart în doua mari categorii:

de climax: alpine, de silvostepă, de stepă

secundare: situate în etajele și zonele de

pădure
z
 Pajiștile alpine și subalpine
z

 Pajiștile alpine și subalpine se află deasupra

limitei inferioare a vegetației arborescente.

 Pajiștile alpine și subalpine ocupă cele mai mari

suprafețe în Carpații Meridionali: Bucegi,
Făgăraș, Parâng, Retezat, Godeanu, Cîndrel,
Șureanu, Lotru.

 În Carpații Orientali pajiștile alpine și mai ales

subalpine se găsesc la partea superioară a
masivelor Rodnei, Călimani și Maramureș.
 z
 Etajulul de pajiști alpine este alcătuit din ierburi
scunde și tufărișuri pitice adaptate rigorilor
unui climat aspru.

 Speciile predominante în acest etaj sunt: iarba

stâncilor, mălaiul cucului, cornul, părul porcului.

 Speciilor dominante li se adaugă clopoțelul de

munte, ochiul găinii, licheni, mușchi, tufărișuri pitice.

 Pajiștile în care predomină părușca (Festuca

Ovina var. sudetica) mai cuprind: scânteiuța de munte,
șoimul de munte.
 z

Figură 1 Iarba stâncilor (Agrostis rupestris) Figură 2 Mălaiul cucului (Luzula pilosa)

Figură 3 Părul porcului (Juncus trifidus)

 z

Figură 4 Clopoțel de munte (Campanula alpina) Figură 5 Ochiul găinii (Primula minima)

Figură 6 Scânteiuța de munte (Potentilla ternata Figură 7 Șoimul de munte (Hieracium alpinum)
 z

 Pajiștile subalpine se întâlnesc în toate masivile

în care altitudinea depășește 1800-1850 metrii
 În etajul subalpin se întalnesc frecvent: păiușul
și părul porcului.

 Suprafața ocupată de pajiști alpine reprezintă 30

000 ha, iar pajiștile subalpine 90 000 ha.

 Producția de masă vegetală a pajiștilor alpine

și subalpine variază între 1-3,5 t/ha/an.
 Figură 9 Părul porcului (Nardus stricta)
z

Figură 8 Păiuș (Festucca ruba ssp commutata

 z
Pajiștile montane

 Pajiștile montane se află la patea superioară a

culmilor muntoase cu altitudini cuprinse între
700-1850 metrii, ceea ce conduce la ideea
conform căreia ele au luat naștere prin defrișarea
pădurilor de molid, a pădurilor de amestec (fag
cu rășinoase) sau a pădurilor de fag;

 Pajiștile montane sunt formate din ierburi în care

speciile dominante sunt: păiuș roșu, iarba stâncilor,
părul porcului, firuța, trifoiul roșu, trifoiul mărunt,
rogoz, campanulă, campanulă ciucure, coada
șoricelului, toporași.
 z
,

Figură 10 Trifoiul roșu (Trifolium pratense) Figură 11 Trifoiul mărunt (Medicago lupulina)

Figură 12 Coada șoricelului (Achillea millefolium) Figură 13 Toporași (Viola declinata)

 Subtipul de pajiște în care păiușul prevalează
z
categoric în raport cu alte plante ocupă circa 17
500 ha și oferă o producție medie de masă
vegetală de 2,5 t/ha/an.

 Din festucete, prin pășunat, intens se ajunge la

pajiști cu nardete așa cum se întâmplă pe fațada
vestică a Carpaților Orientali, pe cea sudică a
Carpaților Meridionali și în Munții Apuseni.

 Pajiștile de iarba câmpului cu păiușul roșu, situate în

etajul pădurilor de fag cuprind un număr de
specii de plante, dintre care menționăm:
pieptănarița, iarba fânului, ghizdei, cinci-degete,
șerpânță, săgețică.
 z

Figură 14 Ghizdei (Lotus corniculatus) Figură 15 Cinci-degete (Potentilla reptans)

Figură 16 Șerpânță (Polygala vulgaris) Figură 17 săgețică (Geranium pratense)

 z
 Asemenea pajiști au cea mai mare răspândire în
Carpații Meridionali, în vestul Carpaților Orientali și în
Munții Apuseni (550 000 ha cu o producție medie de
3,8 t/ha/an. )

 Pajiștile colinare și de podiș au luat naștere, în

majoritatea lor pe seama gorunetelor sau a
stejăretelor (în vestul și sudul României asemenea
pajiști s-au format pe locul pădurilor de cer și gârniță.

 Pajiștile colinare și de podiș, situate altitudinal între

200-700 metrii au cele mai mari extinderi în Podișul
Transilvaniei, în dealurile vestice, în Podișul Moldovei
și în Podișul Getic.
  Principalele
z speci care populează aceste pajiști
sunt: păiușul stepic, iarba calului, iarba câmpului,
pieptănariță, iarba fânului, trifoiul de munte,
patlagină, scrântitoare, sânziene, sunătoare.

Figură 18 Trifoiul de munte (Trifolium montanum) Figură 19 Patlagină (Plantago media)

 z

Figură 20 Sânziene (Galium verum) Figură 21 Sunătoare (Hypericum perforatum)

 Se pot deosebi pajiști de iarba câmpului (pe locul

gorunetelor), de iarba calului, care împreună ocupă o
suprafață de peste 1,3 milioane hectare și o producție
de masă vegetală cuprinsă între 2-3 t/ha/an.
 Pajiștile de câmpie
z

 Pajiștile de câmpie se localizează în subzona

ștejarilor submezofili, a zonelor de silvostepă
(altitudinal ele se întâlnesc între 0-200 m).

 Pajiștile de silvostepă și de stepă se găsesc în

subunitățile joase ale Podișului Moldovei și
Dobrogei.

 Dintre speciile edificatoare menționăm: pirul,

păiuș stepic, specii de genul Stipa, Lolium etc
 z
 Ca subtipuri ale acestor pajiști se pot
indentifica:

a) pajiștile de floarea fânului, care ocupă circa 40

000 hectare în câmpiile înalte din sudul țării;

b) pajiști de păiuș stepic, ocupând circa 50 000 ha

în silvostepele din Podișul Moldovei;

c) pășunile degradate (provenind din pârloage)

situate în sudul și sud-estul țării cu pelin, firuța cu
bulb, vârtejul pământului.
 z

Figură 22 Pelin (Artemisia austrica) Figură 23 Firuța cu bulb (Poa bulbosa)

Figură 24 Vârtejul pământului (Medicago minima)

 Importanţa pajiştilor
z

☺ sursă primordială de hrană pentru animalele sălbatice şi

domestice;
☺ produse animaliere cu valoare superioară atunci când
acestea folosesc pajiştile naturale;
☺ costul de producţie al ierbii relative mai mic decât fânul
obţinut prin tehnologii intensive;
☺ mijloc de prevenire şi combatere a eroziunii solului;

☺ învelişul vegetal asigură creşterea fertilităţii solului prin

îmbunătăţirea structurii, asigură florei şi faunei
subterestre condiţii bune de dezvoltare,se asigură prin
aportul azotului fixat de bacteriile simbiotice o creştere a
caracteristicilor agrochimice.
 Bibliografie
z

1. Ioan Bojoi – Geografia Fizică a României

2. https://
lege5.ro/Gratuit/gu3dinrwgm/principalele-tipuri-de-pajisti-si-ras
pandirea-lor-hotarare-78-2015?dp=g42dqnbsgqzdi

3. http://
www.rndr.ro/documente/brosuri/brosuri-pajisti-cu-valoare-natur
ala-ridicata.pdf

4. http://
www.geomorphologyonline.com/students_materials/GFR/Curs_
GFR_Cap_7_Vegetatia.pdf

5. https://
ro.scribd.com/doc/289504334/Habitate-de-pajisti-din-Romani
a