TIPURI DE MEDII ŞI PEISAJE

GEOGRAFICE PE TERRA
 Criterii de diferenţiere

• Evoluţia relaţiilor dintre cele şase componente majore ale mediului a condus
la individualizarea unei multitudini de unităţi ale acestuia, ce se diferenţiază
după dimensiuni, structură, reflectare în peisaj, dar şi după poziţia ierarhică.
• Primul criteriu de diferenţiere a acestora este suportul pe care s-au dezvol-
tat, evidenţiindu-se:
- medii de pe uscatul continental
- medii din bazinele marine şi oceanice.
• În cadrul acestora se diferenţiză tipurile zonale de medii, determinate de
factorul climatic:
- medii din zona caldă
- medii din zona temperată
- medii din zona rece
• După altitdine se diferenţiază mediile azonale dispuse pe verticală, generate
de existenţa reliefului montan
• Ceilalţi factori de mediu, între care şi omul, cu influenţă pe plan local sau
regional, determină mediile intrazonale
 PRINCIPALELE MEDII ALE USCATULUI CONTINENTAL
ŞI PEISAJELE CARACTERISTICE

• Mediile de pe uscat desfăşoară pe 29% din suprafata Pămantului, fiind

prezente la toate latitudinile (mai ales în emisfera nordică).

• Mediile Intertopicale
• În functie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:
- mediul pădurilor ecuatoriale
- mediul pădurilor tropicale umede (inclusiv păd. musonice)
- mediul savanelor
- mediul stepelor tropicale şi al semideşerturilor
- mediul deşerturilor tropicale
• Mediul pădurilor ecualoriale

• Desfăşurare, Se află de o parte şi de alta a Ecuatorului, în medie pana la 50

latitudine, cu o extensie deosebită în America de Sud (bazinul Amazonului,
Podişul Guyanelor, N Podişului Brazilian), Africa (bazinul fluviului Congo,
litoralul Golfuiui Guineii), Indonezia, Filipine, Malaysia etc., la altitudini de regulă
până 1 000 m.
• Caracteristicile factorilor de mediu.

• Climatul ecuatorial are un rol esenţial, remarcându-se prin uniformitate

termică şi a precipitaţiilor:
- temperatura med. anuală 25-28 °C
- umiditatea relativă peste 85 %
- precipitaţii 1 000-3 000 mm cu regim aproape diurn

• Alterarea chimică este favorizată de temperaturile ridicate şi de umezeală.

Ca urmare, aici se dezvoltă:
- scoarţe de alterare groase bogate în oxizi de fier şi aluminiu
- stânci şi coloane convexe (căpăţâni de zahar)
- pe râurile mari, praguri pe care se formează cascade renumite.
Climat Ecuatorial Climat Ecuatorial
Iquitos, Peru 40 S Andagoya, Columbia 5° N
• Vegetaţia este reprezentată de pădurea luxuriantă, care imprimă caracteris-
tica esenţială a peisajului. Cunoscută în America de sud sub numele de
selvas, hylaea, bosanes etc., are următoarele caracteristici:
- este verde tot timpul anului, frunzele se schimbă treptat, întâlnim în orice
perioadă a anului frunze, flori şi fructe pe ramuri
- prezintă o distribuţie etajată a elementelor vegetale având două etaje
arboricole şi două etaje arbustive precum şi numeroase plante agăţătoare
(epifite şi liane)
- prezintă o mare diversitate floristică, cuprinzând mulţi arbori şi arbuşti cu
valoare economică (arborele de cauciuc, arborele de cafea, arborele de
cacao, palmierul de vin, de ulei, acaju, abanosul, palisandrul, mango,
arborele de scorşişoară bambusul etc.).
- în regiunile litorale joase se întâlnesc asociaţiile de mangrove
• Peisajele din regiunule montane.

- În munţii din zona ecuatorială care depăşesc 1 000 m altitudine, tempera-

turile sunt de 10 °C la 3 000 m şi de 0 °C la 5 000 m; precipitatiile devin
din ce in ce mai pţine la peste 3 000 m.
- Ca urmare, pana la 3 000 m, deşi vegetatia este abundentă, scade
numărul de specii si înaltimea copacilor.
- La peste 3 500 m altitudine se realizează trecerea treptată de la pajişti cu
tufe înalte la pajisti cu ierburi scunde, iar în final la stâncarie, muşchi, licheni
şi chiar gheţari (de exemplu, în munţii Kenya si Kilimandjaro),
- Modificări locale de mediu şi peisaje variate apar şi pe versanţii masivelor
muntoase cu orientări diferite în raport cu direcţia dominantă a maselor de
aer sau la gurile de vărsare ale fluviilor (Amazon Congo, Niger).
• Elementele antropice
- Unele ţinuturi din zona ecuatorială sunt destul de populate, iar suprafeţe
importante de pădure (mai ales în Asia de Sud-Est) au fost defrişate, locul
lor fiind luat de culturi de orez, manioc, arbori de cacao arbori de cauciuc,
bananieri etc. Ca urmare, în timp, în aceste locuri s-au produs schimbări ale
mediului şi respectiv ale peisajului (pădurea ecuatorială este înlocuită de un
mediu antropizat de culturi, pentru ca, ulterior, prin abandonarea culturilor,
să se revină un mediu natural, altul decat cel iniţial, în care se mai păstrează
sechele ale intervenţiei omului).
- Schimbările sunt mult mai profunde în regiunile de ţărm, unde peisajul este
dominat de amenajări portuare, apar în spaţiul intens populat cu mari oraşe
ori cu mari artere de comunicaţie modernizate (Transamazonianul).
 REGIMUL DEBITELOR MEDII ALE AMAZONULUI
ZONA DE VĂRSARE
300

250

200

mc/s 150

100

50

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Lunile anului
• Mediul şi peisajele din regiunile tropical-umede cu două anotinipuri

• Desfăşurare:
- Între 5 si 20° latitudine (America Centrală, estul Braziliei, India, Indochina,
China de Sud-Est, nordul Australiei mare parte din Africa Centrală, de la
Oceanul Atlantic la Oceani Indian)
- Regional poate ajunge şi la 30-35°latitudine (Argentina sudul Africii);
- Cuprinde regiuni de câmpie, podişuri, lanţuri de munţi nu prea înalţi, în care
peisajul se impune fie prin păduri, fie prin formaţiuni ierboase.

• Camcteristicile factorilor de mediu.

- Clima se caracterizeaza prin două sezoane calde, unul umed şi altul
secetos.
- Sezonul cald şi ploios are temperaturi de 20–250 C, cad peste 70% din
precipitaţiile anuale, de 1.000-1.500 mm care provoacă, umezeală bogată,
de 75%
- Sezonul cald şi secetos are temperaturi de 10–200 C, cu precipitaţii rare,
dar sub formă de averse
- Sunt inegale ca durată ceea ce se rasfrânge în evoluţia peisajului.
- Solurile au acumulări bogate de oxizi de fier, aluminiu (culoarea roşcată sau
violacee) sau de argilă (culoare negricioasă) şi fertilitate redusă.

- Regimul hidrologic al râurilor este puternic influenţat de regimul precipitaţii-

lor, cu debite foarte mari (însotite de revărsari şi inundatii) în sezonul ploios,
şi debite mici (râurile mici seacă) în sezonul uscat.

- Se înregistrează alterări chimice, spălare de suprafaţă, alunecări de teren în

lunile cu intensă umezeală, torenţialitate, la aversele din perioadele
secetoase. Ca urmare, rezultă forme de relief specifice, care constituie
elemente distincte în peisajul acestor regiuni (pedimente, inselberguri,
platouri ce au la partea superioară o crusta de oxizi de fier etc).

- Formatiunile vegetale diferă în funcţie de cantitatile de apa ce rezultă din

precipitaţii şi lungimea intervalului secetos, fiind elementul dominant al
peisajelor
 Diferenţe regionale şi tipuri de peisaje

• Peisajul pădurilor tropicale cu frunzele verzi tot anul (unde seceta durază
2-3 luni, însă rezervele de apă din sol atenuează uscaciunea), din vecină-
tatea pădurii ecuatoriale, având o alcatuire şi înalţimi mai reduse, pe măsura
departarii de aceasta; din ele se desprind „padurile galerii", care inaintează
în lungul râurilor cu debite bogate.
• Peisajul pădurilor tropicale cu frunze căzătoare (unde precipitaţiile lipsesc 4
luni), se află în regiunile unde deficitul de umiditate a cauzat aceasta adap-
tare (în vecinătatea savanelor).
• Peisajul pădurilor musonice este specific regiunilor unde se produc musonii.
(India, Asia de Sud-Est, Nord-Estul Australiei, Estul Madagascarului, ţărmur-
ile Americii Centrale);
- Ploile bogate din sezonul de vară asigură suficiente rezerve de apă în sol,
folosite în intervalul cu uscăciune.
- Vegetatia este bogată şi densă, cu arbori şi arbuşti de înăiţime redusă, din
care se ridcă însă şi copaci care ating 30-35 m; există specii apreciate
pentru calităţile lemnului (santalul, abanosul, teckul);
Climat Tropical Musonic Climat Tropical Musonic
Calcutta, India 22.5° N Darwin, Australia 12,50 S
• Peisajul de savană, este specific climatului subecuatorial cu două anotim-
puri – umed şi uscat (mai mult de patru luni), unde cantitatea de precipitaţii
nu depăşeşte 1000-1500 mm.
- Alcătuită din specii ierbacee xerofile cu înălţimi care uneori ajung la câţiva
metri, pâlcuri de arbuşti sau arbori cu înălţime redusă cu rădăcini profunde
şi crengi puţine alcătuind o coroană aplatizată.
- În funcţie de umiditate există savane umede şi savane uscate.
- Savanele umede przintă ierburi înalte “păduri galerii”, “păduri parcuri”
(în jurul izvoarelor) sau numai pâlcuri de arbori
- Savanele uscate prezintă ierburi mai joase, abori şi arbuşti răzleţi
- În Africa, savana ocupă 40% din suprafaţa continentului, existând savane
cu baobabi, savane cu acacii şi savane cu palmieri
- În America de Sud, savane cu ierburi înalte şi arbori rari, numite campos,
în Brazilia, llanos, în Venezuela etc.
- În Asia ocupă suprafeţe întinse în India şi Indochina
- În Australia sunt savane cu eucalipţi şi palmieri, ocopând suprafeţe mai
întinse în Est şi în Nord-Est.
Timbo, Guinea, 100 N, West Africa.

climat subecuatorial 
- Fauna.Savanele formeaza habitatul unor ierbivore precum gazela,
caprioara,antilopa, bivolul salbatic, rinocerul, zebra, girafa, elefantul,etc., dar
şi al unor animale carnivore precum leii, leoparzii, tigrul, hienele, sacalii, ş.a.
- În Australia dintr ierbivore caracteristic este cangurul.
- În apele râurilor mari traiesc crocodilii, iar în apropierea apelor vieţuiesc
rinoceri şi hipopotami sau specii de pasari ca: flamingo, pelicani, egrete ş.a.
- Dintre păsări sunt specifice şi cele mari, alergatoare, cum sunt struţul în
Africa, nandu în America de Sud şi emu în Australia.
- Solurile specifice sunt cele roşii de savană, relativ fertile

- peisaje antropizate. Sunt caracteristice regiunilor unde presiunea antropică

este relativ mare (mai ales în centrele de exploatări de minereuri, diamante,
apoi pe litoral etc.).
Colonii de termite
• Medii şi Peisaje din Regiunile Tropical-Aride

• Desfăşurare. Ocupă suprafeţe foarte mari, între 15 – 250 latitudine, uneori

până la 300
- în emisfera nordică: N Africii, de la Atlantic şi până la Marea Roşie, apoi în
Peninsula Arabia, Irak, Iran, o bună parte din Pakistan, India şi Podişul
Mexican;
- în emisfera sudică: în S Africii, în Kalahari, în America de Sud, în Atacama,
centrul şi E Australiei.
- Predomină regiunile joase de câmpie şi de podişuri; se adaugă
unele masive muntoase (în Africa, în Iran, Afganistan).
• Caracteristicile factorilor de mediu
- Climatul trpical, este cald şi uscat, cu mari variaţii termice diurne şi precipi-
taţii anuale sub 200 mm, cu o distribuţie neuniformă.
-Temperaturile medii anuale sunt ridicate (25–300 C), înregistrându-se mari
diferenţieri diurne. În zilele de vară temperaturile pot sa ajunga la 500 C, iar
în nopţile de iarna temperaturile pot sa fie negative.
- Precipitaţiile sunt rare şi extrem de neregulate, iar uneori picăturile de
ploaie se evaporă înainte de a atinge solul. În Sahara cad ploi extrem de rar
(5 mm/an), înregistrandu-se mai mulţi ani consecutivi fără precipitaţii.
- Majoritatea văilor sunt seci; Râurile ce coboară din munţi îşi pierd rapid apa
prin evaporare şi infiltrare. Numai râurile foarte mari (Nil, Senegal, Indus
Murray), cu izvoare în regiuni cu precipitaţii bogate, pot traversa deşertul,
ajungând în ocean sau în unele lacuri interoare – L. Ciad, L Eyre, etc.
Alice Springs, Australia 23.5° S Berbera, Somalia 10.5° N
Climat Tropical Semiard Climat Tropical Arid
Sahara
• Tipurile de medii şi peisaje
• Deserturile propriu-zise, unde precipitaţiile sunt sub 150 mm/an şi cad în
câteva averse la intervale mari de timp (sunt şi ani lipsiţi de ploi);
- Relieful specific este reprezentat de întinderile mari de nisip (ergurile
sahariene), câmpurile de pietre (hamade), munţi cu versanţi abrupţi şi poale
de grohotiş, vârfurile ascuţite izolate etc. Vânturile puternice generează
furtuni de nisip violente, care transportă particulele fine pe distanţe mari.
Se remarcă crustele de săruri rezultate prin evaporarea apei unor lacuri în
depresiunile în care pânza freatică se află la adâncime mică.
- Cele mai tipice deserturi şi stepe tropicale sunt: Sahara, Rub al-Khali din
Arabia, Thar în NV Indiei, Gibson, Victoria din Australia etc.
O categoric oarecum diferenţiată între deşerturile tropicale o constituie
ţinuturile aride de pe coastele vestice ale unor continente, cum sunt
deserturile Namib din sud-vestul Africii, Atacama din Chile, cel din California
etc. Explicaţia aridităţii lor este vecinătatea centrelor barice de înaltă
presiune de pe ocean, datorită, între altele, şi curenţilor reci. Temperaturile
sunt ceva mai coborâte (în jur de 18°C) şi ceţurile persistente. Condensarea
cetii asigură o slabă umiditate solului.
- Vegetaţia aproape că lipseşte, speciile de plante prezentând multe
adaptări (ciclu vegetativ scurt pe intervalul de după ploi, dar cu seminţe
rezistente în lunga perioadă secetoasă; rădăcini lungi şi adânci, frunze
reduse, mici, frecvent transformate în spini etc).
- Este localizată pe fundul vailor seci (ueduri) şi în oaze, unde
se întâlnesc palmieri, care folosesc rezervele de apa din panzele freatice.
- În Sahara predomină ierburile (stipa), tufişurile xerofite
(tamarix – cătina), iar în deşerturile Mojave – Sonora (S-V Statelor Unite)
sunt caracteristici cactuşii candelabru.
- Solurile, cu un strat subţire de humus, au tendinţe de calcizare şi pe
alocuri de salinizare.

- Fauna este la fel de săracă şi are o activitate mai mult nocturnă. Este
repre-zentată prin diferite specii de şerpi, scorpioni şi insecte. Camila
dromader, specifică deşertului Sahara, a fost domesticită; În Atacama sunt
prezente lamele etc. Pentru desertul Kalahari este caracteristic struţul
african
Sonora Desert, Arizona
Chihuahua Desert, Mexic
• Semideşerturile se desfăşoară la trecerea dinspre deşert către regiunile
vecine (savană sau regiunea subtropicală);
- Cantitatea de precipitaţii este de 300-350 mm, iar ploile cad anual şi mai
regulat,
- Vegetaţia de sezon are ierburi joase în strat discontinuu, arbuşti şi plante
suculente (brusa cu acacii din nordul Saharei, brusa cu cactacee din Mexic,
catinga braziliană etc). În Podişul Colorado la poalele Munţilor Stâncoşi
pajiştile sunt în mare parte formate din pelin.
- Văile mai mari au apă în sezonul umed şi asigură condiţii vitrege pentru
existenta unor aşezări mici.
- O regiune tipică de semideşert este Sahelul, fâşie situată în sudul
deşertului deşertului Sahara ce face tranziţia către savană. Pajiştile relativ
sărăcăcioase nu permit creşterea unui număr mare de animale ierbivore, iar
seceta se poate prelungii uneori până la suprimarea totală a scurtei perio-
ade de ploi, fapt care crează probleme serioase populaţiei, care suferă anii
în şir din cauza secetei şi foametei.
• Munţii din regiunile deşertice au altitudini ce depăşesc cu cca 2 000 m
nivelul general al acestora. Exemple: Munţii Tassili, Munţii Tibesti, Munţii
Ahagar (în Sahara)
- Amplitudinile termice mari, datorate valorilor ridicate ziua şi negative
noaptea, determină dezagregări pe versanţi cu pante mari, lipsiţi de
vegetaţie şi formarea maselor de grohotiş;
- precipitaţiile sub 200 mm/an fac ca vegetaţia (ierburi şi unii arbuşti) să fie
legată îndeosebi de albiile văilor şi de baza versanţilor.

• Oazele (pânza de apă se află la adâncime mică) şi văile mari, cu apă per-
manent sau în cea mai mare parte a anului, constituie medii favorabile
aşezărilor umane şi culturilor de curmali, leandri, arbori de fistic şi alte plante
necesare alimentaţiei.
• În regiunile cu exploatări de petrol şi gaze s-a ajuns la artificializarea
antropică a mediului, peisajul fiind dominat de construcţii şi instalaţii (nordul
Libiei, Arabia Saudită, Iran, Kuweit etc).
• Mediile Temperate

• În funţie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:

- mediile subtroicale - mediteraneene
- musonice
- mediul temterat-oceanic al pădurilor de foioase
- mediul stepelor-temperate
- mediul semideşerturilor şi al deşerturilor temperate
- mediul temperat
rece
 Mediile Subtopicale

• Desfăşurare 30 -400 latitudine, existând 2 tipuri de medii în funcţie de climă:

- mediul subtopical mediteranean
- mediul subtropical musonic

• Caracteristicile factorilor de mediu

• Clima subtropicală (mediteraneană şi musonică)

- Temperaturi medii anuale 18-200 C, precipitaţii 400 -800 mm, două
anotimpuri
- cl. mediteraneean: veri călduroase şi secetoase (Maximele Tropicale), ierni
blânde şi ploioase(Vânturile de Vest). Este prezent pe ţărmurile vestice.
Regiuni specifice: Baz. M. Mediterane (Europa, Asia, Africa), California,
Chile, Africa de SV, Australia de SV
Mediul subtropical mediteranean
– cl. Musonic, cu veri ploioase (Vânturile Musonice şi Alizee dinspre ocean ),
ierni secetoase (mase de aer continentale). Este prezent pe ţărmurile estice
Regiuni specifice: China, Pen. Coreea, S Arh. Japonez, SE SUA, SE
Braziliei şi NE Argentinei, Australia de SE
 DIAGRAME CLIMATICE

Santiago, Chile 33,50 S San Francisco, California 380 N

 DIAGRAME CLIMATICE

Seoul, Corea de Sud 380 N Buenos Aires, Argentina 34,50 S

• Relieful, predominant muntos diversifică aceste caracteristici o data cu
creşterea în altitudine (scad temperaturile şi creşte cantitatea de precipitaţii).
Din munţi se dezvolta vânturi locale care antreneaza fie aer rece (mistralul
în Franta, bora în Croatia), fie aer cald (Santa Ana in Chile). Procesele
geomorfologice diferite diferite în cele două sezoane:
- dezagregări în regiunile montane în sezonul uscat
- denudaţie, eroziune torenţială, alunecări de teren în cel umed determinând
apariţia badlands-urilor
• Solurile castanii-roşcate (ca urmare a perioadei de secetă), terra rosa (pe
calcare)
• Hidrografia, rîuri cu mari creşteri denivel şi inundaţii (iarna şi prmăvara în
bazinu mediteranean) în sezonul umed cu ape mici sau chiar seacă în
sezonul uscat, organisme torenţiale
• Vegetaţia – păduri şi tufişuri xerofite
- Păduri mediteraneene xerofite sempeviriscente: stejarul verde, stejarul de
plută, pinul de Alep, stejarul de stâncă, cedrul de Liban măslinul sălbatic şi
arbuşti şi tufişuri(fistic, mirtul, leandrul, laurul, palmieri pitici, stejarul de
cârmâz, rozmarinul, levănţică, cimbrişor)
- Păduri mediteraneene cu frunze căzătoare: stejarul pufos, stejarul
balcanic, mojdreanul şi arbuşti (liliacul sălbatic, iasimia, alunul turcesc,
cărpiniţa)
- Pădurile mediteraneene au început să fie defrişate încă din antichitate
deţinând astăzi suprafeţe reduse pe locul acestora întâlnindu-se tufişuri
xerofite, plantaţii de măslin şi viţă de vie.
- Pădurile musonice sunt atât semperviriscente (palmieri, bambuşi,
magnolia, stejarul de Virginia, eucaliptul în Australia) cât şi cu frunze
căzătoare (stejari, fagi, frasini)
• Fauna – magotul, muflonul, şacalul, vipera cu corn, broasa ţestoasă,
scorpionul, rozătoare, insecte
Cedrul de Liban
Pădure de eucalipţi pe malurile fluviului Murray
Eucalyptus regans
Ginko Biloba – arborele pagodelor
• Diferenţieri regionale şi tipuri de peisaje

• Peisajul litoral montan

Presiunea umană este intensă ca urmare a existenţei unei populaţii
numeroase încă din antichitate (baz.mediteranean). Ea s-a manifestat prin :
- defrişări intense care au condus la accelerarea fenomenelor de eroziune,
degradarea solurilor şi extinderea suprafeţelor cu formaţiuni de tufişuri
xerofite
- apariţia unor mari aşezări urbane unele cu activităţi portuare intense
- prezenţa numeroaselor numeroase staţiuni turistice litorale, etc.

• Tufişuri xerofite formează peisaje caracteristice:

- maquis în Corsica – mirt, laur, leandru, măslin sălbatic, rozmarin
- gariga în S Franţei – stejar de cârmâz, rozmarin, palmieri pitici
- frigana în Grecia – stejari şi palmieri pitici, levănţică, cimbrişor
- tamilare în Spania – rozmarin
- mattoral în Chile predominant cactuşi
- chaparral în California
- mallee scrub în Australia – eucalipţi pitici şi acacii
- fynbos în Africa de Sud
Thassos Islands
maquis
Chaparral – California
• Peisaje agricole mediteraneene (grâu, măslin, viţa de vie – tradiţonale;
porumb, orez, citrice – mai recente, legumicultura, floricultura;) în câmpiile
litorale şi cele piemontane
• Peisaje montane de altitudine cu staţiuni turisice, parcuri şi rezervaţii
naturale
• Mediul Pădurilor de Foioase (temperat-oceanic)

• Desfăşurare şi caracteristici
• Este situat în spaţiile continentale vecine oceanelor, la latitudini de 40–550
mai ales în emisfera nordică, având o dezvoltare mai mare în regiunile de
câmpie şi de dealuri (în Europa de Vest) şi mai restrânsă în dreptul lanţurilor
de munţi (Cordilieri, Anzi) care constituie bariere în calea maselor de aer
aduse de circulaţia vestică.
• Este caracteristic pentru următoarele regiuni: Europa de Vest şi Centrală,
Nord-Estul Chinei, Nordul Arhipelagului Japonez, Estul Americii de Nord
până la fluviul Mississippi la Vest şi Marile Lacuri la Nord. Nu are corespon-
dent în emisfera Sudică.
• Climatul caracteristic este cel temprat-oceanic temperat-continental moderat
în Europa şi în America, cu veri răcoroase şi ierni plăcute (temperaturile
medii anuale au valori de 10–150 C iar precipitaţiile 800 – 1.000 mm/an).
În estul Asiei, climatul este dependent de circulaţia maselor de aer dinspre
ocean, care vara dau precipitaţii bogate, şi dinspre interiorul continentului,
iarna (uscate si reci).

London, England 51,50 N Vancouver, Canada 490 N

• Mediul de Stepă şi Silvostepă

• Se desfăşoară în părţile interioare ale continentelor, la distanţe mai mari în

raport cu oceanele, astfel încât inluenţa a maselor de aer oceanic este
slabă, mai ales acolo unde se interpun unele lanţuri montane precum
Carpaţii, Caucazul, Uralul, Cordilierii, etc.
- Cea mai mare desfăşurare o au în Eurasia, din estul României şi până în
vestul Chinei, apoi în America de Nord (podişurile din centrul SUA şi al
Canadei - preriile) şi America de Sud (Argentina – pampasul). În Europa
acestui tip de mediu îi aparţine şi pusta, din Depresiunea Panonică.

• Climatul este temperat continental cu uşoare noanţe de ariditate.

- precipitaţiile înregistrează la valori de 400-500 mm/an, şi cad mai ales
primăvara.Secetele sunt frecvente.
- temperaturile sunt ridicate vara şi coborâte iarna (amplitudine termică
ridicată).
• Scurgerea apelor râurilor se caracterizează prin debite mari în sezonul cu
precipitaţii (iarna şi primăvara în Europa, vara în Asia de Est) şi debite mici
în celelalte.

• Vegetaţia este cea a pădurilor de foioase formate din fag, carpen, gorun,
ulm, tei în Europa, arţar, frasin, stejar în America de Nord.
- Arborii îşi pierd frunzele în sezonul rece formând un strat gros de litieră,
care prin descompunere dă naştere humusului ce fertilizează solurile.
- stratul arbusiv (alunul, cornul, sângerul şi lemnul câinesc) este slab dezvol-
tat ca urmare a faptului că pădurea este întunecoasă.

• Solurile din clasa celor Argiloiluviale (argiluvisoluri şi luvisoluri) sunt fertile.

• Fauna : cerbul, căpriorul, mistreţul, lupul, vulpea, ursul brun, jderul, etc.
• Fiind intens populată, aici condiţiile naturale au fost profund transformate în
medii şi deci peisaje de culturi agricole, zone portuare, industriale, numeroa-
se aşezări.
• Acestea introduc o notă de antropizare subordonată menţinerii echilibrelor
naturale, mai ales în parcurile naturale care ocupă spaţii întinse, în Franţa,
Scoţia, Cehia, SUA, Canada etc

• În munţii înalţi s-a impus etajarea condiţiilor de mediu, care se reflectă în

peisajele pădurilor de foioase (la poale), conifere, pajiştile alpine (pe creste),
iar în spaţiile depresionare sunt prezente aşezări şi activităţi economice
deosebite.
 DIAGRAME CLIMATICE

Winnipeg, Canada 50° N Des Moins, Iowa 420 N

• Vegetaţia dominantă este cea ierboasă cu specii de graminee xerofite
(stepa euroasiatică, pampasul argentinian, preeria nord-americană, veldul
sud- african), la care se adaugă arbuşti (măceş, gherghin, porumbar).
• Trecerea de la stepă la pădure de foioase se realizează prin intermediul
unei fâşii de tranziţie, numită silvostepă, în care ierburile stepei alternează
cu palcuri de copaci.
• Fauna cuprinde animale rozătoare (iepurele, popândăul, hârciogul), diferite
specii de păsari (potârnichea, prepeliţa), reptile, etc.
• Solurile cernoziomice fertile au facilitat înlocuirea acestor formaţiuni cu
diverse culturi agricole (cele mai însemnate zone cu cereale de pe Glob).
• Peisajului agricol i se adaugă cel al oraşelor şi aşezărilor rurale, cu
concentrări ale reţelelor de căi de comunicaţie.
Peisaj de stepă din Câmpia Română
• Mediul Deşerturilor Temperate

• Se desfăşoară în părţile centrale ale continentelor, la distanţe foarte mari în

raport cu oceanele, fiind de cele mai multe ori încadrate de sisteme de munţi
înalţi (Cordilieri, Stâncoşi, Altai, Himalaya, etc.), care împiedică pătrundere
maselor de aer oceanic.
• Peisajul deşerturilor apare în Asia Centrală (Usti Urt, Kara Kum, Kâzâl Kum,
Muiun Kum, Bet Pak Dala, Şari Isik Otrau), Mongolia, China (Gobi , Takli
Makan) şi Marele Bazin din SUA.
• Climatul arid are ierni reci cu temperaturi negative, veri lungi, calde şi
uscate, între care sunt intervale scurte cu precipitaţii reduse (sub 100
mm/an).
• Reţeaua hidrorafică predominantă este cea cu scurgere intermitentă spre
unele depresiuni interioare.
- Dintre râurile mai mari cu scurgere permanentă mai importante sunt:
Amu Daria şi Sâr Daria care se varsă în Lacul Aral.
- Alte lacuri mari ca suprafaţă sunt Balhaş în Asia Centrală şi
Marele Lac Sărat în Deşertul Marelui Bazin din America de Nord.

• Vegetaţia cuprinde un număr restrâns de plante xerofite (rogoz, ierburi

ţepoase, saxaulul alb şi negru) cu adaptări numeroase. Perioada vegetativă
durează 1-2 luni (martie-mai)
 Asia Centrală - Drumul Mătăsii

Usti Urt

ik Otrau
Is
Şari
Bet Pak Dala
Muiun kum
Kysyl kum

Kara kum
 Lake
s Va
Djun lley
garia

Deşertul Gob
i
Alash
an D e Ordos
sert
t u l T ak li
li M akan Desert
De ş e r
Tsai
da
Dese m
rt

Podişul Tibe
t
• Peisajul major este cel al câmpurilor de nisip cu dune ce au dimensiuni
foarte mari, cu microdepresiuni cu eflorescente saline, culmi deluroase sau
montane cu versanţi dezgoliţi şi văi seci.

• Alt peisaj este legat de văile importante şi depresiunile unde pânza freatică
se află la adâncimi reduse, vegetaţia este bogată, iar aşezările şi culturile
agricole sunt importante. Oraşele însemnate se află în lungul văilor cu
scurgere permanentă, dar şi la contactul deserturilor cu munţii (unde există
izvoare cu debite bogate). Localităţile sunt legate prin drumuri, unele având
o folosinţă istorică.
Gobi Desert
Gobi Desert
Gobi Desert – Cămile Bactriene
 Mediul Pădurilor de Conifere

• Se află la latitudini de 50-600 (în unele regiuni ajunge la 700) şi aparţine unor
fâşii de trecere la regiunile subpolare (în nordul Americii de Nord, din
Scandinavia până în Siberia). Nu este prezent în emisfera sudică.
• Climatul este temperat rece (boreal) fiind influenţat de masele de aer arctice
(vara) şi polare (iarna).
- Este zona de formate în timpul iernii a maximelor de presiune polare –
anticiclonii Siberian şi Canadian.
- Iernile sunt lungi şi au temperaturi negative ce coboară sub -30 °C (în
Siberia, la Oimeakon, s-a înregistrat minima absolută din emisfera nordică
-77,8 °C) şi zăpezi în strat gros
- Verile, mai scurte, au temperaturi până la 20 °C şi ploi rare.

Climat temperat rece – Subarctic

Yakutsk, Rusia, 620 N
• Solulurile – podzoluri, cu aciditate ridicată, infertile, sunt îngheţat pe toată
grosimea (permafrost).
- Vara, dezgheţul atinge numai o pătură superficială de sol (stratul activ),
dedesubt solul îngheţat putând coborî până la 300-400) m.
- Practic, îngheţul acesta subteran pune grele probleme pentru construcţii,
pentru săparea galeriilor de mină (bazinul Peciora, peninsulele Kola,
Labrador etc).

• Caracteristică este revărsarea râurilor în perioada dezgheţului, de unde

întinderile mari de mlaştini (în bazinele fluviilor: Obi, Enisei, Lena,
Mackenzie).
Pădure de molid din nordul Angliei
• Vegetaţia, elementul principal al peisajului este reprezentată de pădurile de
conifere alcătuite din:
- molid, brad, pin, laricea în Europa
- brad, molid, zâmbru (laricea siberiană cu frunze căzătoare) şi zadă, în
Siberia – taigaua siberiană
- molid, pin, bradul de balsam, zadă şi tuia, în Canada şi SUA – pădurea de
conifere canadiană).
- În munţi apare sub forma etajului coniferelor. Pe litoralul pacific din America
de Nord apar şi specii de talie foarte mare, precum Sequoia gigantea, unul
din uriaşii pădurilor Terrei.
- Pe locurile mlăştinoase se întâlnesc mai multe specii de plop, salcie şi
mesteacăn.
- În Anzii chilieni la peste 1400 m creşte o specie de coifere numită araucaria
- La latitudini mai mici, coniferele sunt în amestec cu pădurile de foioase.
Aici, condiţiile climatice mai blânde au diversificat peisajul.
• Fauna este reprezentată prin:
- elanul, cerbul, renul, ursul brun, lupul, vulpea, etc în Eurasia
- caribu, cerbul canadian, ursul grizzly, ursul
negru, lutra, etc în America de Nord.
Sequoia Gigantea
Araucaria araucana
• Elementele antropice:
- Populaţia şi aşezările omeneşti sunt rare.
- Peisajul taigalei, multă vreme aproape intact, este din ce în ce mai mult
modificat de om, la exploatarea lemnului adăugându-se extracţia unor
zăcăminte minerale
- Exploatarea unor zăcăminte de cărbuni (Peciora, Tunguska, Kolyma), de
petrol (Alaska, Manitoba ş.a.), de minereu de fier (Scandinavia, Labrador)
etc. a dus la dezvoltarea unor aşezări omeneşti cu caracter industrial.
- Există aşezări înşirate în lungul drumurilor transcontinentale –
Transsiberianul în Eurasia, magistralele din Canada, etc.
- Vânătoarea animalelor cu blană scumpă (vizonul, castorul, bizamul în
America de Nord, zibelina, hermelina în Eurasia) a constituit o ocupaţie
specifică, azi în declin, datorită şi răririi acestor animale prin vânat excesiv.
- Există şi suprafeţe cu păşuni şi terenuri agricole, în special în regiunile
sudice.
- În munţi, peisajul pădurilor de conifere şi al crestelor alpine au determinat
apariţia celor mai extinse parcuri naţionale.
Yosemite National Park
 Mediile Polare şi Subpolare

În funţie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:

- mediul subpolar de tundră
- mediul polar glaciar

Mediul de Tundră
• Desfăşurare:
- Formează o fâşie la ţărmul Oceanului Arctic în Europa, Asia şi Amerca de
Nord;
- Este prezentă şi pe unele insule din Oceanul Arctic: ceamai mare parte a
Arhipelagului Nord Canadian Sudul Groenlandei, cea mai mare parte
Islandei, Sudul Arhipelagului, Novaia Zemlja etc.
- În emisfera Sudică este prezentă în unele insule din oceanul ce înconjoară
Antarctida: Falkland, Shettland, Graham,etc
- Apare şi în regiunile montane sub forma etajului alpin
Tundra
• Climatul caracteristic este cel subpolar cu un sezon de iarnă foarte rece
(temperaturi sub -30 °C, zăpadă, vânturi intense) şi unul de vară când
temperaturile se pot ridica la 10 °C, producând topirea parţială a zăpezii;
precipitaţii reduse (sub 400 mm), care cad frecvent la schimbarea
anotimpurilor.

Climat subpolar
Barrow, Alaska 710N
• Vegetaţia, elementul dominant al peisajului de tundră este formată din
ierburi, muşchi, licheni, mesteceni pitici, sălcii pitice, merişori, afini etc. Mai
este denumită şi stepa rece
-Trecerea de la tundră la pădure de conifere se realizează prin intermediul
unei fâşii de tranziţie, numită silvotundră, în care ierburile tundrei alternează
cu pâlcuri de conifere.

• Există un relief glaciar (circuri, văi, platouri) şi periglaciar (râuri de pietre,

culoare de avalanşe, mări de pietre etc).

• Inundaţiile specifice dezgheţului de vară, mai ales pe marile fluvii ce se

îndreaptă spre Nord, favorizează desfăşurarea arealelor mlăştinoase.

• Solurile de tundră – rezultate prin dezagregare şi o alterare chimică redusă

au aciditate ridicată, sunt infertile şi îngheţate în profunzime (permafrost).
Aşezate pe stratul de permafrost, aceste argile se înmlăşlinează la dezgheţ.
Tundra este denumită şi stepa rece
Solurile de tundră se înmlăşlinează la dezgheţ.
• Fauna caracteristică:
- renul, boul moscat, ursul polar, vulpea polară, iepurele polar, etc.
- Vara vin un număr mare de păsări migratoare.
- Mai multe specii de pinguini populează îndeosebi arhipelagurile din sud

• Elementele antropice:
- Populaţia foarte rară se ocupă cu creşterea renilor, vânatul, pescuitul
(eschimoşii).
- Sunt locuri de popas pentru flotele de pescuit, iar în emisfera australă şi
pentru vânatul balenelor.
- Aşezările sunt mai puţine şi concentrate în regiuni cu resurse de subsol
(petrol în Alaska, cărbuni şi minereuri în Eurasia), Deci caracteristicile
mediului natural se păstrează, influenţele antropice fiind limitate.
Ovibus moschatus
Caribu
Tundra în Groenlanda
• Mediul Polar Glaciar

• Se află în Groenlanda, în insulele din Oceanul Arctic şi în Antarctica, fiind

cel mai rece de pe Pământ (climatul polar).
• Temperaturile medii lunare sunt negative, valorile cele mai scăzute fiind
înregistrate la staţia Vostok (-88,3 °C) în Antarctica; doar în sezonul de vară,
în unele zile, temperaturile devin pozitive, provocând o slabă topire a
zăpezii.
• Precipitaţiile sunt numai sub formă de zăpadă care, prin tasare, se transfor-
mă în mase de gheaţă ce ating în Antarctica şi Groenlanda grosimi de la
câteva sute de metri la peste 2 000 m. (gheaţa se formează în cea mai mare
parte prin condensarea şi sublimarea vaporilor de apă direct la suprafaţa
uscatului)
 DIAGRAME CLIMATICE

Isachsen, Canada 79° N Plateau Station, Antarctica 79° S

• Uneori, deasupra gheţarilor se ridică creste şi vârfuri de munţi pe versanţii
cărora, în scurtul sezon de vară, se dezvoltă câteva specii de licheni,
muşchi etc.
• Fauna este redusă şi reprezentată de unele specii de păsări, morse, ursul
polar, în ţinuturile arctice, şi pinguini, în Antarctica.
• Aşezările omeneşti sunt puţine, şi doar în ţinuturile arctice. În Antarctica
există mai multe staţiuni de cercetări ştiinţifice aparţinând S.U.A., Australiei,
Marii Britanii, Rusiei, etc.
Fiord în Sudul Groenlandei
Staţiune de cercetări din Antarctida
Crevasă în calota glaciară din Antarctida
 Mediile din bazinele oceanice

• Bazinele oceanice acoperă 71% din suprafaţa terestră, ocupând marile

depresiuni ale scoarţei terestre, create de factorii tectonici.
• Pe ansamblu, este un mediu general omogen în care se îmbină trei compo-
nente naturale: apa, relieful şi vieţuitoarele.
• Pentru partea exterioară a învelişului de apă, se adaugă:
- amestecul cu aerul, realizat prin valuri, curenţi, apoi pătrunderea luminii
solare
- intervenţia activităţilor antropice, într-o măsură diferită de la o regiune la
alta în zona litorală, platforma continentală (activităţi portuare, exploatări de
petrol şi gaze) sau în lungul rutelor navelor.

• Vieţuitoarele sunt cele care reflectă cel mai bine influenţa celorlalte compo-
nente ale mediului, determinând diferenţierea subtipurilor.
• Se disting trei tipuri principale, (în cadrul cărora se pot separa subtipurile
zonale, regionale, locale): litorale, pelagice, abisale
• a) Mediul litoral se află în vecinătatea ţărmului, pe o parte din şelf (platforma
continentală), unde există condiţii bune de lumină, aerare a apei datorită
dinamicii active şi o mare varietate de plante şi animale.
- Separarea subtipurilor este impusă de deosebiri regionale de temperatură
şi salinitate a apei, de direcţia de manifestare a curenţilor oceanici, de
caracteristicile reliefului submers (neted sau stâncos, acoperit de nisip, mâl
etc).
- În cadrul su se dezvoltă adevărate “pajişti” submarine de alge verzi, ce
constituie baza piramidei trofice din cadrul oceanelor.
- Un loc aparte revine activităţilor economice şi construcţiilor din Iungul ţăr-
mului, care de multe ori produc importante modificări ale condiţiilor de mediu
pe termen mai scurt sau mai lung, cu repercutare în caracteristicile bioma-
sei. Un rol nefast îl au poluarea cu produse industriale (îndeosebi cele
rezultate din exploatarea şi prelucrarea petrolului), activităţile portuare,
deşeurile şi apele reziduale care ajung în apa mării.
Satellite image of part of the Great Barrier Reef
adjacent to the Queensland coastal
Heron Island, a coral cay in the southern Great Barrier Reef
Saltwater Crocodile near Darwin
• b) Mediul pelagic, desfăşurat în stratul de apă de la suprafaţa mărilor şi
oceanelor în care pătrunde lumina, este bine oxigenat îndeosebi datorită
valurilor şi conţine un număr mare de vieţuitoare, care fie că plutesc
(fitoplancton, zooplancton), fie că au o mobilitate propice (nectonul);
- În cadrul său se separă subtipuri cu caracter zonal:
- polar, (unde intervine ca factor şi prezenţa banchizei de gheaţă)
- temperat
- tropical
- Subtipurile regionale sunt determinate de prezenţa curenţilor de apă reci
sau calzi, deosebirile de salinitate, unele influenţe create prin producerea
poluării, etc.
• c) Mediul abisal ocupă cea mai mare parte din Oceanul Planetar,
desfăşurându-se între fundul bazinelor acestora şi limita până la care
pătrunde lumina. Este un mediu afotic, cu salinitate şi presiune ridicate,
temperaturi tot mai scăzute în raport cu adâncimea, o biomasă caracterizată
prin specii puţine cu numeroase adaptări.
- Deosebirile zonale sunt cauzate de valoarea temperaturii apei în stratul
cuprins între -50 m şi -100 m (de la 20-25 0C în zona tropicală, la -1 0C la
latitudinile polare). La adâncimi mai mari de 100 m, mediul abisal devine
aproape omogen.