Padurea mea, padurea noastra

La 25 martie, românii să rbă toresc Ziua Naţională a Pă durilor, celebrare al

că rei scop este acela de a creşte gradul de responsabilizare în privinţa dezvoltă rii
durabile a tuturor tipurilor de pă duri, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare.

Ziua Națională a Pă durilor oferă prilejul de a ne aminti că noi, românii, avem

o bogă ție fă ră seamă n în Europa. Pă durile noastre sunt unice, sunt frumoase, sunt
istorice și parte din ele a ră mas încă neatinsă de activită țile umane. De aceea,
avem obligația să gestionă m cu mare responsabilitate această comoară
inestimabilă și să o lă să m moștenire generațiilor viitoare.

Pădurea este o suprafață mare de teren, pe care cresc în stare să lbatică

specii de arbori și arbuș ti, specii de plante erbacee, muș chi, precum și diferite
specii de animale.

După natura lor, pă durile pot fi naturale (apă rute spontan) sau cultivate (prin
plantarea puieților de arbori crescuți în pepiniere).

Pe glob, pă durea ocupă circa 30% din suprafața uscatului; în România, ea se

întinde pe circa 27% din suprafața totală a ță rii.

Padurea este formatia vegetala cu cea mai mare intindere din Romania.

Esentele forestiere de la noi se etajeaza dupa altitudine si relief, urcand

de la campie pe dealuri si pe versantii muntilor pana la 1500-1800 m.

In zona forestiera din Romania sunt cuprinse subzonele stejarului,

gorunului, fagului si a molidisurilor.
PADUREA DE STEJAR (CAMPIE)
Padurea este reprezentata de: stejarul brumariu, stejarul pufos, garnita,
cerul, gorunul, carpen, frasin, tei, paltin de camp, jugastru, paducel, sanger, corn,
lemn cainesc, alun, lemn raios.
Caracteristicile padurii de stejar: primavara intalnim o multime de flori: ghiocei,
brebenei, viorele, untisor, dar dupa ce coroanele arborilor sunt acoperite de frunze,
flora se reduce. Prin locurile umede intalnim feriga.
PADUREA DE FAG
Acopera versantele muntilor, pe intinderi ce depasesc pe cele ale padurilor
de stejar si de rasionase. Limita infrioara incepe de la 400-500 m urcand spre 1300-
1400 m, uneori chiar 1500 m. Padurea in acest interval de inaltimi este reprezentata
preponderent de fag, dar mai apar si specii de paltin, frasin. La limita inferioara,
fagii se amesteca cu gorunul si carpenul, iar spre limita superioara se asociaza cu
molidul si bradul. Arbusti: cununita, caprifoiul, tulichina, alunul, murul, paducelul,
lemnul cainesc.

Caracteristicile padurii de fag: coroanele fagilor se imbina cu cele ale

arborilor din jur, formand o bolta cu frunzisul des, care umbreste parterul padurii,
in aceste conditii vegetatia ierbacee este slab dezvoltata si cu plante rare. In
poienile insorite, se intalnesc fanete bogate. Vegetatie: fragi de padure, brusturul
negru, matraguna, feriga, creasta cocosului, etc. Specii de ciuperci: sbarciogul,
palaria sarpelui.

PADUREA DE MOLID
Apare de la limita superioara a fagului si pana sub braul subalpin, regiunile
mai inalte ale muntilor nostrii sunt acoperite cu paduri de molid. Aceste paduri
sunt situate intre 600-1400 m in nordul Carpatilor si intre 1300-1700 in sudul lor.
Molidisurile ocupa zone importante in nordul Carpatilor Occidentali, in Carpatii
Meridionali si Orientali acopera zone mai restranse si fragmentate. Dominant este
molidul, la limita superioara creste mai rar zambrul si zada, iar in luminisuri si prin
vai taiate adanc de cursul raurilor mai apare mesteacanul, paltinul de munte,
scornusul de munte, salcia capreasca.

Caracteristicile padurii de molid: Molizii cu coroanele lor bogate in crengi

si frunze ce se intrepatrund, constituie un desis intunecos, neprielnic pentru
vegetatia iubitoare de lumina, care este rara in aceste paduri. Dintre arbusti gasim:
Cununita, caprifoiul de munte, socul rosu, coacazul de munte, paltiorul, afin,
merisorul de munte. Vegetatie: sugatoarea, buzisorii, clopotei, ferigi, spinarea
lupului, pediculita. Apar des covoare de muschi, licheni precum matreata bradului,
care atarna de pe ramurile molidului cu talul sau filiform si ramificat. Specii de
ciuperci: hribi, roscovul, panisoarele, flocoselul.