GEOGRAFICE PE TERRA
Criterii de diferenţiere
• Evoluţia relaţiilor dintre cele şase componente majore ale mediului a condus
la individualizarea unei multitudini de unităţi ale acestuia, ce se diferenţiază
după dimensiuni, structură, reflectare în peisaj, dar şi după poziţia ierarhică.
• Primul criteriu de diferenţiere a acestora este suportul pe care s-au dezvol-
tat, evidenţiindu-se:
- medii de pe uscatul continental
- medii din bazinele marine şi oceanice.
• În cadrul acestora se diferenţiză tipurile zonale de medii, determinate de
factorul climatic:
- medii din zona caldă
- medii din zona temperată
- medii din zona rece
• După altitdine se diferenţiază mediile azonale dispuse pe verticală, generate
de existenţa reliefului montan
• Ceilalţi factori de mediu, între care şi omul, cu influenţă pe plan local sau
regional, determină mediile intrazonale
PRINCIPALELE MEDII ALE USCATULUI CONTINENTAL
ŞI PEISAJELE CARACTERISTICE
• Mediile Intertopicale
• În functie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:
- mediul pădurilor ecuatoriale
- mediul pădurilor tropicale umede (inclusiv păd. musonice)
- mediul savanelor
- mediul stepelor tropicale şi al semideşerturilor
- mediul deşerturilor tropicale
• Mediul pădurilor ecualoriale
250
200
mc/s 150
100
50
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Lunile anului
• Mediul şi peisajele din regiunile tropical-umede cu două anotinipuri
• Desfăşurare:
- Între 5 si 20° latitudine (America Centrală, estul Braziliei, India, Indochina,
China de Sud-Est, nordul Australiei mare parte din Africa Centrală, de la
Oceanul Atlantic la Oceani Indian)
- Regional poate ajunge şi la 30-35°latitudine (Argentina sudul Africii);
- Cuprinde regiuni de câmpie, podişuri, lanţuri de munţi nu prea înalţi, în care
peisajul se impune fie prin păduri, fie prin formaţiuni ierboase.
• Peisajul pădurilor tropicale cu frunzele verzi tot anul (unde seceta durază
2-3 luni, însă rezervele de apă din sol atenuează uscaciunea), din vecină-
tatea pădurii ecuatoriale, având o alcatuire şi înalţimi mai reduse, pe măsura
departarii de aceasta; din ele se desprind „padurile galerii", care inaintează
în lungul râurilor cu debite bogate.
• Peisajul pădurilor tropicale cu frunze căzătoare (unde precipitaţiile lipsesc 4
luni), se află în regiunile unde deficitul de umiditate a cauzat aceasta adap-
tare (în vecinătatea savanelor).
• Peisajul pădurilor musonice este specific regiunilor unde se produc musonii.
(India, Asia de Sud-Est, Nord-Estul Australiei, Estul Madagascarului, ţărmur-
ile Americii Centrale);
- Ploile bogate din sezonul de vară asigură suficiente rezerve de apă în sol,
folosite în intervalul cu uscăciune.
- Vegetatia este bogată şi densă, cu arbori şi arbuşti de înăiţime redusă, din
care se ridcă însă şi copaci care ating 30-35 m; există specii apreciate
pentru calităţile lemnului (santalul, abanosul, teckul);
Climat Tropical Musonic Climat Tropical Musonic
Calcutta, India 22.5° N Darwin, Australia 12,50 S
• Peisajul de savană, este specific climatului subecuatorial cu două anotim-
puri – umed şi uscat (mai mult de patru luni), unde cantitatea de precipitaţii
nu depăşeşte 1000-1500 mm.
- Alcătuită din specii ierbacee xerofile cu înălţimi care uneori ajung la câţiva
metri, pâlcuri de arbuşti sau arbori cu înălţime redusă cu rădăcini profunde
şi crengi puţine alcătuind o coroană aplatizată.
- În funcţie de umiditate există savane umede şi savane uscate.
- Savanele umede przintă ierburi înalte “păduri galerii”, “păduri parcuri”
(în jurul izvoarelor) sau numai pâlcuri de arbori
- Savanele uscate prezintă ierburi mai joase, abori şi arbuşti răzleţi
- În Africa, savana ocupă 40% din suprafaţa continentului, existând savane
cu baobabi, savane cu acacii şi savane cu palmieri
- În America de Sud, savane cu ierburi înalte şi arbori rari, numite campos,
în Brazilia, llanos, în Venezuela etc.
- În Asia ocupă suprafeţe întinse în India şi Indochina
- În Australia sunt savane cu eucalipţi şi palmieri, ocopând suprafeţe mai
întinse în Est şi în Nord-Est.
Timbo, Guinea, 100 N, West Africa.
climat subecuatorial
- Fauna.Savanele formeaza habitatul unor ierbivore precum gazela,
caprioara,antilopa, bivolul salbatic, rinocerul, zebra, girafa, elefantul,etc., dar
şi al unor animale carnivore precum leii, leoparzii, tigrul, hienele, sacalii, ş.a.
- În Australia dintr ierbivore caracteristic este cangurul.
- În apele râurilor mari traiesc crocodilii, iar în apropierea apelor vieţuiesc
rinoceri şi hipopotami sau specii de pasari ca: flamingo, pelicani, egrete ş.a.
- Dintre păsări sunt specifice şi cele mari, alergatoare, cum sunt struţul în
Africa, nandu în America de Sud şi emu în Australia.
- Solurile specifice sunt cele roşii de savană, relativ fertile
- Fauna este la fel de săracă şi are o activitate mai mult nocturnă. Este
repre-zentată prin diferite specii de şerpi, scorpioni şi insecte. Camila
dromader, specifică deşertului Sahara, a fost domesticită; În Atacama sunt
prezente lamele etc. Pentru desertul Kalahari este caracteristic struţul
african
Sonora Desert, Arizona
Chihuahua Desert, Mexic
• Semideşerturile se desfăşoară la trecerea dinspre deşert către regiunile
vecine (savană sau regiunea subtropicală);
- Cantitatea de precipitaţii este de 300-350 mm, iar ploile cad anual şi mai
regulat,
- Vegetaţia de sezon are ierburi joase în strat discontinuu, arbuşti şi plante
suculente (brusa cu acacii din nordul Saharei, brusa cu cactacee din Mexic,
catinga braziliană etc). În Podişul Colorado la poalele Munţilor Stâncoşi
pajiştile sunt în mare parte formate din pelin.
- Văile mai mari au apă în sezonul umed şi asigură condiţii vitrege pentru
existenta unor aşezări mici.
- O regiune tipică de semideşert este Sahelul, fâşie situată în sudul
deşertului deşertului Sahara ce face tranziţia către savană. Pajiştile relativ
sărăcăcioase nu permit creşterea unui număr mare de animale ierbivore, iar
seceta se poate prelungii uneori până la suprimarea totală a scurtei perio-
ade de ploi, fapt care crează probleme serioase populaţiei, care suferă anii
în şir din cauza secetei şi foametei.
• Munţii din regiunile deşertice au altitudini ce depăşesc cu cca 2 000 m
nivelul general al acestora. Exemple: Munţii Tassili, Munţii Tibesti, Munţii
Ahagar (în Sahara)
- Amplitudinile termice mari, datorate valorilor ridicate ziua şi negative
noaptea, determină dezagregări pe versanţi cu pante mari, lipsiţi de
vegetaţie şi formarea maselor de grohotiş;
- precipitaţiile sub 200 mm/an fac ca vegetaţia (ierburi şi unii arbuşti) să fie
legată îndeosebi de albiile văilor şi de baza versanţilor.
• Oazele (pânza de apă se află la adâncime mică) şi văile mari, cu apă per-
manent sau în cea mai mare parte a anului, constituie medii favorabile
aşezărilor umane şi culturilor de curmali, leandri, arbori de fistic şi alte plante
necesare alimentaţiei.
• În regiunile cu exploatări de petrol şi gaze s-a ajuns la artificializarea
antropică a mediului, peisajul fiind dominat de construcţii şi instalaţii (nordul
Libiei, Arabia Saudită, Iran, Kuweit etc).
• Mediile Temperate
• Desfăşurare şi caracteristici
• Este situat în spaţiile continentale vecine oceanelor, la latitudini de 40–550
mai ales în emisfera nordică, având o dezvoltare mai mare în regiunile de
câmpie şi de dealuri (în Europa de Vest) şi mai restrânsă în dreptul lanţurilor
de munţi (Cordilieri, Anzi) care constituie bariere în calea maselor de aer
aduse de circulaţia vestică.
• Este caracteristic pentru următoarele regiuni: Europa de Vest şi Centrală,
Nord-Estul Chinei, Nordul Arhipelagului Japonez, Estul Americii de Nord
până la fluviul Mississippi la Vest şi Marile Lacuri la Nord. Nu are corespon-
dent în emisfera Sudică.
• Climatul caracteristic este cel temprat-oceanic temperat-continental moderat
în Europa şi în America, cu veri răcoroase şi ierni plăcute (temperaturile
medii anuale au valori de 10–150 C iar precipitaţiile 800 – 1.000 mm/an).
În estul Asiei, climatul este dependent de circulaţia maselor de aer dinspre
ocean, care vara dau precipitaţii bogate, şi dinspre interiorul continentului,
iarna (uscate si reci).
• Vegetaţia este cea a pădurilor de foioase formate din fag, carpen, gorun,
ulm, tei în Europa, arţar, frasin, stejar în America de Nord.
- Arborii îşi pierd frunzele în sezonul rece formând un strat gros de litieră,
care prin descompunere dă naştere humusului ce fertilizează solurile.
- stratul arbusiv (alunul, cornul, sângerul şi lemnul câinesc) este slab dezvol-
tat ca urmare a faptului că pădurea este întunecoasă.
• Fauna : cerbul, căpriorul, mistreţul, lupul, vulpea, ursul brun, jderul, etc.
• Fiind intens populată, aici condiţiile naturale au fost profund transformate în
medii şi deci peisaje de culturi agricole, zone portuare, industriale, numeroa-
se aşezări.
• Acestea introduc o notă de antropizare subordonată menţinerii echilibrelor
naturale, mai ales în parcurile naturale care ocupă spaţii întinse, în Franţa,
Scoţia, Cehia, SUA, Canada etc
Usti Urt
ik Otrau
Is
Şari
Bet Pak Dala
Muiun kum
Kysyl kum
Kara kum
Lake
s Va
Djun lley
garia
Deşertul Gob
i
Alash
an D e Ordos
sert
t u l T ak li
li M akan Desert
De ş e r
Tsai
da
Dese m
rt
Podişul Tibe
t
• Peisajul major este cel al câmpurilor de nisip cu dune ce au dimensiuni
foarte mari, cu microdepresiuni cu eflorescente saline, culmi deluroase sau
montane cu versanţi dezgoliţi şi văi seci.
• Alt peisaj este legat de văile importante şi depresiunile unde pânza freatică
se află la adâncimi reduse, vegetaţia este bogată, iar aşezările şi culturile
agricole sunt importante. Oraşele însemnate se află în lungul văilor cu
scurgere permanentă, dar şi la contactul deserturilor cu munţii (unde există
izvoare cu debite bogate). Localităţile sunt legate prin drumuri, unele având
o folosinţă istorică.
Gobi Desert
Gobi Desert
Gobi Desert – Cămile Bactriene
Mediul Pădurilor de Conifere
• Se află la latitudini de 50-600 (în unele regiuni ajunge la 700) şi aparţine unor
fâşii de trecere la regiunile subpolare (în nordul Americii de Nord, din
Scandinavia până în Siberia). Nu este prezent în emisfera sudică.
• Climatul este temperat rece (boreal) fiind influenţat de masele de aer arctice
(vara) şi polare (iarna).
- Este zona de formate în timpul iernii a maximelor de presiune polare –
anticiclonii Siberian şi Canadian.
- Iernile sunt lungi şi au temperaturi negative ce coboară sub -30 °C (în
Siberia, la Oimeakon, s-a înregistrat minima absolută din emisfera nordică
-77,8 °C) şi zăpezi în strat gros
- Verile, mai scurte, au temperaturi până la 20 °C şi ploi rare.
Mediul de Tundră
• Desfăşurare:
- Formează o fâşie la ţărmul Oceanului Arctic în Europa, Asia şi Amerca de
Nord;
- Este prezentă şi pe unele insule din Oceanul Arctic: ceamai mare parte a
Arhipelagului Nord Canadian Sudul Groenlandei, cea mai mare parte
Islandei, Sudul Arhipelagului, Novaia Zemlja etc.
- În emisfera Sudică este prezentă în unele insule din oceanul ce înconjoară
Antarctida: Falkland, Shettland, Graham,etc
- Apare şi în regiunile montane sub forma etajului alpin
Tundra
• Climatul caracteristic este cel subpolar cu un sezon de iarnă foarte rece
(temperaturi sub -30 °C, zăpadă, vânturi intense) şi unul de vară când
temperaturile se pot ridica la 10 °C, producând topirea parţială a zăpezii;
precipitaţii reduse (sub 400 mm), care cad frecvent la schimbarea
anotimpurilor.
Climat subpolar
Barrow, Alaska 710N
• Vegetaţia, elementul dominant al peisajului de tundră este formată din
ierburi, muşchi, licheni, mesteceni pitici, sălcii pitice, merişori, afini etc. Mai
este denumită şi stepa rece
-Trecerea de la tundră la pădure de conifere se realizează prin intermediul
unei fâşii de tranziţie, numită silvotundră, în care ierburile tundrei alternează
cu pâlcuri de conifere.
• Elementele antropice:
- Populaţia foarte rară se ocupă cu creşterea renilor, vânatul, pescuitul
(eschimoşii).
- Sunt locuri de popas pentru flotele de pescuit, iar în emisfera australă şi
pentru vânatul balenelor.
- Aşezările sunt mai puţine şi concentrate în regiuni cu resurse de subsol
(petrol în Alaska, cărbuni şi minereuri în Eurasia), Deci caracteristicile
mediului natural se păstrează, influenţele antropice fiind limitate.
Ovibus moschatus
Caribu
Tundra în Groenlanda
• Mediul Polar Glaciar
• Vieţuitoarele sunt cele care reflectă cel mai bine influenţa celorlalte compo-
nente ale mediului, determinând diferenţierea subtipurilor.
• Se disting trei tipuri principale, (în cadrul cărora se pot separa subtipurile
zonale, regionale, locale): litorale, pelagice, abisale
• a) Mediul litoral se află în vecinătatea ţărmului, pe o parte din şelf (platforma
continentală), unde există condiţii bune de lumină, aerare a apei datorită
dinamicii active şi o mare varietate de plante şi animale.
- Separarea subtipurilor este impusă de deosebiri regionale de temperatură
şi salinitate a apei, de direcţia de manifestare a curenţilor oceanici, de
caracteristicile reliefului submers (neted sau stâncos, acoperit de nisip, mâl
etc).
- În cadrul su se dezvoltă adevărate “pajişti” submarine de alge verzi, ce
constituie baza piramidei trofice din cadrul oceanelor.
- Un loc aparte revine activităţilor economice şi construcţiilor din Iungul ţăr-
mului, care de multe ori produc importante modificări ale condiţiilor de mediu
pe termen mai scurt sau mai lung, cu repercutare în caracteristicile bioma-
sei. Un rol nefast îl au poluarea cu produse industriale (îndeosebi cele
rezultate din exploatarea şi prelucrarea petrolului), activităţile portuare,
deşeurile şi apele reziduale care ajung în apa mării.
Satellite image of part of the Great Barrier Reef
adjacent to the Queensland coastal
Heron Island, a coral cay in the southern Great Barrier Reef
Saltwater Crocodile near Darwin
• b) Mediul pelagic, desfăşurat în stratul de apă de la suprafaţa mărilor şi
oceanelor în care pătrunde lumina, este bine oxigenat îndeosebi datorită
valurilor şi conţine un număr mare de vieţuitoare, care fie că plutesc
(fitoplancton, zooplancton), fie că au o mobilitate propice (nectonul);
- În cadrul său se separă subtipuri cu caracter zonal:
- polar, (unde intervine ca factor şi prezenţa banchizei de gheaţă)
- temperat
- tropical
- Subtipurile regionale sunt determinate de prezenţa curenţilor de apă reci
sau calzi, deosebirile de salinitate, unele influenţe create prin producerea
poluării, etc.
• c) Mediul abisal ocupă cea mai mare parte din Oceanul Planetar,
desfăşurându-se între fundul bazinelor acestora şi limita până la care
pătrunde lumina. Este un mediu afotic, cu salinitate şi presiune ridicate,
temperaturi tot mai scăzute în raport cu adâncimea, o biomasă caracterizată
prin specii puţine cu numeroase adaptări.
- Deosebirile zonale sunt cauzate de valoarea temperaturii apei în stratul
cuprins între -50 m şi -100 m (de la 20-25 0C în zona tropicală, la -1 0C la
latitudinile polare). La adâncimi mai mari de 100 m, mediul abisal devine
aproape omogen.