ALASKA Alaska, statul cu cea mai mare intindere din Statele Unite, situat intre America de Nord, Canada

- in est, Oceanul Arctic - in nord si Pacificul in sud si vest, isi poarta numele din perioada de ocupatie a Rusiei, care o percepea ca pe obiectul prin care orice actiune este indreptata catre mare. Este cunoscuta si ca Alyeska sau Marele Pamant. Caracterizare fizico-geografica a regiunii: LOCALIZARE: Alaska: este un stat al Statelor Unite ale Americii situat n extremitatea nord vestic a continentului America de Nord. A devenit cel de-al patruzeci i noulea stat al Uniunii nord-americane, la 3 ianuarie 1959, dup ce fusese teritoriu al Statelor Unite, Alaska Territory, ntre 1912 i 1959. Numele "Alaska" provine cel mai probabil din cuvntul Alyeska din aleutin nsemnnd "ar mare", sau "continent", sau "pmnt mare". Situata la nord-vestul colului continentului nord-american, Alaska este separat de teritoriul canadian de 48 de state limitrofe. Alaska este cel mai mare dintre cele 50 de state, cu o suprafa total de 1.717.854 km. Terenul detine 1,478,456 km2 i apele interioare 52243 km . Alaska are dimensiunea de doua ori mai mare decat a celei din Texas, urmatorul cel mai mare stat ca suprafata, i ocup 16% din suprafaa total a terenurilor din SUA; extinderea E-V este 3,639 km; extinderea NS maxim este de 2,285 km. Alaska este delimitat la N de ctre Oceanul Arctic i Marea Beaufort, la E de teritoriul Canada Yukon i provincia British Columbia, la SS deGolful Alaska, Oceanul Pacific, i de Marea Bering, iar la V de Marea Bering, strmtoarea Bering, Marea Chukchi, i Oceanul Arctic. Lungimea total a frontierei Alaska este 13,176 km, inclusiv o zon generala de coast de 10,686 km; rmului mareelor 54,563 km. Centrul geografic al Alaskai este de aproximativ 97 km nord-vest de Mt. McKinley. McKinley. Punctul cel mai de Nordic -in punctul Barrow SUA , la 71 23 '30 "N, 156 28' 30" W-se afl n interiorul statului Alaska, la fel ca cel mai vestic punct-Cape Wrangell pe Attu Island n Aleutine, la 52 55 '"30 N, 172 28' E. Insula Diomede , care aparine Alaska, de 3 km, de la Marea Insula Diomede, aparine Rusiei. CLIMA: Clima din vestul Alaski este determinat n mare parte de proximitatea Mrii Bering i a Golfului Alaska. Clima este subpolar oceanic n sud-vest i subpolar continental nspre nord. n aceast zon, cantitatea anual de precipitaii variaz considerabil. Partea nordic a Peninsulei Seward este practic un deert ce primete mai puin de 250 mm de precipitaii anual, n timp ce n unele zone dintre Dillingham i Bethel media este de 2.500 mm de precipitaii. Clima prii interioare a Alaski este cel mai bine descris drept extrem i este un bun exemplu de clim subpolar tipic. Unele dintre cele mai ridicate i mai sczute temperaturi din Alaska s-au nregistrat n zona oraului Fairbanks. Vara se ajunge la temperaturi de 3035 C), n vreme ce iarna, se pot nregistra minime de -52 C). Precipitaiile sunt reduse n interior, adesea sub 250 mm pe an, dar precipitaiile czute iarna rmn pe tot parcursul anului. Clima din nordul extrem al Alaski este o clim polar, obinuit pentru zone aflate la nord de Cercul polar de Nord. Iernile sunt lungi i geroase, iar verile foarte scurte i rcoroase. n iulie, temperatura medie este n oraul Barrow este de 1 C. Precipitaiile sunt reduse aici, n multe locuri sub 250 mm anual, mai ales sub form de ninsoare. RELIEF: Peninsula Alaska are un relief predominant montan, in aceasta peninsula gasindu-se cel mai inalt varf din America de Nord (Varful Mckinley in Muntii Alaska). Munii Alaska este un lan de muni care este de fapt continuarea spre nord a Anzilor Cordilieri, situat in partea sudic a statului Alaska (SUA) cu lungimea de cca. 1000 km i altitudinea maxim de 6193 m (varful McKinley, cel mai inalt din America de Nord). Versanii sunt abrupi, stancoi, acoperii cu pduri rare de conifere pan la 800 m. Culmile au relief alpin i sunt acoperite de zpezi venice care alimenteaz numeroi gheari. Munii Alaska sunt un segment din sistemul muntos al Pacificului, care se intinde intr-un semicerc, de la Peninsula Alaska pan la grania cu Yukon. Lanul muntos este strbtut de conducta Transalaska prin Pasul Isabel. In nord-vestul regiunii exist din anul 1917 Parcul Naional Denali i la sud-vest din anul 1980 Parcul Naional Lake-Clark (16.000 km2). La marginea de sud-est a masivului se afl Parcul Naional Wrangell-St.-Elias care impreun cu Parcul Naional Kluane aparin de Saint Elias Mountains i sunt declarate patrimoniu mondial UNESCO.

HIDROGRAFIE: Abundena Alaskai de ruri, lacuri, zone umede, zone nzpezite, gheari cuprinde o valoare estimata la 40% de ap de suprafa de apa a natiunii Exist mai mult de 12.000 de ruri n Alaska, i trei dintre aceste ruri, Yukon, Kuskokwim, Copper, sunt printre cele mai mari zece ruri n Statele Unite ale Americii. Alaska are mai mult de 3 milioane de lacuri, de la dimensiunea de iaz la 1.000 de kilometri patrati. n ciuda bogiei de ap a Alaskai, resursele de ap nu sunt uniform distribuite geografic sau sezonier. Precipitaii anuale variaza de la o medie de cinci centimetri pe versantul Arctic la o medie de 300 cm n padurile tropicale maritime din sud-estul Alaskai Ghearii i campurile inghetate acopera aproximativ 5 la sut i permafrosturile tin aproximativ 85 la suta din Alaska, care afecteaz calendarul i cantitatea de scurgeri. Multe ruri sunt afectate de blocaje de gheata iesind din matca n timpul momentelor de primvar, si multe sunt acoperite de ghea in cea mare parte a anului. SOLURI: Alaska este descrisa ca avand pamant Tanana. Acest termen este tipic utilizat pentru a descrie o suprafata unde solul este drenat si contine permafrost mai putin de 5 cm dedesubt de suprafata de sol. Solul este alcatuit din namol, nisip si pietris. Desfasurat intre tinuturile nordine, inghetate in cea mai mare parte a anului, si latitudinile mici ale impenetrabilelor jungle tropicale de dincolo de Istmul Tehuantepec, continental nord-american aduna, datorita conditiilor climatic si orientarii lanturilor monetane, un adevarat mozaic de soluri. Principalii factoru care guverneaza distributia geopgrafica a solurilor in America de Nord sunt: intinderea masei continetale propriu-zise de la nord la sud pe o lungime de peste 6000 km, intre 71o 23 (Capul Barrow din Peninsula Alaska) latitudine nordica si 16o latitudine sudica (Ismul Tehuantepec); dispunerea lanturilor muntoase, sistemul muntilor Stancosi si Muntii Appalachi in lungul meridianelor; influentele climatic impuse de circulatia curentilor oceanic calzi (Golfului si Alaskai) si reci (Labradorului). Toate acestea caracteristici au impus importante diferentieri climatice, ale formatiunilor vegetale si ale invelisului de soluri. Orizontul inghetat (numit tjale in Scandinavia, merzlota in Rusia si permafrost in Canada) joaca un rol de orizont impermeabil, acesta fiind inghetat diurn,sezonier sau de lunga durata si are inconveniente similare in toata lumea arctica. Dintre efectele impuse de substratul inghetat mentionam: - impiedicarea dezvoltarii unei vegetatii forestiere; - limitarea construirii de aeroporturi si drumuri in Rusia si Canada; - instabilitatea substratului afecteaza constructia de cladiri,autostrazi,cai ferate; La acest orizont inghetat se mai adauga molisolul,ambele fiind caracterizate de prezenta curgerilor solifluxionale, a formelor pozitive reziduale,a hidrolacolitilor, turbarii bombate, depresiuni termocarstice, mlastini, soluri poligonale, niste nivale. Permafrostul definete solurile ngheate din tot timpul anului la o adncime ntre 20 i 1.500.Regiunile de permafrost se afl n inuturile cu climat polar, unde temperatura medie anual nu depete -1 C i cantitatea medie anual de precipitaii este sub 1.000 mm. Regiunile de permafrost se afl n regiunea polara, regiunile munilor nali acoperite de ghetari, n aceste regiuni existnd numai o vegetaie srac detundra. inuturile de permafrost ocup un procent de 2025 % din suprafaa de uscat a pamantului. Regiunile unde domin solurile permanent ngheate se afl n Groenlanda, 99 %, Alaska, 80 %Rusia, 50 %,Canada, 40-50 % i China, 20 %. Aceste regiuni poziionate exact din punct geografic se afl n Canada de nord, Alaska de nord, toat suprafaa Groenlandei, nordul Scandinaviei i regiunile din Siberia de nord, ce se ntinde pn n nordul Mongoliei. Orizontul ngheat atinge grosimi neuniforme, de la cva metri (2 3 m) pn la zeci i sute de metri. Pe cursul mijlociu al fluviului Yukon (Alaska) este de 120 m. Ctre marginile regiunii de permafrost orizontul ngheat se menine n jur de 50 m. De la aceast limit, spre sud (n

Emisfera Nordic), nghul subteran devine discontinuu i, apoi, doar cu caracter sezonier, vara dezghendu-se ntregul profil. Ca urmare, caracteristicile mediului periglaciar se vor nuana dup oscilaiile suprafeei i grosimii orizontului de permafrost. n regiunile n care, pe timpul verii se dezghea o bun parte din substrat, formndu-se un orizont activ (molisol), sprijinit pe un orizont inert, epigeomorfosistemul ia forme carateristice. El domin inuturile cu clim mai atenuat i mai umed din estul Euroasiei i estul Continenetului Nord-American. La suprafata permafrostului exista un strat subtire de sol numit strat activ, care se dezgheata in timpul verii. Viata vegetala poate fi sustinuta numai de acest strat, pentru ca cresterea nu poate avea loc decat in sol care este topit macar o parte din an. Grosimea stratului activ variaza de la un an la altul si de la un loc la altul, dar valorile tipic asunt intr 0.6 si 4 metri. In zonele cu permafrost continuu si ierni aspre, grosimea permafrostului poate fi impresionanta. Cateva exemple: 440m la Barrow in Alaska, 600m la golful Prdhoe, in Alaska. Vara, apa rezultata din topirea zapezii nu poate patrunde in permafrost, de aceea ea balteste la suprafata iar tundra devine mlastinoasa sau apatoasa.Cand cristalele de gheta din sol se topesc, pamantul se restrange iar cand apa ingheata din nou isi mareste volumul. Astfel, datorita ingheturilor si dezgheturilor polare repetate, la suprafata se formeaza forme angulare numite poligoane. Frigul e puternic. Ingheata apa de sub suprafata solului, care poate impinge in sus pamantul, formand movile conice cu miez de gheata asa-numitele pingo in Peninsula Tuktoyaktuk, din Canada. Cea mai mare din peste o mie de asemenea pingo este Ibyuk, care se ridica la 50 de metri deasupra campiei.

MODUL DE FOLOSINTA AL TERITORIULUI: n momentul contactului cu Europa prin cercettorii rui, Alaska era populat de grupuri de nativi. Numele "Alaska" provine din cuvntul aleutin Alaxsxaq (o ortografiere arhaic fiind Alyeska), care nsemn "continent" (literal, "obiectul spre care aciunea de la mare este regizat").n 1890, cuttorii de aur din Alaska i din apropierea Teritoriului Yukon au adus mii de mineri i coloniti n Alaska. Statului Alaska i-a fost acordat statutul teritorial n 1912. n 1942, dou dintre Insulele Aleutine exterioare - Attu i Kiska - au fost ocupate de japonezi i recuperarea acestora a devenit pentru SUA o chestiune de mndrie naional. Construirea de baze militare a contribuit la creterea populaiei din unele orae din Alaska. Statului Alaska i-a fost acordat statalitatea n 3 ianuarie 1959. n 1964, masivul cutremur Good Friday " (n traducere liber, Vinerea cea Bun) a ucis 131 de persoane i a niveleat mai multe sate. Descoperirea de petrol din 1968 la Golful Prudhoe i completarea din 1977 a Pipeline Trans-Alaska a condus la o prosperitate n petrol. n 1989, Exxon Valdez a lovit un recif din strmtoarea Prince William (strmtoarea Printului William), vrsnd ntre 11 i 35 milioane galoane SUA (42.000 i 130 de mii m) de iei peste 1.100 de mile (1.600 km) de coast. Astzi, lupta dintre filozofiile de dezvoltare i conservare este vzut n dezbaterea atacabil asupra forajului de petrol n regiunea arctic Arctic National Wildlife Refuge. PIBul pe 2005 a fost de 39,9 miliarde de dolari, pe locul 45 la nivel federal. PIBul pe cap de locuitor n 2006 a fost de 43.748 de dolari, al aptelea la nivel federal. Industria extractiv de petrol i gaze naturale domin economia statului, peste 80% din venituri provenind din extragerea petrolului. Principalul produs de export al Alaski (cu excepia petrolului i gazelor naturale) l constituie petii i alimentele de provenien marin. Agricultura reprezint doar o mic parte din economia Alaski. Producia agricol este destinat n principal consumului local i este bazat mai ales pe zootehnie, i producia de lactate i legume. Industria prelucrtoare este restrns, majoritatea bunurilor fiind aduse din alte pri. Principalii angajatori sunt statul, companiile din industria extractiv i cele de transport. Bazele militare sunt o component semnificativ a economiei att n Fairbanks ct i n Anchorage. Subveniile federale sunt i ele o component economic important, permind statului s pstreze impozitele la un nivel sczut. Bunurile industriale produse aici sunt iei, gaze naturale, crbune, aur, metale preioase, zinc i alte minereuri, alimente provenite din pescuit, cherestea i produse din lemn. Multa vreme Alaska a fost "pamantul fagaduintei" pentru aventurierii cautatori de aur. In anul 1906 productia de aur a atins peste 33 000 kg, ceea ce a determinat aparitia unor centre de prelucrare la Fairbanks, Nome, Bethel, Circle, denumiri intrate in legenda. Astazi, insa, exploatarea aurului a scazut foarte mult, aceasta fiind inlocuita cu cea a argintului, cuprului, zincului, plumbului, a unor metale rare, a carbunelui (Nenana). Din anul 1959 se extrage si petrol,

productia atingand 17 milioane tone in anul 1974, fiind concentrata in zona submarina Cook Inlet. Valorificarea unor noi zacaminte submarine in Prudhoe Bay va deschide perspectiva unei productii mari, mai ales ca rezervele petrolifere descoperite in nordul Alaskai sunt bogate. Treptat se va putea realiza transformarea acestui stat intr-una din principalele regiuni pefrolifere ale lumii. La 20 iunie 1977 a fost inaugurata conducta transalaskeana Prudhoe Bay (Oceanul inghetat) portul Valdez (Oceanul Pacific), lunga de I300 km, care strabate permafrostul tundrei, trei lanturi muntoase si 80 cursuri de apa, in conditii de protejare a mediului inconjurator. Economia piscicola este bine reprezentata, regiunea principala fiind Arhipelagul Alexander, cu centre pescaresti in porturile: Juneau, Ketchikan, Sitka. In aceasta zona se grupeaza si industria lemnului (mari fabrici la Ketchikan si Sitka). In fiecare var i toamn, Inupiati, localnici de pe coasta arid din nordul statului Alaska, pornesc la vantoarea de balene. Pielea crud i untura de balen sunt aici considerate delicatese.Dar acum, modul tradiional de via al nativilor din Alaska incepe s intre in conflict cu una dintre cele mai urgente prioriti ale lumii moderne: gsirea de noi resurse de petrol, relateaz International Herald Tribune.Compania Royal Dutch Shell este determinat s exploateze vastele rezerve care se presupune c se afl sub coasta statului Alaska. Administraia preedintelui George W. Bush susine ideea i timp de mai muli ani a lansat concesiuni pentru coast pentru o zon aproape de mrimea statului Maryland din SUA.Potrivit unor estimri, petrolul aflat sub fundul mrii din Alaska ar putea depi rezervele care au rmas pe teritoriul Statelor Unite, dei cantitatea total de iei care ar putea fi obinut este incert.Shell este nerbdtoare s afle acest lucru. Compania a avansat in acest scop, vara aceasta, doar pentru a fi oprit de o neobinuit alian dintre vantorii de balene Inupiati i grupurile de protejare a mediului care au chemat in instan Shell.Taxele pentru producia de petrol susin bugetele comunitilor Acetia au argumentat c forarea zgomotoas de pe coast ar putea perturba rutele de migrare ale balenelor arctice i ar duce la imposibilitatea Inupiatilor de a captura cele 60 de animale alocate in fiecare an. Prima prezentare in cadrul procesului a fost stabilit pentru ieri, dar o decizie nu va fi luat decat peste luni de zile. Comunitile de localnici nu se opun ferm produciei de petrol, din contr, muli dintre autohtoni se bazeaz pe iei pentru a-i continua stilul de via. Orelul Partia Nordului, un uria jude stabilit ca o organizaie unde locuiesc muli dintre cei 10.000 de Inupiati, obine volumul de 98 milioane de dolari pentru bugetul anual din taxarea operaiunilor de forare a petrolului. Corporaiile autohtone ii obin o parte mare din afaceri prin ajutarea industriei de petrol din Golful Prudhoe.Rezervele de iei din Alaska ar susine consumul americanilor pentru 3 ani. Liderii comunitilor sunt prini intre dorina de a prezerva tradiionala vantoare de baleen i necesitatea economic de a permite industriei petroliere s se extind in noi zone. Rezervele de petrol de pe coasta din Alaska se ridic la aproximativ 27 miliarde de barili, potrivit estimrilor guvernamentale, aproape acelai volum ca acelea din campul gigant petrolier al Golfului Prudhoe, care a fost descoperit in 1968. Rezervele ar fi suficiente pentru a satisface consumul american de petrol pentru trei ani, dac ar fi extras pan i ultima pictur, lucru foarte improbabil. Acesta este un zcmant bogat pentru administraia Bush, care incearc s sprijine exploatarea in zon pentru a compensa declinul in producia intern, pentru companiile de petrol, care cerceteaz tot globul in gsirea unor noi campuri petroliere, i pentru autoritile din Alaska, care trebuie s menin fluxul de petrol pe oleoductul trans-Alaska. Descoperirea de petrol pe coasta din Alaska nu este una recent. De indat ce a fost descoperit iei sub Partia Nordic, acum 40 de ani, companiile petroliere au inceput s suspecteze existena unor importante zcminte sub Marea Beaufort. Shell este unul dintre pionierii in exploatarea arctic din ultimele decade, dar a abandonat regiunea, ca i alte companii, din cauza prbuirii preului la petrol de la mijlocul anilor '80. In urm cu cinci ani, cand compania cuta noi zcminte, geologii Shell au descoperit un loc numit Hammerhead, unde compania a forat prima dat in 1985. Locul a fost numit Sivulliq ("primul" in limba inupiati) i s-a decis s se continue forarea. Zona de coast are o lungime de 24 km i se afl in partea opus a Refugiului Naional Arctic de Natur Slbatic. Compania a intrat agresiv pentru a securiza zona de coast dup 2005 i a investit 80 milioane de dolari in drepturi de concesiune in Marea Beaufort. Marvin Odum, vicepreedintele executiv al Shell, a declarat c grupul su respect drepturile autohtonilor i poate fora in siguran in zon fr a perturba balenele i vantorii, chiar a oferit s-i opreasc operaiunile in timpul sezonului de vantoare. Dup ce, in februarie, Shell a obinut permisiunea de a-i incepe operaiunile, in aprilie, grupurile de protejare a mediului au dat in judecat compania motivand c nu au fost luate in considerare toate riscurile in cazul unui dezastru ecologic care ar aprea dup o deversare accidental de iei. Pan la hotrarea Curii de judecat, Shell a fost obligat s-i opreasc operaiunile in zon.

TRANSPORTURI oseaua Sterling Alaska are o reea rutier slab dezvoltat prin comparaie cu restul Statelor Unite. Acest sistem acoper o arie restrans a statului, legand principalele centre demografice de oseaua Alaska, principala rut care iese din stat prin Canada. Capitala statului, Juneau, nu este legat prin nicio osea de restul statului, ci doar prin ferryboat, ceea ce a declanat discuii privind mutarea capitalei intr-un ora legat de restul statului prin drumuri, sau construirea unui drum intre Juneau i Haines. Vestul Alaski nu are o reea rutier care s-l lege de restul statului. Trenul "Glacier Discovery" pe calea ferat Alaska Construit in preajma lui 1915, Calea Ferat Alaska (in englez Alaska Railroad, ARR) a jucat un rol important in dezvoltarea Alaski din secolul al XX-lea. Liniile merg de la Seward ctre Alaska Interioar prin Alaska Central-Sudic, trecand prin Anchorage, Eklutna, Wasilla, Talkeetna, Denali, i Fairbanks, cu linii secundare spre Whittier, Palmer i North Pole. Oraele, satele i regiunea deservite de ARR sunt cunoscute sub numele de The Railbelt (Centura de fier). Majoritatea oraelor i satelor din Alaska nu au rute de acces pe osea; singurele mijloace de transport sunt prin aer sau pe ap. Sistemul bine dezvoltat de ferryboaturi din Alaska (cunoscut sub numele de Alaska Marine Highway) deservete oraele din sud-est, de pe coasta golfului i de pe Peninsula Alaska. Sistemul opereaz i un serviciu de transporturi din Bellingham, Washington i din Prince Rupert, British Columbia, Canada ctre Skagway. Oraele nedeservite de osele sau de porturi sunt legate de restul lumii doar prin legturi aeriene sau pe sanie tras de caini. Chiar Anchorage i Fairbanks sunt deservite de numeroase linii aeriene. Zborul este cel mai ieftin i mai eficient mijloc de transport accesibil in Alaska. Programe turistice: Principalele Atractii Turistice Aurora Boreala Aurora polar este un fenomen optic ce const intr-o strlucire intens observat pe cerul nocturn in regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vant solar in campul magnetic terestru. Cand apare in emisfera nordic (in cazul Alaski), fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreal, termen folosit iniial de Galileo Galilei, cu referire la zeia roman a zorilor, Aurora, i la titanul care reprezenta vanturile, Boreas. Apare in mod normal in intervalele septembrieoctombrie i martie-aprilie. Juneau Capitala statului Alaska se afla la Juneau, asezat la poalele Muntelui Juneausi, este singura capitala la care nu se poate ajunge de pe uscat, numele acestuia provenind de la cautatorul de aur Joe Juneau. Capitala este accesibil doar pe cale maritim i Aerian. Alaska este, de asemenea, singurul dintre statele continentale ale Uniunii a crui capital nu poate fi accesibil pe uscat, fiind abordabil doar pe ap i aer. Nu exist niciun fel de drumuri ce conecteaz capital Alaski, Juneau, cu restul statului. Strazile Alaskai reflecta fidel cultura nationala, aproape oriunde se gasesc tarabe cu totemuri, si localnici care danseaza pe muzica traditionala. De asemenea, exista multe muzee, expozitii, centre culturale unde au loc festivaluri nationale deschise vizitatorilor. Anchorage, Fairbanks, alte orae atractive ale acestei ri Orasul Anchorage aflat in partea de sud a statului, a fost fondat in 1915 pentru a sustine calea ferata, astazi fiind un mare centru cultural si comercial, cu magazine, restaurante si muzee. Muzeul de Istorie si Arta Fina, Gradina Zoologica, Centrul de Istorie Nationala si Teatrul Alaska Experience Imax. Fairbanks situat la numai cativa kilometri de Anchorage, arata ca un cub de gheata unde toate cladirile seamana cu niste mici ghetari. Cea mai renumita

cladire de departe este Muzeul Universitatii din Alaska cu vedere spre Muntele McKinley, care poarta amprenta tuturor speciilor de animale disparute de-a lungul timpului. Desi este inghetat orasului i se mai spune si Inima de aur din cauza faptului ca aici era pe vremuri inceputul traseului pentru cautatorii de aur, renumit pentru minele de aur din regiune. McKinley, Denali & North Face Lodge Parc national , 775.597 ha (1917) Amplasat in centrul Alaskai si incluzand cel mai inalt munte din America de Nord (6194 m in varful sudic , Denali , si 5934 m in varful Nordic) , este totodata ca marime , al doilea parc din S.U.A. Vulcan somnolent , Muntele McKinley ofera vizitatorilor mult mai mult decat simpla observare a celor mai inalti munti si ghetari. Ei sunt fascinanti de vasta salbaticie arctica. Parcul National Katmai este cunoscut pentru cea mai mare populatie de ursi bruni protejata de o rezervatie, pentru cei 14 vulcanii activi si pentru somoni, aici gasindu-se toate tipurile de somoni. CAMP DENALI & NORTH FACE LODGE. Situat in Parcul National Denali din Alaska, ofera posibilitatea unei sederi intr-un decor salbatic fara egal. Este singurul parc din SUA care ofera o vedere directa la creasta spectaculoasa acoperita de zapada a Muntelui McKinley. Casa lui Mos Craciun Una dintre cele mai importante atractii ale turistilor veniti in Alaska este, din 1952, Casa lui Mos Craciun de la Polul Nord. In Alaska, aceasta casa a Craciunului vesnic este considerata si cel mai important magazine in care poti procura un cadou pentru sarbatorile de iarna. Alaturi de mosul adevarat de la Polul Nord, atractia vizitatorilor o constituie si statuia acestuia, care pare a fi cea mai impunatoare din lume, avand cativa zeci de metri inaltime.

Versantul nordic din Alaska In slbticia bogat in petrol pe care locuitorii Alaski o numesc simplu "versantul", banii mari, politica puterii i zarva publicitar abund la fel ca anarii. E cea mai sbatic regiune a celui mai slbatic stat, o faie de tundr aproape de mrimea Romaniei, ce se intinde de la Munii Brooks pan la rmurile mrilor Beaufort i Ciukotsk. Este, de asemenea, i una dintre cele mai bogate, atat in via slbatic, cat i in hidrocarburi. Intinsele campuri petrolifere ce inconjoar Golful Prudhoe produc 17% din petrolul extras in SUA, impreun cu un formidabil 90% din venitul anual al statului Alaska. Aproximativ 58.000 km2 in centrul versantului, inclusiv profitabilele campuri petrolifere, sunt deinute de stat. O mare parte din restul terenului, exceptand cateva parcele considerabile deinute de populaia btina inupiat, ne aparine, mie i ie. Majoritatea proprietilor noastre se impart intre pitoreasca Rezervaie Naional Arctic, din est, i cel mai mare lot de pmant aflat in proprietatea statului, o bucat de 93.000 km2 din vestul Arcticii, cunoscut ca Rezerva Naional de Petrol - Alaska, sau NPRA. Cu toate c pare a fi un imens rezervor petrolier la care naiunea recurge in momente de restrite, in realitate cuprinde cea mai intins zon slbatic neprotejat din ar, impreun cu o jumtate de milion de caribu, sute de uri grizzly, lupi, iar vara mai multe psri de ap, de prad i de rm decat ar putea cineva numra. Biologii au susinut zeci de ani c zonele cu rezerve de petrol sunt mai importante pentru viaa slbatic decat actuala rezervaie. Dar pentru c se crede, de asemenea, c ascunde mari zcminte de petrol, gaze naturale i crbuni, biologii locali, cat i cei federali au fost prevenii s-i inghit limba. In timp ce disputa privind forajele din cadrul rezervaiei s-a dezlnuit in Congresul SUA, administraia Bush a concesionat suprafee mari din rezerva de petrol i din apele din largul rmului celui care a licitat cel mai mult, un proces care ar putea transforma milioane de hectare de teren slbatic in campuri petrolifere i gazeifere, iar Marea Beaufort - intr-un Golf Mexic ingheat. Unele dintre acele terenuri concesionate includ importante habitate pentru gatele, caribu i balenele-deGroenlanda, care au furnizat resurse populaiei inupiat timp de mii de ani. Deinand substaniale terenuri comune pe versant, cei 5.000 de inupiai, risipii prin apte sate izolate i in oraul Barrow, sunt pe cale de a deveni noii baroni ai petrolului secolului al XXIlea.

CARACTERE ADAPTATIVE ALE SPECIILOR DE PLANTE: Podul dintre continente Flora virgina conservata in Parcul National Denali este o combinatie unica de specii din Asia si America de Nord. La urma urmei, cea mai mare prioanda din ultimele 2 milioane de ani, Alaska a fost unita cu Asia. Nu de putine ori acest tertoriu era separat de regunile sudice ale Americii de Nord prin scuturi de gheata a caror grosime atingea uneori 1.000 m. In timpul apogeului Erelor Glaciare, fundul Marii Bering s-a ridicat formand un pod intre Asia si America si devenind astfel un adevarat coridor de trecere pentru specile de plante si animale de pe cele doua continente. Prin urmare, Parcul National Denali este caminul a numeroase speci de plante care nu pot fi intalnite in regiunile aflate mai la sud, pe continental nord-american. Doar plantele care pot sa reziste iernilor lungi si aspre supravietuiesc in acest peisaj dur. Biologii au reusit totusi sa identifice peste 600 de specii de plante si numeroase varietati de muschi, licheni, fungi si alge. Numai cateva specii de copaci pot supravietui in astfel de conditii extreme. Ei cresc mai ales de-a lungul raurilor unde versantii orientati spre sud adapostesc molidul alb si molidul negru, mesteacanul de hartie si plopul tremurator. Multe areale deschise sunt acoperite de vegetatie, de mlastina si de muschi. Versantii nordici sunt acoperti de straturi groase de permafrost, dar stratul subtire de sol superficial, care reuseste sa se dezghete in fiecare vara, este suficient pentru a permite dezvoltarea padurilor de molid negru. Teritorii acoperite cu bumbacarita si vegetatie pitica Pe langa muschii ce pot fi intalniti la tot pasul, in regiune mai cresc rogozuri si cateva specii de plante ierboasa. Versantii umezi acoperiti de tundra, care se gasesc la poalele muntilor, sunt acoperiti cu pajisti intise de bumbacarita, presarate cu arbori pitici izolati, mai ales anin si mesteacan. Zona de tundra uscata este impanzita de avene, ierburi si rogoz. Deoarece Alaska este atat de departe nordic de Ecuator, soarele straluceste oblic chiar si dupa amiaza pe 21 iunie. Ca rezultat, sezonul de vara este scurt. Numai plantele precum saxifrage care incheie ciclul lor de viata rapid pot supravietui. Ceva gheata ramane pe peisajul regiunii arctice pe tot parcursul anului, precum ghetarii dupa munti si baraje de gheata numite ,,Aufeis,,. Aufeis se formeaza iarna cand apa curge peste o portiune inghetata a unui rau de mica adancime si o parte din apa ingheata. Acest Aufeis nu se topeste niciodata complet in timpul verii. In timpul verii, solul permanent inghetat numit permafrost se afla nu departe sub suprafata inghetat, oferind radacinilor plantelor nu sufficient spatiu pentru a creste in jos. Acest lucru nu prezinta o problema pentru muschi si licheni, carenu au radacini adevarate, sau rogozuri, care au radacini superficial, dar radacinile de mesteacan sau salcie nu se pot dezvolta corespunzator. Din moment ce radacinile lor nu se pot dezvolta liber, mesteacanii si salciile isi asuma un aspect decazut. Desi ei nu sunt copaci maiestuosi, ei sunt admirabili adaptati la conditiile climatic arctice, incat vanturile feroce arctice nu pot dobori un arbust in plina crestere usor. Inaltimile variaza de la nivelul marii in partea de sus a Muntilor McKinley, cel mai inalt varf din America de Nord. Din cauza dimensiunii Alaskai si elevatiilor variabile, conditiile de crestere sunt foarte diferite. Cantitatea de zapada, la cat de severa este iarna, sic and zapada se topeste, determina timpul infloririi plantelor in zona respective. Daca luam o plante din mediul ei, aceasta ar putea sa nu creasca. Clima are o multime de a face cu locul unde o plante creste. Exista trei principale habitate in care plantele cresc, desi exista un spatiu de tranzitie in care caracteristicile fiecarui habitat se intrepatrund. Din motive de simplitate, Alpin este definit ca fiind in varful piramidei si avand adesea pante cu grohotis, Sub-Alpin, dedesubt Alpin cu unii arbori si arbusti, si campia (lowland) care este baza piramidei cu multe varietati de plante si copaci inalti. Plantele in Alpin sunt lente in crestere si foarte aproape de sol. Ele cresc incet deoarece pentru a ajunge la o sursa de apa, ele trebuie sa isi creasca radacinile intai. Cateodata ia in jur de 5 ani pentru o inaltime de cativa centimetri, iar radacina sa atinga 10-12 centimetri. Florile din aceasta arie cresc aproape de roci pe pante cu grohotis. Rocile le protejeaza de vanturile puternice. Arbusti, ierburi si plante mici cresc in habitatele sub-alpine.. In zonele in care arbustii sunt grosi, cei mai inalti vor bloca soarele atat de mult necesar. In aceste locuri se gasesc plante cresc inainte ca frunzele sa creasca pe copaci sau care

cresc in umbra. In regiunile lemnoase, focul este cel mai periculos dusman pentru plante. Poate lua multi ani pentru plante sa creasca iar dupa un incendiu. Mai jos de Alpin si Sub-Alpin sunt campiile. Aici sunt paduri dese asa ca focul inca este un pericol pentru plante. De-a lungul coastei, plantele sunt puternic afectate de apa sarata. Cele mai multe zone umede de coasta au aluviuni, sare si in zone restrictionate, pietris. Acestea, impreuna cu valurile, impiedica plantele in a devein bine inradacinate. Lowland de asemenea consista in paduri, pajisti, mlastini, ape de adancime mica. Plante amenintate: Aleutian holly fern (feriga scut) , Polystichum aleuticum C. Chr *traieste pe stanci la o altitudine de la 1200 la 1700 metri. > Aleutian Wormwood * creste in insulele Rat, o parte din lantul insulelor Aleutine. Cere altitudine de cel putin 700 metri > Sessile-Leaved Scurvy-Grass (gorun cu Frunze scorbut-iarba) * nativ pe insulele Kodiak si Sitkalidak in Alaska de Sud, creste pe coasta in zonele delimitate de mare. Poate creste pana la 7 cm, dar este sub apa la mare inalta. > Bering Sea Douglasia * o planta mica, cu o radacina subtire. Creste pe munti in vestul Alaskai la inaltimi intre 1000 si 1800m. Se diferentiaza de alte specii prin patura densa de fire mici, ramificate care ii acopera frunzele si tulpina. Flori rosii infloresc in jurul lunii Iunie si treptat se albesc. > Calders Lovage (Calder de leustean) * cresc pe insula Kodiak, in largul coastei de Sud. Copaci: Provincia nordica(Canada-Alaska)-este dominata de prezenta gimnospermelor, cu multe endemisme, molidul alb si molidul negru, bradul de balsam, chiparosul de balda. Western Hemlock (Tsuga heteriphylla) este un arbore vesnic verde de la 150 la 200 metri inaltime, diamtrul de 8 metri. Red Alter (Alnus rubra) un copac cu Frunze cazatoare. Este specia cea mai mare din lume de arin, ajungand la inaltimi de 70-140m. Sitka Spruce (Picea sitchensis) arebore vesnic verde , 120-180 metri, diametru de 3-5m. Este de departe cea mai mare specie de molid. Copac de lunga durata, circa 700 de ani. Este apreciat pentru dezvoltarea sa rapid ape soluri sarace. CARACTERE ADAPTATIVE ALE ANIMALELOR: Subregiunea Arctica -cuprinde tarmul de N al continentului, Arhipelagul Arctic si Groenlanda. -dintre endemisme amintim boul moscat groenlandez si cel nord-american, sobolanul moscat, cerbul wapiti, antilopa si castorul-veverita cu parul rosu. -in genereal, predomina animalele comune Laurasiei: ursul polar, vulpea polara, focile, morsele, renii, etc. Fauna este foarte bine reprezentata in apa(moluste,foca,morsa,salcie),iar pe uscat intalnim ursul polar,renul,caribu,pasari. Boul moscat -detine recordul n rndul mamiferelor, pentru blana cu cele mai lungi fire. Acestea ating lungimea de 1 m si formeaz o manta groas de ln care i permite s reziste foarte bine la temperaturile glaciale din zonele n care acesta trieste: tundra canadian arctic, Alaska si Groenlanda. Trieste n turme de pn la 60 de indivizi. Vulpea polara -este adaptata la clima rece, avnd o blan deas. Lungime de 65-90 cm, nltime de cca.30 cm. si-o greutate de 5 kg. Hrana vulpilor const din roztoare, insecte, fructe, ou si pui de psri, cadavre de animale. Are blana de culoare alb iarna si cafenie vara. Detine recordul numrului de pui la o nastere: cca. 11 pui. Principalii inamici ai vulpii polare sunt lupul, rsul si omul.

Ursul polar -urs alb care trieste n zonele nordice nghetate ale Oc.Arctic, fiind cel mai mare animal de prad ntlnit pe uscat. Are o greutate de 300-600 kg (masculii) si 150-300 kg (femelele), nlimea de 1,8 m si lungimea pana la 3 m. Simte prada de la 30km deprtare. Consuma n special pui de foca. Durata vietii sale este de 35-40 ani. Se apreciaz ca exist aprox.40 mii de exemplare n slbticie. Ursul brun-traieste in NV Americii de N. Are cca 2,5 m lungime, aprox. 1,5 m inaltime si o greutate maxim de 600 kg. Poate tri pn la 30 de ani n natur si pn la 50 de ani n captivitate. Se hrneste cu plante, ciuperci, insecte, miere si peste. Cnd iarna se apropie, ursul si amenajeaz un brlog pentru lunga sa hibernare. Femela aduce pe lume 1-3 pui. Elanul - trieste n pdurile din emisfera N, n zona temperat si subarctic. Elanul nord-american are coarnele mai palmate decat elanii din Eurasia, si pot fi mai lungi de 1 m. Subspecia din Alaska atinge o naltime pn la 2 m. Masculii cntresc ntre 380-530 kg iar femelele ntre 270-360 kg. El se hrneste cu frunze, ferigi si muschi. Coiotul -animal carnivor care are un aspect asemntor lupului. Are o lungime de 1 m, nlimea de 50cm, greutatea ntre 9-22 kg. Trieste n America de Nord, de la regiunile subpolare din Canada i Alaska, pe tot teritoriul SUA si Mexicului pn n Costa Rica, fiind adaptat la habitate diferite ca regiuni de preerie sau de pdure. Animalul consum cadavre, roztoare, psri, serpi sau vulpi; mai consum fructe de pdure.Un coiot trieste n medie 6 ani. Malamutul caine Nordic, de o rara frumusete, caine puternic, rezistent la frig, folosit la tractiunea saniilor pentru oameni. Mii de pasari traiesc in Alaska, mai ales in regiunile de coasta. Unele dintre cele mai notabile pasari din Alaska sunt: mierla de apa (Cinclus mexicanus) echipata cu o pleoapa suplimentara ce ii permite sa vada sub apa, este de obicei un resident permanent, se deplaseaza usor spre sud daca e necesar pentru a gasi mancare sau apa ce nu e inghetata. Prezenta acestora indidca apa de buna calitate, ea a disparut din unele locatii ca urmare a poluarii si a incarcaturii de aluviuni in cursurile de apa. Bufnita boreala (Aegolius funereus): bufnita in mod normal nemigratoare, dar in unele toamne in cifre semnificative se muta spre sud, dar nu mari distante. Gasca canadiana (Branta Canadensis) in mod natura migratoare, in cea mai mare parte in Statele Unite. In unele zone, zonele se schimba datorita modificarilor de habitat si surselor de alimentare. Vulturul chel (Heliaeetus leucocephalus), pasare de prada, ajunge la viteze de 56-70km/ora. Este partial migratoare, in functie de locatie. Selecteaza rutele de migratie in cautare de caldura si a resurselor alimentare. Bufnita gri (Strix nebulosa). Ele asteapta, asculta, urmaresc si se napustesc asupra pradei. Zboara la altitudini joase in spatii deschise in cautarea pradei. Se afla pe lista speciilor pe cale de disparitie Foca (Phoca vitulina) Focile sunt nottoare foarte iscusite, putnd rmne sub ap timp de 30 de minute. n mod normal rmn ns ca. 3 minute sub ap, timp n care vneaz peti, de exemplu heringi, sardine, lostrie, pltici sau crustacei i molute. n ap vneaz fiecare separat, numai pe uscat triesc n colonii mici. n general sunt animale agresive, avnd loc frecvent lupte sngeroase ntre masculi. vidra de mare (Lutra marina) Vidrele de mare prefer zonele de litoral pentru not i scufundri. Aici ele se hrnesc mai mult cu nevertebrate arici-de-mare, diverse molute i crustacee dar i cu unele specii de pete. Regleaz cantitatea de arici-demare, a cror abunden cauzeaz mpuinarea indivizilor de varec. Ele posed mai multe abiliti legate de alimentaie. n primul rnd, folosesc pietre de pe litoral pentru a sparge crabii. n al doilea, ele posed buzunare naturale n care depoziteaz temporar hrana pn la ieirea la suprafa.

 balena beluga (Delphinapterus leucas) vanata pentru grasime si carne. Habitatul balenelor Beluga include canale, golfuri i stratul superficial al mrilor arctice, care este nclzit de soare. n timpul verii pot fi gsite, de asemenea, la gurile de ru, unde se hrnesc, socializeaz i se reproduc. Aceste ape au, de obicei, 8o - 10oC. Balena cu cocoasa (Megaptera novaeangliae)) Balenele cu cocoa sunt animale de coast i ies n larg numai n cutarea hranei i n timpul migraiilor. Uneori intr n golfuri. n timpul iernrii, mamele cu pui stau mai mult n apele de mic adncime dect ceilali indivizi. Balenele cu cocoa nu au un teritoriu de vieuire bine definit, ns unii indivizi i anumite grupuri se ntorc n aceleai ape n fiecare an. morse: (Odobenus rosmarus) protejata si sunt stabilite limite pentru vanatul anual. Morsele i petrec aproape jumtate din timp n ap i jumtate pe plaje sau pe sloiuri de ghea, unde se adun n turme mari. i petrec cteva zile n continuu pe mare sau pe uscat. n ap prind uneori peti, dar de obicei caut midii, crora le sug coninutul din cochilii. Importanta stiintifica: descoperiri de ramasite umane , 11 500 de ani precum si de detalii ale modului de convietuire din Epoca de Gheata; uneltele de piatra, structurile casei si ramasitele umane asemanandu-se foarte mult cu cele gasite in Siberia, ceea ce leaga regiunea cu estul Siberiei, oameni care s-au mutat din Asia in America de Sud. Alaska are mai mult de 40 de vulcani active. In medie, unul sau doi vulcani erup in fiecare an 8 din 10 cele mai mari cutremure din Statele Unite au avut loc in Alaska Alaska are una din cele mai mari mine de zinc Alaska contine multe dintre cele mai importante resurse biologice, hidrologice, minerale si de energie ale natiunii si e subiect la o mare varietate de hazarde natural, cutremure in particular, eruptii vulcanice. Alaska are ecosisteme mari intact, este bogata in resurse natural cu mari presiuni pentru dezvoltare si conservare Conservarea si manageriatul zonelor si speciilor prin monitorizare, studii stiintifice intense, modele digitale elevate, harti geologice, interactiuni habitat-viata salbatica, efecte ale schimbarii climei. Drept animale: mamifere marine, precum ursi polari, vidre si altele, protejate, migratia pasarilor, pesti. Studii privind o intelegere mai adanca in resursele minerale si a potentialului mediului de viata al regiunilor Alaskai pentru a furniza informatii planificatorilor de teren unde minerale sunt cunoscute si suspecte de a exista in pamant si despre consecintele prezentei acestora. Traditii si obiceiuri ale populatiei bastinase: Cu o istorie bogata in traditii indigene antice, Alaska este cu adevarat ultima frontiera, unde salbaticia muntilor maiestuosi, ghetarii spectaculosi si fiordurile falnice se imbina pentru a crea o atmosfera de vis. ,,Ultima mare cursa de pe Pamant. Cainii si proprietarul incep cursa din Anchorage in prima Sambata din Martie si se indreapta catre Nome. In 2 saptamani: 1049 de mile. In Martie are de asemenea loc si Carnavalul de primavara. Organizatiile sociale inuiteau fost in mare parte bazate pe relatiile de rudenie bilateral. A fost putin control formal tribal ce a condus la batai intre clanuri. Cu toate acestea, vanatoarea si comertul au oferit oportunitati in eforturile de cooperare, in care diferite grupuri de rudenie au facut echipa pentru beneficii reciproce. Iarna semnifica o perioada pentru barbate sa se adune in case numite ,,kashims,, sau ,,karigi,, folosite pentru dans. Jocuri, concursuri de cantat, wrestling si povesti aduc lumea aproape dupa vanat si in lunile lungi, intunecate de iarna. Mare parte din viata inuita a fost adaptata la extremele verii si durata noptilor de iarna. Case temporare de zapada au fost folosite, desi legendarul iglu a fost o structura folosita mai mult de inuitii canadieni. Festivitatile de Craciun din Alaska incep la scurt timp dupa Thanksgiving, iar familiile sarbatoresc pe strazi cantand colinde, dansand si bucurandu-se de spiritul sarbatorilor. n Alaska, Mo Crciun face nainte de a aduce cadourile o vizit secret de verificare a cumineniei copiilor. Acetia trebuie s l ntmpine cu tradiionalul colind ''Gristuusaaq suu'uq'' (Astzi s-a nscut Hristos) Cuisine: alimentele de subzistenta pentru inuitii din Alaska include carnea de balena, elan, morsa, pasare, ovine, urs, iepuri. Plante alimentare: ierburi salbatice si radacini, fructe de padure. Carnea este uscata si congelata, pastrata in pivnite de gheata sapate in tundra.

 Haine traditionale: in mod traditional, femeile inuite poarta haine derivate din piei tabacite, mare parte din ele cu tapiterie din blana. Jachete impermeabile au fost facute din intestine de mamifere marine diferite, in timp ce pantofii din foca si caribu. Astfel de imbracaminti au devenit o sursa majora de venit pentru unii indivizi. Imbracaminte traditional de la mukluks la blana parka a devenit apreciata ca arta si artefact. Dansuri si cantece: dansuri rituale ce au loc in case numite karigi. Aceste dansuri sunt insotite de tobe si de recitarea unor povesti. Dansul are semnificatie atat laica, cat si religioase. Inuitii au creat piese pentru vanatoare, divertisment, vreme, vindecare etc. Aceste traditii de dans au fost inviate printer comunitatile inuite. Sarbatori importante: au loc in iarna si primavera. In luna decembrie are loc sarbatoarea Messenger. Aceasta sarbatoare demonstreaza statutul social si bogatia. Festivalul de primavera privind vanatoarea de baleen (nalukataq) are loc dupa vanatoarea de baleen ca un act de multumire pentru succesul anterior si se cere ca norocul sa continue si pentru vanatoarea de anul viitor. Alt festival primavera marcheaza venirea soarelui; imbracati in costume cu simboluri pentru a denota crearea, inuitii danseaza pentru a intampina intoarcerea soarelui. Pe parcursul anului au loc targuri de comercializare. Targul din vara Kotzebue a fost unul din cele mai mari targuri, reinviat in 1991 cand inuiti rusi au venit sa celebreze targul cu rudele din Alaska. Inuitii cred ca spiritele stramosilor pot fi vazute in aororele boreale ( luminile nordice). Au mare respect pentru suflet si moarte. Casatorie: copilaria inuitilor era foarte scurta pana in a doua jumatate a secolului al XXlea. Fetele se casatoreau de la o varsta frageda, casatorii aranjate de familii. Casatoria era complet neceromoniala pana cand administratiile guvernamentale si crestinarea au fost determinate. Zona pacifica a continentului nord american, mai precis coasta dintre Muntii Stncosi si ocean, este relevanta pentru tot ceea ce inseamna totemuri in istorie. Populatiile indigene care le-au creat sunt mostenitoarele unei evolutii in acest sens de peste 25.000 de ani. Triburile cele mai cunoscute - Yurook, Chinook, Nootka, Haida sau Tlingit - si-au transmis, in modul cel mai apropiat omului, prin piele, propriile simboluri si credinta. In acelass timp, de la ele au pornit obiceiul de a inalta monumente stlpi totemici - prin care au reusit sa-si perpetueze spiritualitatea dincolo de trupul efemer. Totemurile sunt simbolurile prin care populatiile acestor locuri isi identificau apartenenta la intregul univers din toate punctele de vedere: social si spiritual. Potrivit scriitorului romn aflat in Canada, Corneliu Florea, la aceste populatii existau stlpi totemici din lut, lemn si piatra, de bun venit - inalti, puternic reliefati si impodobiti - ridicati la intrarea in asezari sau lnga ape, locuri de acostare sau pastrare a canoielor. Altii erau asezati numai in fata casei si contineau elemente specifice din viata sau istoria unei familii.

Bibliografie: Angela Lupascu, ,,Biogeografie cu elemente de ocrotirea si conservarea biodiversitatii, editura TERRA NOVA, Iasi 2004 Marieta Nicolau, ,, Alaska, patria totemurilor,,, editura Albatros, Bucuresti, 1973 Colectia de ghiduri National Geographic Traveler Alaska Ion Letea, Ioan Popovici, ,,Geografia Americii de Nord si Centrale, Ed. Stiintifica Si Enciclopedica, Bucuresti, 1977