America de Nord

Continentul America de Nord are forma unui triunghi care se intinde de la Oceanul Arctic in nord, pana la tropice in sud pe o suprafata de 24.250.000 kmp.In nordul continentului se afla situate doua tari imense, Canada si S.U.A. In sud si in Marea Caraibilor sunt localizate tari de dimensiuni mai mici. Uscatul nord-american este scldat la nord de Oceanul Arctic, la vest de Oceanul Pacific, la est de Oceanul Atlantic, n timp ce n partea sudic este legat de uscatul sud- american prin intermediul Americii Centrale iar partea sud-estic este scldat de apele Golfului Mexic. Evolutia tectonic a uscatului nord-american s-a realizat de-a lungul mai multor orogeneze: caledonian, hercinic, nevadian, laramic. n timpul orogenezei caledoniei s-au conturat Appalachii nordici, Groenlanda (est) si insulele Arhipelagului Nord-American iar n timpul miscrilor hercinice (care au afectat sud-estul scutului canadian) sunt pusi n evident Apalachii sudici. n timpul cutrile nevadiene (din Jurasicul Superior si Cretacicul Inferior) care au fost nsotite de activitate vulcanic, prind contur segmentul Cordilierelor Pacifice si cel al Muntilor Stncosi. Posterior cutrilor nevadiene are loc si consolidarea unittii situate mai spre sud, adic cea a Californiei. Un rol important n configuratia actual a continentului american a avut-o si glaciatia pleistocen. Calota glaciar a ajuns pn la paralela orasului New York ns n afara calotei glaciare (care a acoperit unitatea de platform) a fost identificat si o glaciatie montan (etajul superior al sistemului Cordilier). Continentul nord-american se afl n aria de contact a macroplcii Vest Atlantic cu macroplaca Pacific. ntre aceste dou macroplci se individualizeaz un sistem de falii, numit San Andreas. Aici placa pacific se deplaseaz spre nord-est cu 5 mm/an n raport cu placa atlantic. Cu alte cuvinte, placa pacific intr partial sub placa atlantic. Procesul de alunecare a fost nsotit n tertiar de o intens activitate magmatic. Vulcanismul actual este mai putin intens. Astzi subductia continu numai la nord de San Francisco, unde resturi din riftul est-pacific continu s creeze cruste. Vulcanismul este cantonat n Muntii Cascadelor unde se afl sapte centre eruptive active si 15 vulcani cu activitate recent. Legat de subductia plcilor a aprut vulcanismul si n aria Alaska- Aleutine si Mexic, regiunea fiind ncadrat n "cercul de foc al Pacificului". In aria continental nord-american se contureaz dou mari regiuni: Vestul Cordilier si Estul Extracordilier. Vestul Cordilier se desfsoar din peninsula Alaska pn la Golful Tehuantepec, trecnd pe teritoriul Canadei, SUA si Mexic. Este un sistemul montan cu nltimi ce ajung la 6.000 m, fiind format din lantul pacific (Muntii Coastei si Muntii Cascadelor care au altitudini mai

mari) si lantul Muntilor Stncosi (cu nltimi sub 5.000 m). Aceast regiune se remarc prin seismicitatea activ, precum si importante manifestri vulcanice. Estul Extracordilier se ntinde de la Vestul Cordilier pn la Oceanul Atlantic, inclusiv Golful Mexic. Are n component: Cmpia si Podisul Canadian, Muntii Apalachi, Cmpia Litoral Atlantic, Cmpiile si Podisurile Centrale. n functie de actiunea agentilor interni (tectonic, structur si roc) si externi (vnt, ap etc.) relieful Americii de Nord prezint unele particularitti: Unittile majore de relief sunt dispuse, n general, pe directia nord- sud Trecere de la zona montan la cmpie se realizeaz printr-o treapt intermediar (podisuri si coline) cu altitudini de cca 1.000 1.500 m. Aparitia unor simetrii, cum este cazul Marilor Lacuri, de unde spre nord si spre sud se dispun succesiv podisuri, cmpii, golfuri (Hudson si Mexic) Ambele sisteme muntoase (Stncosi si Apalachi) se prezint sub forma unor culmi paralele cu desfsurare nord- sud. Culmile nchid bazine interioare cu caracter de podisuri nalte (Muntii Stncosi Podisul Colorado, Yukon) sau sunt nsotite n apropiere de podisuri, de care sunt legate genetic si morfologic (vestul sistemului muntos appalachian).Altitudinea maxima este de 6.194 m in Varful Mc Kinley din lantul muntos Alaska fiind simultan cel mai inalt pisc din America de Nord. Clima Particularittile climatice ale Americii de Nord sunt impuse, n special, de: -desfsurarea pe latitudine a continentului (aproximativ 65o) a permis existenta aproape a tuturor zonelor climatice (de la cea polar pn la cea tropical) -dispunerea unittilor de relief lantul muntos vestic care prin altitudine sa reprezint o important barier orografic n circulatia maselor de aer oceanic care se deplaseaz spre continent. Influenta cordilierei se manifest sub dou aspecte: -pozitiv - datorit prezentei lantului muntos, versantii vestici si cmpia litoral primesc cele mai mari cantitti de precipitatii (precipitatii orografice) cu mare influent asupra dezvoltrii vegetatiei arborescente -negativ care vizeaz regiunile situate n interiorul continentului, dincolo de aceast barier orografic, unde precipitatiile sunt reduse si uscciunea accentuat. Aceste zone se numr printre deserturile si semideserturile lumii. Ct priveste Appalachii (situati n partea estic a continentului) nici prin orientare, nici prin altitudine nu au un rol comparabil Cordilierei. Influenta lor se resimte doar la nivel local. Masele de ap limitrofe continentului (Oceanele Pacific, Atlantic si Arctic) ti pun amprenta asupra climei prin masa de vapori de ap pe care o furnizeaz si care este transportat spre continent.

Unittile acvatice interioare (Marile Lacuri, Mississippi, lacurile de acumulare, lacurile canadiene) influenteaz regimul termic si pluviometric la nivel local Curentii calzi si reci, care prin origine si directie de desfsurare imprim zonelor litorale un regim termic si o umiditate aparte. Este vorba de curentii calzi ai Alaski, Golfului, Groelandei de Vest si curentii reci ai Californiei si Labradorului. ntinderea mare n latitudine imprim si importante variatii de temperatur ntre nordul si sudul continentului. Astfel, temperaturile medii anuale sunt cuprinse ntre 20o - 25oC n Mexic si 0o - 15oC n Groenlanda. Variatii importante se nregistreaz si n cazul precipitatiilor. Cele mai mari cantitti de precipitatii se nregistreaz pe litoral pacific, la nord de paralele de 50o (2.500 3.000 mm/an) iar cele mai mici cantitti sunt nregistrate n interiorul continentului, ajungnd la 300 500 mm/an. Spre nord ca si n podisurile interioare, intracordiliere, valorile sunt mult mai reduse (sub 200 mm si chiar sub 100 mm). Zonele climatice ntlnite n America de Nord: Zona climei polare (arctice): cuprinde Groenlanda, NV Peninsulei Labrador, N Golfului Hudson, N Peninsulei Alaska, Arhipelagul Nord American (cunoscut si sub numele de Arhipelagul Arctic Canadian). Aceast zon se caracterizeaz prin: temperaturi medii anuale n jurul valorii de 0oC; temperatura lunii celei mai clade, inferioar valorii de 10oC; precipitatii, n general sub form de zpad nedepsind 200 mm/an. Se resimte actiunea mrilor reci si nghetate si a maselor de aer de origine arctic. nghetul este prezent pn la 7 -8 luni pe an, iar temperaturile pot cobor si pn la -60oC. Se nregistreaz diferente ntre trsturile climatice ale regiunilor situate pe latura pacific, cele de pe latura atlantic si regiunile aflate n interior, n sensul c, iarna este mai lung, aspr, cu viscole si zpad n interior n comparatie cu zonele litorale unde influenta oceanelor modereaz aceste trsturi. Zona climei subpolare (subarctice) cuprinde mare parte a Peninsulei Labrador, Golful Hudson partea sudic, podisurile Mackenzie si Lacurilor, sudul Peninsulei Alaska. Particularittile climatice ale acestei zone sunt: -vara este scurt si rcoroas, iarna lung ?i rece -temperatura lunii celei mai calde nu depseste 13oC -precipitatiile cad tot timpul anului, cantitatea oscilnd ntre 300 mm n interiorul continentului si 500 mm pe coasta atlantic Desfsurarea pe longitudine impune si aici unele diferentieri: n regiunile situate pe coasta atlantic ploile si ceata sunt mai frecvente; n partea central sau continental iernile sunt mai aspre, temperaturile coboar chiar pn la -30oC n ianuarie; n regiunea pacific vara este scurt, relativ cald, temperaturile lunii ianuarie pot cobor pn la -30oC iar cele ale lunii iulie urc pn la +10oC.

Zona climei temperate cuprinde nordul Cmpiei Atlantice, Appalachii nordici, Podisul Marilor Lacuri, Podisul Preeriilor, Muntii Stncosi, inclusiv litoralul pacific. Principalele caracteristici: -verile sunt rcoroase, iernile cu zpad, viscole, ger -temperaturile medii ale lunii celei mai reci variaz ntre -10o C si -15oC -temperaturile medii ale lunii celei mai calde sunt cuprinse ntre 20oC si 25oC -cantitatea medie a precipitatiilor este de 500 1000 mm/an, cu variatii nsemnate n podisurile intracordiliere Si n aceast zon climatic se pot identifica diferente de la est la vest, precum: Regiunea atlantic se caracterizeaz prin veri mai rcoroase n nord (unde se face sim?it influen?a curentului Labrador) ?i mai clduroase n sud. Temperatura medie anual nu dep?e?te 10oC. Regiunea continental verile sunt mai scurte. Se nregistreaz diferente de umiditate ntre est (umiditate mai pronuntat) si vest. Regiunea preeriilor (sesurilor nalte) are un caracter mai secetos, cu diferente ntre versantii vestici (temperaturi mai coborte si precipitatii mai bogate) si versantii estici (precipitatii mai reduse, ariditate). Regiunea pacific veri rcoroase, precipitatii (orografice) bogate, amplitudini termice de 27oC. Pe versantii vestici cantitatea de precipitatii este mai ridicat n timp ce versantii estici se caracterizeaz prin veri secetoase. Zona climei subtropicale cuprinde zona desfsurat ntre statul California (n NV) si nordul Floridei (n E), inclusiv uscatul din nordul Mexicului. Fat de clima subtropical european, cea nord-american este mai rece datorit curentului rece al Californiei. Se nregistreaz temperaturi medii mai ridicate, iarna bat vnturile vestice, iar cantitatea de precipitatii depseste uneori 1.500 mm/an, valorile reducndu-se spre interiorul continentului. Zona climei tropicale cuprinde teritoriul din jurul Golfului Mexic pn la Oceanul Pacific, incluznd si peninsula Florida. Se caracterizeaz n general prin precipitatii bogate (1.000 2.000 mm) dar exist si exceptii, cum ar fi: n regiunea de vrsare a fluviului Colorado ca si n golful Californiei precipitatiile scad sub 100 mm (Desertul Sonorian). Zona musonilor ecuatoriali acoper o regiune relativ ngust a Mexicului spre Oceanul Pacific si peninsula Yucatan. n aceast zon cantitatea de precipitatii depseste uneori 2.500 mm (peninsula Yucatan), temperaturile sunt pozitive si ridicate tot timpul anului. Hidrografia Relieful, structura geologic, tectonica dar si conditiile climatice influenteaz mrimea bazinelor hidrografice, lungimea rurilor ct si directia de scurgere a acestora.

n America de Nord exist ruri lungi (Mississippi, Missouri, Yukon, Mackenzie - care dreneaz, n special, partea central a continentului) si ruri scurte, repezi, care si au izvoarele pe versantii vestici ai Muntilor Coastei sau pe versantii estici ai Muntilor Appalachi. Apele apartin bazinului Oceanului Arctic, direct sau prin intermediul Golfului Hudson, Oceanului Pacific, Oceanului Atlantic si Golfului Mexic. Principalele cursuri de ap care dreneaz continentul nord-american sunt: Fluviul Mackenzie dreneaz nordul continentului, avndu-si sorgintea n Lacul Sclavilor, n Teritoriile de Nord Vest. Cu o lungime de 1.738 km, fluviul Mackenzei detine titlul de cel mai lung fluviu al Canadei, ns ntregul sistem fluvial Mackenzie, care include lacurile Athabasca, Sclavilor, Ur?ilor ?i afluen?ii Athabasca, Slave, Peace, Liard, nsumeaz o lungime de 4.241 km revedincnd locul doi ca lungime n sistemul fluvial al Americii de Nord (dup sistemul fluvial Mississippi-Missouri). Suprafa?a bazinului hidrografic este de 1,81 milioane km2 iar debitul mediu este de cca 9.700 m3/s. Fluviul este navigabil aproximativ cinci luni pe an, fiind nghe?at din octombrie pn n mai. Linia care separ bazinul fluviului Mackenzie de cel al fluviului Yukon (din vest) formeaz frontiera ntre Teritoriile de Nord- Vest ?i Yukon. Fluviul Mackenzie se vars printr-o delt n Marea Beaufort (Oceanul Arctic). Mississippi traverseaz partea central a Statelor Unite ?i izvor?te din Lacul Itasca (Minnesota). Are o lungime de 3.780 km fiind dep?it de afluentul su Missouri, cel mai lung fluviu al Americii de Nord. Lungimea cumulat de aceste dou fluvii, dep?e?te 6.800 km, ?i suprafa?a bazinul hidrografic, circa 3 milioane km2, determin clasarea fluviului Mississippi printre cele mai importante fluviile din lume iar sistemul fluvial MississippiMissouri printre cele mai lungi sisteme fluviale ale Planetei (al treilea ca mrime). Majoritatea afluen?ilor si sunt de dreapta, cei mai importan?i fiind Missouri, Arkansas, Red River iar de stnga - Illinois, Ohio, etc. Mississippi se vars n Golful Mexic formnd o delt cu o suprafa? de 28.600 km2 (cea mai mare gur de vrsare din lume). Alimentarea fluviului Mississippi fiind variat (afluen?ii provin din zone cu trsturi climatice diferite) determin un regim hidrologic complex. Primvara, topirea ghe?arilor din Mun?ii Stnco?i determin cre?terea debitului fluviului Missouri ?i implicit cre?terea debitului fluviului Mississippi n timp ce, vara ?i toamna, cursul inferior este alimentat de ploi abundente. Prin urmare, fluviul Mississippi se caracterizeaz prin varia?ii importante ale debitului n func?ie de loc ?i de sezon: n general, debitul su este cuprins ntre 8.000 m3/s ?i 50.000 m3/s nregistrnd la vrsare un debit mediu de 18.000 m3/s. Mississippi deverseaz anual n Golful Mexic o cantitate de aluviuni cuprins ntre 312 ?i 450 milioane tone, acest material aluvionar participnd la formarea insulelor din delta Mississippi. Missouri ?i are izvoarele n sudul statului Montana, n Mun?ii Stnco?i. Strbate partea central a Statelor Unite vrsndu-se n fluviul Mississippi, n apropierea ora?ului St. Louis (statul Missouri). Missouri este cel mai lungu fluviu al Americii de Nord, 4.023 km.

Ohio se formeaz din confluen?a rurilor Allegheny ?i Monongahela n dreptul ora?ului Pittsburgh (statul Pennsylvania). Cursul su urmeaz o direc?ie general sud-vestic spre fluviul Mississippi. Ohio constituie grani? natural ntre statele americane, Ohio ?i Virginia de Vest, Ohio ?i Kentucky, precum ?i ntre Indiana, Illinois ?i Kentucky. Are o lungime de 1.569 km iar la grani?a statului Illinois se vars n Mississippi. Rio Grande, cu lungimea sa de 3.034 km, se numr printre cele mai mari fluvii ale Americii de Nord. Izvor?te din Mun?ii Stnco?i, mai precis din Mun?ii San Juan situa?i n sudul statului Colorado. Rio Grande constituie grani?a natural dintre Texas ?i statele mexicane Chihuahua, Coahuila, Nuevo Leon ?i Tamaulipas (aici fiind cunoscut sub numele de Rio Bravo del Norte). Se vars n Golful Mexic. Sf. Lauren?iu este cursul de ap care asigur legtura ntre Marile Lacuri ?i Oceanul Atlantic. De la izvoare (Lacul Ontario) ?i pn la vrsarea n Oceanul Atlantic, fluviul Sf. Lauren?iu are o lungime de 1.197 km. Debitul su este de aproximativ 10.000 m3/s ?i bazinul hidrografic de circa 1 milion km2. Apele sale sunt prinse sub ghea? cteva luni pe an. Se vars n Golful Sf. Lauren?iu printr-un larg estuar. Fluviul Yukon ?i are izvoarele n Mun?ii Stnco?i, pe teritoriul statului Columbia Britanic, scldnd pn la vrsare teritoriul statului canadian Yukon (cruia i d ?i numele) ?i teritoriul peninsulei Alaska. Are o lungime de 3.185 km, suprafa?a bazinul hidrografic de 847.600 km2 ?i un debit mediu de 6.200 m3/s. Se vars n Marea Bering iar mpreun cu rul Kuskokvim formeaz o delt (Yukon- Kuskokwim Delta). O mare parte a fluviului este navigabil, ns din octombrie pn la mijlocul lunii iunie este nghe?at. MARILE LACURI - grup de cinci lacuri cu ap dulce situate n centrul Americii de Nord, legate prin canale naturale si artificiale. De la vest la est, ele sunt: Lacul Superior, Lacul Michigan, Lacul Huron, Lacul Erie si Lacul Ontario. Michigan se afl n ntregime n interiorul Statelor Unite, pe cnd celelalte formeaz o parte din granita dintre Statele Unite si Canada. Suprafata total a acestui sistem este de 244,100 km2 . Laolalt, lacurile irig circa 750,000 km2 n Canada si n Statele Unite. Principala iesire o reprezint fluviul Sfntul Laurentiu, o parte din ap vrsndu-se din Lacul Michigan si prin Rul Chicago. Lacurile au ca vecini provincia canadian Ontario si alte opt state americane: New York, Pennsylvania, Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Minnesota si Wisconsin. Marile Lacuri sunt o resurs natural de o important extraordinar n America de Nord, servind ca focar al dezvoltrii industriei din interiorul continentului. La un loc detin circa 20% din totalul de ap dulce de suprafat a lumii. Patru dintre cele mai mari douzeci de orase din America de Nord ( Chicago, Detroit, Toronto si Cleveland ) sunt asezate pe trmurile Marilor Lacuri si datoreaz mare parte a dezvoltrii lor comerciale acestora. Lacurile reprezint de asemenea o resurs turistic, cu circa 17,000 km de linie a trmului, pescrii destinate pescuitului sportiv si numeroase plaje si docuri. Lacul Superior (82,100 km2 ) este cel mai mare lac cu ap dulce din lume. Dintre Marile Lacuri, Superior se afl la cea mai mare altitudine, 183 m, este cel mai nordic si cel mai rece. Iesirea sa este Rul Saint Marys, care se vars n Lacul Huron dup o cdere de circa 7 metri printr-o serie de cataracte printre orasele Sault Sainte Marie, din Ontario, si Michigan.

Altitudinile lacurilor scad spre sud si est. Lacul Huron si Lacul Michigan se afl la acelasi nivel, 176 m, separate de strmtoarea Mackinac, unde apa trece din Lacul Michigan n Lacul Huron. Huron are o suprafat mai mare ntre cele dou 59,600 km2; Michigan este mai adnc, 85 m n medie, si are mai mult ap. Att Michigan ct si Huron au numeroase insule, cele mai mari fiind incluse n lantul Insulelor Manitoulin, din Lacul Huron. La captul cel mai sudic, Lacul Huron se vars n Rul Saint Clair, care are o cdere de circa 3 metri, ntre Lacul Huron si micul si superficialul bazin al Lacului Saint Clair. Rul Detroit leag Lacul Saint Clair de Lacul Erie. La captul cel mai nordic, Lacul Erie se vars prin Rul Niagara, cu o cdere de 99 m, la nord, n Lacul Ontario. Lacul Ontario, cel mai mic dintre Marile Lacuri, cu o suprafat de 19,010 km2, este al paisprezecelea lac din lume; se vars n Oceanul Atlantic prin Fluviul Sfntul Laurentiu. Marile Lacuri, interconectate prin ruri, strmtori si canale formeaz laolalt una dintre cele mai aglomerate artere de transport din lume. Lacurile sunt legate de Oceanul Atlantic prin Fluviul Sfntul Laurentiu. De la terminarea n 1959 a Canalului Maritim Sfntul Laurentiu, un sistem de canale naturale adncite, canale artificiale si ecluze, lacurile au fost deschise pentru traficul navelor oceanice de mrime medie. Multe alte canale naturale importante faciliteaz comertul pe lacuri. Erie este legat de Oceanul Atlantic prin intermediul Canalului Erie si al Rului Hudson. Lacul Michigan este legat de Fluviul Mississippi si de Golful Mexic prin sistemul de canale Illinois. Canalele Sault Sainte Marie permit navelor s treac prin aproprierea cataractelor din Rul Saint Marys dintre Lacurile Superior si Huron, n timp ce canalul navigabil Welland leag Lacurile Erie si Ontario, evitnd Cascada Niagara. ntre 50 si 100 de milioane de m3 de marf trec prin aceste canale n fiecare an; lacurile si canalele naturale sunt nchise transportului ntre Decembrie si Aprilie, cnd gheata ar putea mpiedica trecerea. Nave lungi si nguste, special proiectate, poart mare parte a mrfii pe lacuri. Din punct de vedere istoric, Marile Lacuri au fost o rut important de transport al minereului de fier din Minnesota, nord-vestul Ontario-ului, si Labrador (o zon incluznd nordul Qubec- ului si zona continental a Newfoundland) ctre uzinele productoare de otel din regiunea inferioar a lacurilor, mai ales n zona Chicago Gary (Indiana); Detroit; Cleveland; Erie (Pennsylvania); si Hamilton (Ontario). Totusi, productia de fier n Minnesota a sczut n ultimii ani, odat cu productia de otel n zonele limitrofe portiunii sudice a lacurilor Michigan si Erie. De aceea, transportul de minereu pe lacuri a sczut semnificativ. Grul cultivat n Marile Cmpii este o alt marf important. Este transportat n principal de la Duluth (Minnesota) ctre porturi pe lacurile din sud si ctre pietele de export prin Canalul Maritim Sfntul Laurentiu. Crbunele, piatra de var, produsele petroliere, si mrfuri diverse alctuiesc marea majoritate a restului ncrcturii purtate pe lacuri. ntre 10 si 20% din transporturile de marf care pleac din porturile de pe Marile Lacuri, trec prin canalul maritim spre Atlantic. n trecut aceste ape erau folosite pentru amenajarea de pescrii comerciale, avnd cantitti mari de pstrv, morun, hering si stiuc. Marea majoritate a populatiei de peste a fost sever redus pe la mijlocul anilor 1900, iar azi se practic foarte putin pescuitul comercial. Lacurile sunt si o surs de recreere. Mii de case de vacant si resedinte permanente se ntind de-a lungul malurilor, iar vara milioane de oameni se adun aici pentru navigare cu brci cu motor sau cu pnze, pentru pescuit si not.

Vegetaia Americii Din punct de vedere floristic, America aparine la trei regiuni: holarctic, neotropical i antarctic. I. nveliul actual vegetal i de soluri din America de Nord este rezultatul unei evoluii ndelungate. Modificrile cele mai recente (n special n jumtatea nordic a continentului) au avut loc dup retragerea ghearilor cuaternari (n epocile anterioare pleistocenului, vegetaia era mult mai variat, predominante fiind genurile tropicale, care au migrat treptat ctre sud). Repartiia zonelor de vegetaie i de soluri din America de Nord este condiionat de clim i relief. n nord zonalitatea latitudinal se exprim pe toat suprafaa continentului (de la Pacific la Atlantic); aceasta intereseaz zonele de tundr, silvotundr, pdure de conifere. Mai spre sud, zonalitatea latitudinal este modificat esenial de particularitile reliefale ale Americii de Nord. n regiunea de la est de Cordiliera nord-american zonalitatea este mai bine exprimat, dar ntr-o form original, oarecum asemntoare cu situaia de pe faada pacific a Asiei. n partea vestic, montan, a Americii de Nord, diversele formaiuni vegetale sunt repartizate teritorial sub dubla influen a Oceanului Pacific i reliefului. Dat fiind faptul c partea sudic a Americii de Nord i America Central nu se caracterizeaz prin spaii continentale largi, dei se gsesc n zonele tropical i subtropical, deerturile vaste de tipul Saharei sau a celor asiatice lipsesc. Fr vegetaie sunt zonele acoperite cu gheari continentali: cea mai mare parte a Groenlandei, partea central a Insulei Ellesmere, unele sectoare din Insula Baffin Tundra acoper regiunile libere de ghea din Groenlanda i Arhipelagurile Nordice precum i bordura nordic a masei continentale. n peninsula Labrador i Insula Terra Nova, tundra avanseaz mult spre sud, ceea ce se explic prin influena curentului rece al Labradorului (n Insula Terra Nova ajunge pn la 47 N, latitudinea Iaului). Componena floristic specific difer foarte puin de tundra euro-asiatic: sectoarelor celor mai nordice le sunt caracteristice tundra cu muchi ( Polytrichum dicranum

) i licheni ( Cladonia rangiferina, Cl.nivalis ), mari suprafee fiind acoperite cu mlatini, lacuri sau soluri poligonale. Mai spre sud, larg rspndite sunt plantele cu flori i tufe de arbori pitici ca: mesteceni pitici ( Betula glandulosa ), arini pitici, slcii pitice. Silvotundra (de la litoralul estic al Labradorului pn n regiunea fluviului Mackenzie) (mai extins la vest de Golful Hudson) este de fapt o tundr mai bogat n vegetaie ierboas, ca i n Eurasia, dar presrat cu arbori, din ce n ce mai dei spre sud, pn se trece la pdurea propriu-zis. Arborii din silvotundr sunt reprezentai prin specii care apar la limita nordic a pdurii de conifere ( Picea mariana, Picea glauca, Larix laricina zada canadian). Ca i n Peninsula Scandinavic, tundra american avanseaz spre sud dincolo de limita ei zonal, pe nlimile Cordilierilor. Pdurea de conifere (taigaua nord-american) este cea mai vast zon vegetal din America de Nord, ntinzndu-se de la Oceanul Pacific la Oceanul Atlantic (la sudul silvotundrei, pe aproximativ 5000km, pe direcia E-V, ntre Terra Nova i Alaska) Taigaua nord americana de la est de Stancosi se caracterizeaza prin mare uniformitate de specii. Aici, alaturi de speciile endemice, cresc multe specii care se intalnesc in padurea de conifere europeana. Dintre elementele componente amintim: molidul de Canada ( Picea Canadensis ), pinul de Banks ( Pinus banksiana ) cunoscut si sub numele de pinul Marrayana, bradul de balsam ( Abies balsamea ) din care se extrage balsamul de Canada, etc. Alaturi de conifere se intalnesc foioase ca: mesteacanul papirifer ( Betula papirifera ) cu o scoarta neteda pe care indienii o foloseau pentru constructia barcilor, plopul balsamifer ( Populus balsamifera ), plopul tremurator ( Populus tremuloides ). In etajul inferior al taigalei canadiene cresc tufe de

coacaz (rosu si negru) , zmeur, afin, iar solul este acoperit in buna parte cu muschi si licheni. In estul continentului padurile de conifere trec spre sud in paduri mixte (padurea laurentiana), raspandite in zona Marilor Lacuri si bazinul fluviului Sf.Laurentiu, extinzandu-se si de-a lungul Appalachilor. Acestea cuprind predominant conifere in partea cu clima rece si cu vanturi dese dinspre Atlantic, Gf.Fundy, estuarul Sf.Laurentiu, foioasele apar mai ales la limita sudica a acestei zone. Dintre elementele componente: pinul alb ( Pinus strobus ), pinul rosu ( Pinus resinosa ), tsuga canadensis, mesteacanul galben ( Betula lutea ), artarul de zahar ( Acer saccharum ), frasinul american ( Fraxinus nigra ), teiul american ( Tilia americana ) etc. In zona pacifica atat aspectul cat si componenta specifica se modifica. Domina speciile endemice, la care se adauga cele comune padurii de conifere asiatice. Clima umeda (si cu iarna blanda) din zona pacifica este favorabila dezvoltarii padurilor, care sunt mult mai bogate in specii de arbori, arbusti, ierburi. Arborii sunt vigurosi, atingand inaltimi de 80-100m (sau chiar mai mult). Cele mai caracteristice specii de arbori sunt : molidul de Sitka ( Picea sitchensis ), bradul Douglas ( Pseudotsuga mucronata ), tsuga ( Tsuga heterophylla ), tuia gigantica ( Thuja plicata ) ultimele doua fiind endemisme. Pe versantii vailor si pe platourile Cordilierilor din limitele padurilor de conifere, domina speciile de arbori mezofili, ca bradul Douglas, pinul galben ( Pinus ponderosa

), In estul continentului padurea mixta trece mai departe spre sud intr-o padure de foioase original, cunoscut sub denumirea de pdurea appalachian , deoarece este rspandit pe versanii Muntilor Appallachi i n vecinatatea lor. Se extinde in principal pe directia nord-sud (la est de fluviul Mississippi, dar i la vest). Spre nord limita acestei pduri depaete paralelele lacurilor Erie si Ontario, ajungnd la vest pn n prerie. Pdurea aceasta este foarte bogat in specii, unele endemice, altele comune cu cele din Europa de vest sau Asia de Est, Numeroase sunt speciile de stejari americani ( Quercus alba, Q.Macrocarpa ), alturi de care cresc fagul ( Fagus grandifolia ), castanul ( Castanea dentata ), platanul ( Platanus occidentalis ), frasinul, teiul. In sudul pdurii de foioase appalachiene apar arbori termofili ca: magnolia ( Magnolia ocuminata ), tulipierul (sau arborele de lalea) ( Liriodendron tulipifera), caria ( Carya alba ). Prin aceasta se face trecerea la pdurea de foioase subtropical , venic verde, difereniat ca structur i aspect in funcie de factorii edafici. Aceast pdure se desfoar intre statele Virginia (est) i Texas (in vest). Pe solurile zvntate cresc pduri de palmier pitic american (Sabal), pe solurile cu drenaj mediu cresc pduri de pini subtropicali si pduri de foioase cu stejari si magnolii, n care abund lianele si epifitele, iar pe solurile supraumezite din peninsula Florida si cmpia litoral a Golfului Mexic se dezvolt pduri de chiparos de balt ( Taxodium districhum)( endemic). ntre arealul ocupat cu diferite tipuri de pduri din estul atlantic si pn la poalele Stncoilor (vest) se gseste domeniul

stepelor (preria american). n nord, preria intr n contact cu pdurea de conifere, printr-o fsie ngusta de silvostep. Aceasta ocup regiuni ale podiurilor interioare, de la rurile Sakatchewan, Athabaska, pn la partea de nord a Cmpiei Mexicane i aliniamentul rului Arkansas. Covorul ierbos este dominat de graminee, iar covorul arborescent are specii de stejar, artar, frasin. Flora preriilor nord-americane este mai bogata ca cea a stepelor euroasiatice. Preria se diferentiaza spatial in functie de conditiile climatice (in special precipitatii). Fauna Americii I.Fauna Americii de Nord este bogat n specii endemice dar i n alte elemente. n extremul nord, n ap i pe rm se ntlnesc foci, morse, ursul alb ( Ursus maritimus ), n ap: balenele, beluha (balena sau delfinul alb), iar n tundr. Elementele caracteristice sunt boul moscat ( Ovibos moscatus ), renul american caribu ( Rangifer arcticus, R. pearyi ), renul european (aclimatizat), lupul polar ( Canis tundrarum ), nevstuica polar ( Mustela arctica ), vulpea polar ( Alopex galopus ), psri acvatice etc. n taiga se ntlnesc: elanul american, bizonul de pdure, cerbul wapiti, jderul nord-american, vidra, scuncul, nurca american, lupul, ursul brun, ursul negru american, rsul, castorul, ondrata, eratizon, veveria roie. n pdurile amestecate i pdurile de foioase: ursul negru baribal i alte animale care triesc n taiga: lupul, vulpea, vidra. Alte animale: cinele enot, bursucul american, cerbul de Virginia. n preria american triete o faun bogat mai ales n copitate (animale de talie mare: ierbivore; de talie mic: roztoare. La acestea se adaug numeroase psri. Caracteristice sunt: bizonul (Bisin bison), antilopa american (disprut aproape complet), coiotul (Canis latrans), vulpea de prerie, multe roztoare dintre care unele endemice (celul de pmnt cinele de prerie), arpele taur, crotalul, curcanul slbatic, cocoul de prerie. n sud-vest, n regiunile aride se ntlnesc erpi cu clopoei, pianjeni veninoi, scorpioni. n munii din vestul nord-american triesc unele animale de talie mare: ursul Grizzli, berbecul de munte (Ovis montana), cerbul, cprioara, i animale mai mici (iepurele, veveria, marmota).

n America Central exist o faun amestecat a celor dou regiuni majore holarctic i neotropical; sunt prezente: oarecele marsupial (endemism), porcul spinos arboricol, ursul cu tromp, arpele boa imperial, boa curcubeu, dintre psri: n America de Nord se poate vorbi de o preponderen a albilor fa de negri, asiatici, amerindieni (aici metisajul este foarte slab). n America de Sud nici una din marile categorii umane nu are preponderena att de evident precum albii n America de Nord. Aici nu s-a creat o barier rasial, metisajul fiind foarte pronunat: metii (albi+amerindieni), mulatri (albi+negri), zambos (negri + amerindieni), cholos (metii i amerindieni) Populaia alb (urmaii colonitilor europeni, stabilii n numr mare odat cu nceputul secolului XVIII): spanioli, portughezi, britanici, francezi, olandezi, germani, italieni, austrieci, unguri, rui etc. Albii constituie grupa demografic dominant n S.U.A. i Canada (peste 75%). n America de Sud populaia european a avut tendina de a se stabili n regiunile mai reci (Argentina 90% populaie alb, Uruguay 90%). Valori reduse ale procentului populaiei albe se ntlnesc n statele Americii Latine cu procent mare al populaiei metisate: Columbia, Haiti, Ecuador, Guyana. Ponderea amerindienilor n populaia actual difer n funcie de evoluia istoric a statelor respective. n America Anglo-saxo n numrul amerindienilor puri este foarte redus, apreciat la cca. 1 mil (din care peste 2/3 sunt n Canada): indienii care triesc n rezervaii i inuiii (eschimoii) ce triesc n nordul extrem. Cel mai mare grup de indieni din America de Nord este Navajo, care triete la E de Marele Canion, mai ales pe teritoriul Arizonei. Alte grupuri mai mari de indieni se ntlnesc n Dakota de Sud. n America Latin amerindienii sunt n numr mai mare (cca. 15 mil): Guatemala (65%), Peru (49%), Bolivia (42%). Numrul cel mai redus indienii din bazinul Amazoniei , a cror scdere numeric, de la cca. 4 mil (la venirea colonizatorilor) la cca. 120 000 (azi) a fost cauzat de bolile aduse de europeni, de masacre i, mai recent, de deschiderea spre dezvoltare a teritoriului amazonian: construirea transamazonianului i a altor drumuri, despduririle n diverse scopuri, dezvoltarea sectorului minier). Negrii numr apreciabil n America de Nord (S.U.A. 13%, mai ales n SE, n Carolina, Virginia, Louisiana, Florida, sau n orae mari din N i E: Waswhington DC, Baltimore, Chicago, Detroit, New York (Harlem). n America Latin cele mai mari procente ale populaiei negre se ntlnesc n state i teritorii ale Americii Centrale Insulare unde populaia neagr este majoritar: peste 90% n Antigua i Barbuda, Martinica, peste 2/3 n Jamaica, Dominica, Haiti, Barbados etc. Asiaticii

constituie ultimul grup de imigrani sosii n America; acetia s-au ndreptat mai ales spre zona Caraibilor, litoralul N al Americii de Sud. Se remarc japonezii, chinezii, indienii: Guyana (51% indieni), Surinam (15% indonezieni). n SUA procentul asiaticilor este de 4% (japonezi, chinezi, filipinezi). n Brazilia se ntlnete cea mai mare comunitate japonez de pe glob n evoluia oraelor americane se constat dou tendine: dezvoltarea mult mai rapid a oraelor din zona tropical fa de cele de la latitudini temperate; n rile n curs de dezvoltare cel mai rapid ritm de cretere l are oraul cel mai mare a rii. n ansamblul continentului sunt caracteristice megalopolisurile: 1.Boswash (Boston Washington, incluznd New York) 2.Chipitts (Chicago Pittsburg) 3.San San (Megalopolisul Californian San Francisco San Diego) 4.Megalopolisul Mexican (sau aglomeraia urban Ciudad de Mexico) 5.Megalopolisul Brazilian (rezultat din contopirea a trei aglomeraii urbane: Sao Paulo, Rio de Janeiro, Belo Horizonte) Caracteristic pentru S.U.A. este prezena unor mari concentrri de populaie (megalopolisurile) ce se remarc prin dimensiunile lor. Ariile metropolitane, dei concentreaz o mare parte a populaiei urbane i vor concentra n continuare, totui creterea lor nu mai e att de intens ca nainte (din contr, caracteristica ultimilor ani este o cretere mai intens a oraelor mijlocii i mici i o cretere de asemenea a spaiilor din afara marilor metropole Cele trei megalopolisuri sunt: Boshwash (Boston - Washinsgton), Chipitts (Chicago - Pittsburg), Sansan (San Francisco - San Diego) 1) BOSWASH este cel mai "vechi" megalopolis al Terrei (Megalopolisul Atlantic), situat n NE, se ntinde pe cca. 1000km (ntre Boston i Washington, depind chiar oraul Washington, incluznd i Richmond, de unde i denumirea mai recent de BOSRICH). Acest megalopolis ocup 2% din suprafaa rii i cuprinde 1/5 din populaia S.U.A. Cele mai importante nuclee sunt New York, Hartford, Philadelphia, Baltimore, alturi de care mai sunt i alte localiti urbane: Providence, Newark, Dover. Capitala uniunii este Washington, care numr peste 600.000loc (5,6mil. n aria metropolitan), situat pe rul Potomac, avnd o suprafa de 180kmp. A fost construit special pentru a fi capital, prelund funcia aceasta de la Philadelphia n 1800. A rmas un ora cu funcii dominante politico-administrative, cultural-tiinifice i comerciale, cu o foarte slab industrie (mai ales tipografie, echipament militar, ind. alimentar), fiind ns i un important nod de transport (punct de convergen a 5 magistrale feroviare, cu 2 aeroporturi). NEW YORK este cel mai mare ora al S.U.A. Nu este nici mcar capitala statului din care face parte, dar este principalul centru economic i financiar al S.U.A. Este situat la vrsarea fluviului Hudson, fiind aezat att pe continent ct i pe insulele Manhattan, Long Island i Staten Island. 2. CHIPITTS (Chicago-Pittsburg), numit i Megalopolisul Marilor Lacuri, (include i Michigan, Gary, Milwaukee) este principala regiune industrial a rii de peste 2 secole. Cel mai important centru este Chicago, al treilea ora al S.U.A. Este avantajat de poziia sa geografic, pe rmul SE al lacului Michigan (pe aceast cale navele

aduceau aici minereurile de fier i crbunii). Oraul este principalul nod de C.F. al S.U.A. din 1856, ceea ce a facilitat transportul cocsului din Appalachi. De asemenea, pe calea ferat, canale i osele se aduceau din S grne i vite (din prerie), toate acestea impulsionnd afirmarea i dezvoltarea de timpuriu a industriei. Astzi Chicago produce peste 6% din producia industrial a S.U.A. (siderurgie, electronic, automobile, petrochimie), iar ca nod de comunicaii se remarc prin existena a cca.40 de linii de cale ferat, 9 aeroporturi (O`Hara, Midway, Harlem, Northerly Island), fiind cel mai mare complex portuar pe ape interioare din S.U.A. 3. SANSAN (Megalopolisul Californian, desfurat pe o distan de cca.1000km, ntre San Francisco i San Diego). Include: San Jose, Monterey, Santa Barbara, Los Angeles, Long Beach, San Bernardino, San Diego. L.A. este al doilea ora al rii. In procesul dezvoltrii sale a cunoscut mai multe perioade de cretere spectaculoas: - datorit febrei aurului californian care atrage aici (dup 1848) muli cuttori de aur, apar numeroase ntreprinderi industriale i bnci. - dup 1890 (cnd febra aurului trecuse deja) California revine n atenia Americii prin marile resurse de petrol descoperite aici, ceea ce genereaz un nou val de imigrani. - apariia i dezvoltarea cinematografiei (la Hollywood) constituie un alt moment important n evoluia teritorial i funcional a oraului. Metropola este lipsit de un centru, cartierele sunt numeroase, cu specific spaniol, japonez, chinezesc (dup originea majoritii locuitorilor din ele). Funcia industrial a aglomeraiei urbane este dat de industria petrolier, industria chimic, industria constructoare de maini (avioane, rachete, automobile), siderurgic, electronic etc. Se mai remarc i alte aglomeraii urbane: - Dallas-Fort Worth - New Orleans-Baton Rouge - Minneapolis-St.Paul America de Nord detine numeroase depozite de minereuri importante. Petrolul si gazele naturale se gasesc in cantitate mare in partea nordica a Alaskai, vestul Canadei, sud-estul si vestul Statelor Unite (Umiat, Barrow, Baibow Lake, Oklahoma City, Ciudad Pemex) si deasemenea in estul Mexicului. Uriase depozite de carbune gasim in vestul si estul Canadei si al Statelor Unite (Foar Corners, Black Bute). Estul Canadei, nordul Statelor Unite si partea centrala a Mexicului dispun de depozite importante de minereu de fier (Wabana, Birmirngham, Adirondack). In Canada gasim de asemenea si zacaminte de cupru (Kennicott, Butte, Morenci), nichel (Lynn Lucky Sodbury), uraniu (Echo Bay, Blind River, Blue Water), zinc, azbest si potasiu. Statele Unite dispun de mari cantitati de cupru, nichel, roci de fosfat si uraniu. Ca si celelalte, Mexicul dispune de rezerve importante de bariu, cupru, fluor, zinc, magneziu si sulf. Mentionam ca toate cele trei state detin depozite importante de aur si argint.

Extractia minereurilor reprezinta o crestere importanta a activitatii economice din Statele Unite, Canada si Mexico. Statele Unite a reprezentat unul dintre cei mai mari producatori de petrol ai lumii de-a lungul a multi ani, Canada a fost si ea un producator insemnat inca din anii 1940, iar Mexicul a devenit leader mondial in productia de petrol inca din 1970. Statele Unite este a doua tara din lume in productia de gaze naturale si prima in extragerea carbunelui, produs in special in minele din Muntii Appalasi. Minereul de fier a fost un produs major al Statelor Unite si Canadei, extras din depozitele din vestul Lacului Superior. Economia SUA este foarte dezvoltata, ocupand locul I ca putere economica. Economia ei este foarte diversificata si moderna desi are ca adversara pe Japonia. Are ca resurse minerale : huila ( 849 000 000 t), lignit, petrol (386000000 t - in G. Mexic, Middlecontinent si in Alaska), gaze naturale ( 529,5 miliarde m3 - locul II pe glob in G.Mexic ,Middlecontinent, Alaska), minereu de fier - locul II pe glob, crom, nichel, tungsten locul III pe loc, molibden- locul I pe glob, vanadiu- locul I pe glob, cupru, (2 478 000-locul II pe glob), plumb - locul I pe glob, zinc, bauxita, aur, argint - locul II pe glob ,stibiu,staniu, uraniu- locul I pe glob, toriu, azbest, sulf - locul I pe glob, fosfati naturalilocul I pe glob,saruri potasice, sare- locul I pe glob, carbuni (bazinul fluviului Mississippi, Muntii Apalasi si Muntii Stancosi). Produse industriale : energie electrica - (locul I pe glob - din care 276,1 md. kWh hidroenergie, 54,0 md.kWh energie nucleara si 1,5 md. kWh energie geotermica), fontalocul II pe glob,otel (96 601 000 t -locul III pe glob), cocs metalurgic-locul I pe glob,aluminiu-locul I pe glob, cupru rafinat-locul I pe glob, plumb- locul I pe glob,zinclocul I pe glob, aparate optice si fotografice, masini de cusut, de scris, de calculat, autoturiasme (Detroit si Cleveland)- locul II pe glob, turbine, masini agricole si textile, autovehicule, magneziu- locul I pe glob, capacitatea rafinariilor de petrol - locul I pe glob,benzina, uleiuri usoare, uleiuri grele, acid sulfuric-locul I pe glob, acid azotic- locul I pe glob, acid clorhidric locul I pe glob,soda caustica - locul I pe glob, ingrasaminte azotoase- locul I pe glob, materiale plastice si rasini sintetice- locul I pe glob, cauciu sintetic - locul I pe glob, anvelope - locul I pe glob, produce farmaceutice, cherestea - locul II pe glob, celuloza, hirtie, ciment-locul II pe glob, fiere de bumbac- locul II pe glob , tesaturi de lina, tesaturi de bumbac, fire de lina.tesaturi de matase naturala,fire si fibrer artificiale, tesaturi artificiale, fire si fibre asintetice- locul I pe glob, imbracaminte si incaltaminte, tigarete, tigari, lapte, unt, brinza- locul I pe glob,carne - locul I pe glob,conserve de carne,de fructe, de peste, margarina- locul I pe glob, zahar - locul III pe glob, bere, vin, avioane (Seattle si San Diego)si tehnica aerospatiala - locul I pe glob,confetii(New York-cel mai mare centru din lume).Modul de utilizare a terenurilor:arabil - 18,6% ;culturi arborescente - 0,2% ;pasuni si fanete - 27,7% ;paduri - 31,6% ;alte terenuri 21,9% .Resurse agricole: grau - locul I pe glob ,secara, porumb - locul I pe glob,orz,ovaz locul I pe glob,orez,sorg,sfecla de zahar,restie de zahar,bumbac - locul II pe glob, arahide, cafea, soia - locul I pe glob,tutun - locul I pe glob, banane, cartofi - locul III pe glob,lamai,portocale si mandarine,ananas, mere, prune, pere, piersici, struguri.Cresterea animalelor :bovine (102 755 000 capete - locul III pe glob) , porcine (59 992 000 capete locul II pe glob) , ovine , cabaline - locul III pe glob ,caprine.

Comert exterior :S.U.A. ocupa primul loc in lume, concentrand mai multde 10% din totalul mondial.Exporta masini, avioane, aparatura, produsechimice si petrochimice, confectii, carbune, produse agricole, imbracaminte, cafea, hartie si produse din hartie .Importa :masini si vehicule,produse chimice, grau si faina, carbune, metale si produse metalice,fibre textile, aparataj stiintific, otel, petrol si produse petroliere, minereu de fier si hartie. Agricultura continentului America de Nord este reprezentata in general de cereale si leguminoase. In functie de zona geografica exista o agricultura specifica reliefului si latitudinii. In regiunea musonica culturile agricole sunt cele specifice din zona tropocala datorita temperaturilor ridicate din timpul anului si secetei, in special in Mexic unde predomina seceta. Principala cereala cultivata de agricultorii din Mexic este porumbul, un loc important ocupand si cultura sorgului. In lungul coastei Golfului Mexic se pescuiesc creveti, sardele si ton iar pe coasta Baja California homari. O important cultura agricola este cea de henequen sau agava in nordul Yucatanului) din care se obtin fibre pentru industria textila si totodata sta la baza producerii de bauturi alcoolice precum tequila i pulque. In regiunile temperate, de exemplu in SUA, agricultura este reprezentata de culturi de cereale: grau, orz, porumb, sfecla de zahar, canepa, precum si legume si nutret necesar industriei zootehnice. In regiunea subpolara culturile agricole sunt predominate de pasuni, de exemplu in Tara de Foc si in Canada. In arhipelagul Canadian se cultiva pe suprafete restranse cereale si leguminoase cum ar fi orzul, ovazul, cartofii. In zona Marilor Lacuri agricultorii cultiva vita de vie, in special in zona Niagarei si in sudul Quebecului.