Codrul 

(plural Codrii Moldovei) constituie un

masiv forestier amplasat în centrul deluros al Republicii
Moldova, pe Podișul Moldovei Centrale, ocupând cca. 40% din
suprafața acestui platou înalt. Pădurile ocupă preponderent
altitudinile maxime, dintre 200 și 430 m (dealul Bălănești).

Codrul se întinde în mare parte pe teritoriul raioanelor: Strășeni,

Hîncești, Călărași, Orhei și Nisporeni și, într-o măsură mai mică în:
vestul raionului Ungheni, nordul raionului Cimișlia, sudul raionului
Telenești și nordul/sud-vestul raionului Ialoveni[1].

Printre altele, pe teritoriul Codrilor sunt amplasate cele mai străvechi

mănăstiri din Republica Moldova: Vărzărești (sec. XIV), Căpriana (sec.
XIV-XV), Hâncu (sec. XVII), Hârbovăț (sec. XVIII), Hârjăuca (sec. XVIII),
Curchi (sec. XVIII), Condrița, ș.a.
Relieful este dificil, constituit dintr-un podiș jos, tăiat de un număr
mare de văi (săpate mai ales râurile Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic,
Lăpușna, precum și aflueții drepți ai Răutului, etc.) întretăiate în toate
direcțiile, care au înfățișarea unei aglomerări nesfârșite de dealuri
mai mult sau mai puțin rotunjite. Întinse suprafețe sunt supuse
eroziunii, cu văi adânci disecate de traversarea râurilor mai sus
enumerate; de asemenea sunt răspândite rigolele, ravenele și
hârtoapele (depresiuni cu diametrul de 3-5 km în formă de
amfiteatre mari). Alunecările de teren pe locuri sunt carstice.
Codrii sunt divizați în două regiuni naturale:

Nordică, cu relieful sublim (altitudine max. 430 m) și climatul mai

umed. Aici cresc păduri de foioase de tip central-european. S-au
păstrat mici păduri de fag. Vegetația este reprezentată în principal de
ierburi joase, ferigi.
Regiunea de Sud are înălțimea absolută de 300-390 m. Aici crește mai
ales stejarul pufos, dar și alte specii. Sudul Codrilor este mai uscat
față de partea nordică, datorită căreia este dezvoltată o vegetație de
silvostepă.
În Codru cresc aproape 1000 de soiuri de plante protejate, adică
jumătate din flora, caracteristică pentru R. Moldova. Cele mai mari
suprafețe sînt ocupate de pădurile de gorun cu amestec de carpen,
tei, frasin, arțar, ulm și, mai rar fag. Mai puțin răspîndite sînt pădurile
de stejar pedunculat.

Nivelul de arbuști și învelișul de iarbă este bine dezvoltat și include

cornul sîngeros, călinul, vonicerul, cornul alb, dintre ierburi – rogoz,
piciorul-caprei (region. Laba-ursului), dar și leordă. Pe podișuri înalte,
împrejurul izvoarelor și pîrăiașelor mici sînt pădurici de fagi. Mai cresc
aproape 90 de soiuri de plante rare sau pe cale de dispariție, printre
care se întîlnesc asemenea plante ca bumbăcarița, palma-Maicii-
Domnului (face parte din familia orhideelor, se mai numește iarba-
șarpelui sau limba-cucului), grâușor (untișor) și iarba de baltă.
Pot fi întîlniți reprezentanți atât ai faunei din Carpați, cât și Balcani
sau Asia. Au fost fixate 225 de specii de animale vertebrate (43 specii
de mamifere, 145 specii de păsări, 7 specii reptile și 10 specii de
amfibii) și 1178 de specii nevertebrate. Dintre cele vertebrate, 55 de
tipuri sînt rare, iar 43 foarte rare. În păduri se întîlnesc: cerbul
lopătar, cerbul roșu, căprioara, mistrețul, bursucul, pisica sălbatică,
jderul, acvila de munte, uliul, turtureaua, bufnița, vipera,
nemaivorbind de vulpe sau iepure, etc.
Până în prezent suprafața masivului s-a redus în mod semnificativ,
fiind înclocuit cu culturi de viță de vie, livezi de măr sau câmpuri de
floarea soarelui. Cu referire la Codrii Moldovei la începutul secolului
al XVIII-lea Dimitrie Cantemir menționa[2]:

Cquote2.svg Cu codrii încă este Moldova foarte îmbogățită, al

cărora lemn nu este numai pentru cherestea și pentru foc, ci și copaci
aducători de roadă îndestulă. Cquote2.svg
De asemenea, un număr semneficativ mai ales de mamifere (mai
puține păsări) au dispărut ca urmare a defrișărilor și braconajului
intensiv de-a lungul secolelor XVIII-XX. Se cunoaște cu certitudine că
Codrii au fost populați de specii ca: zimbrul[3] (disp. Sec. XVIII),
elanul[3] (sec. XVII), râsul[3], bourul[3] (aprox. Sec. XIII), cocoșul de
munte, ș.a