Sunteți pe pagina 1din 10

Dei termenul de romantism, se aplic atunci cnd vorbim de muzic n

perioada aproximativ de la 1820 pn n jurul anului 1900, aplicarea contemporan a


termenului de romantic pentru muzic, nu coincide cu aceast interpretare
modern. n 1810 E.T.A. Hoffmann i-a numit pe Mozart, Haydn i Beethoven cei trei
compozitori romantici i Ludwig Spohr a folosit termenul de bun stil romantic
pentru pri din Simfonia a V-a a lui Beethoven. Din punct de vedere tehnic, Mozart i
Haydn sunt considerai compozitori clasici, i dup cele mai multe standarde,
Beethoven reprezint nceputul perioadei romantismului muzical. nceputul secolului
al XX-lea, datorit faptului c sensul s-a rupt decisiv de trecutul muzical, a dus la
faptul c secolul al XIX-lea se numete "Era romantic", i se utilizeaz n muzic n
sens enciclopedic. Contrastele i emoiile sporite ale micrii literare germane Sturm
und Drang par a fi un precursor al romanului gotic, sau elementele sngeroase ale
unora dintre operele din perioada Revoluiei franceze. Libretul lui Lorenzo Da
Ponte scris pentru Mozart prin muzica elocvent transmite un nou sens al
individualitii i a libertii. Generaia romantic l-a privit pe Beethoven, ca artistul
lor ideal i eroic, care a dedicat mai nti o simfonie Consulului Bonaparte, campion al
libertii, ca apoi s-l conteste pe mpratul Napoleon, retrgndu-i
dedicaia simfoniei Eroica. n cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a
urmat o carier public, n funcie de sensibilitatea audienei provenind din clasa de
mijloc, lucru mult mai frecvent dect s fie patronat de un aristocrat al curilor
imperiale, aa cum a fost cazul cu muzicienii i compozitorii perioadelor anterioare.
Noua generaie de muzicieni a creat virtuozi, care n calitatea lor de persoane publice
i fceau carier ca soliti, mergnd n turnee de concerte ca de
exemplu Paganini i Liszt, iar dirijorii au nceput s apar ca figuri importante, de a
cror abilitate de interpretare a muzicii tot mai complexe depindea n mare msur
calitatea redrii.
Principali reprezentani ai romantismului n muzic:

Robert Schumann, romantism poetic

Johannes Brahms

Frdric Chopin

Hector Berlioz

Carl Maria von Weber

Franz Liszt

Richard Wagner

Piotr Ilici Ceaikovski

Viata lui Franz Schubert


Franz Schubert s-a nascut in Viena in 1797. Cand a fost foarte tanar tatal si fratele
lui mai mare, l-au invatat sac ante la pian si la vioara. In cateva luni a invatat mai multe
lucruri deapre pian decat stia tatal sau. Asadar can familia a descoperit talentul lui Franz
au facut tot ce au putut cu un venit mic pentru a-i asigura o buna educatie. Pentru acest
motiv el a fost trimis la Stadtkonvikt in Viena. Aici l-a intalnit pe Antonio Salieri care a fost
foarte impresionat de abilitatile sale: Cred ca l-a invatat insusi Dumnezeu, a zis Antonio.
Schubert a plecat din Stadtkonvikt in 1813 si a studiat pentru a deveni professor
anul urmator. In timpul celor 3 ani a invatat copii din scoala tatalui sau, darn u a uitat
dragostea pentru muzica. In tot acest timp a compus ,,o gramada de muzica a scris
muzica neascultata de nimeni inafara de el; a scris doar pentru distractie. In timp de 2 ani
a copus 2 simfonii si intre 200 300 de cantece, incluzand superpiesa Gretchen am
Spinnrade, srisa de el la varsta de 17 ani. Cantecele sale i-au adus faima; el putea
compune in fond cantece fara sa se gandeasca.
Schubert nu a fost niciodata priceput la strangerea banilor. In 1815 el l-a intalnit pe
Franz von Schober, un student bun al pricipiului construirii unei familiisi un luptator reusit
in privinta banilor. Schober a iubit muzica lui Schubert; el l-a convins pe Schubert sa
paraseasca slujba de professor, care afecta inclinatiile lui spre muzica intr-un mod foarte
prost, chemandu-l sa locuiasca cu el. Schubert a parasit vechea lui slujba si a fost un
musician liber fara un castig sigur.
A fost acasa la Scober unde Schubert l-a cunoscut pe marele cantaret Johann
Michael Vogl. Impreuna ei au facut parte din grupul Schubertiadele, un grup de prieteni
care se intalnesc pentru unicul scop de a se distra. Ei insisi se amuzau si il ascultau pe
Schubert interpretand o melodie la pian si pe Vogl care canta cantecele lui
Schubert. Chiar daca aceste zile au fost zile fericite pentru Schubert, el era ingrijorat. El
nu avea o munca platita si un camin propriu. In vara anului 1818 el a obtinut o slujba de
indrumator musical pentru fiicele unui nobil ungar, Contele Esterhazy. Unicul obiect de
inspiratie al lui Schubert pentru compozitiile sale a fost una dintre fiicele atragatoare pe
care le invata. De aceea majoritatea muzicii compose de el in perioada aceea este scrisa
numai pentru a fi cantata la pian. Dar i s-a facut dor de casa si odata cu sfarsitul verii s-a
intors la prieteni lui din Viena.
Vara urmatoare in 1819, a fost o perioada fericita pentru Schubert. El a facut primul
turneu alaturi de Vogl. Au cantat numai lucrarile lui Schubert si audientele concertelor au
crescut.

Schubert cantand la pian


In 1821 Schubert a reusit sa-si publice primele sale lucrari: 3 cantece si 36 de
dansuri.
Incetul cu incetul lucrurile s-au imbunatatit pentru Schubert cu toate ca a scris o
opera care nu a fost publicata in tot timpul vietii. De asemenea si anul 1823 are un
inceput bun pentru el. Schubert a declarat ca este un compositor matur si faptul ca acum
s-a perfectionat nu numai in scrisul cantecelor ci si in folosinta a intregii orchestre. In acest
an a scris poate cele mai faimoase lucrari, tema Rosamunde. Dar inainte ca anul sa se
incheie a simtit primele semne ale unei infectii venerice, o infectie care putea sa-i ia viata.
El a zis: Pacea mea s-a dus [] si n-o voi mai gasi niciodata. El a continuat sa scrie
muzica, cat de frecvent a putut. Era unicul lui motiv pentru a trai, acum, a declarat el.
Forma muzicii s-a schimbat in ultimii ani de viata , fiind mult mai trista decat inainte. A
fost deseori caracterizata ca fiind gandurile lui despre moarte, gandurile care-i domina
viata. In octombrie 1828 sanatatea sa s-a imbunatatit destul pentru a se angaja intr-o
lunga calatorie si sa viziteze mormantul lui Eisenstadt si Franz Joseph Haydn. Dar calatoria
a fost prea mult pentru el. A murit o luna mai tarziu pe 19 noiembrie 1828.
Nu se stie ce a cauzat moartea sa. Incepand cu sec al XX lea doctorii germani au
fost siguri ca a murit de febra tifoida, o boala a saracilor. Astazi niste doctori cred ca a
murit de cea mai avansata etapa a sifilisului. Puteti sa va asigurati ca Schubert s-a
imbolnavit de o boala incurabila inca din 1823. De asemenea avea o mica febra in ultimele
zile din viata sa. Febra tifoida este o boala care se manifesta prin multa febra. In cele din
urma , niste doctori au propus ca a murit de sifilis dar datorita discretiei doctorului sau , nu
avem nici o ide. Putem sa consideram un fapt important faptul ca Schubert traia in
conditii nesanitate, si ca in timpul ultimelor zile din viata a manacat si a baut foarte putin.
Aceasta este tipica unei boli gastro-intestinale. Putem sa credem ca sifilisul de care era
bolnav Schubert l-a slabit foarte mult, si asa a fost mai expus celorlalte boli si infectii ca
Febra tifoida sau Salmonella.Astazi aceste 2 boli, sifilisul si febra tifoida nu mai sunt o
amenintare prea mare pentru vietile noastre.

Franz Schubert si liedul


Liedul ca gen al muzicii culte, se cristalizeaz la nceputul sec. XIX, fiind un gen ce
caracterizeaz gndirea i sensibilitatea romantic. Arta muzical se ndreapt spre
poezie i literatur remarcndu-se tendina de a reda peisaje sau povestiri cu ajutorul
imaginii muzicale cu o mare putere de sugerare plastic. Dac la aceasta adugm i
preocuparea artitilor romantici pentru poezia i cntecul popular, obinem factorii ce au
determinat cristalizarea liedului ca gen al muzicii culte. Liedul a aprut n Austria, pornind
de la cntecul popular i a trecut printr-un proces de lrgire a coninutului i de
generalizare a sensurilor. Precursori ai liedului sunt romanele i cntecele populare vechi
(madrigalul, frottola, vilanella).
Liedul apare n dubl ipostaz ca form (n structura unor dansuri, arii, micri lente din
sonate, concerte, simfonii) i gen (lied polifonic, lied clasic, lied romantic, lied modern).
Ambele ipostaze se vor influena reciproc. Liedul, de regul, va avea o construcie strofic
ce se bazeaz pe repetiie, variaie sau contrast.
Ca form este de la monopartit pn la multipartit, iar ca gen va corespunde unei
anumite perioade din istoria muzicii (liedul polifonic sec. XV XVI, liedul continuu sec.
XVII XVIII, liedul clasic sec. XVIII XIX, liedul romantic sec XIX, liedul modern sec.XX).

n desfurarea acestui proces, gsim mai multe etape, ntre care nu putem face
delimitri precise. Compozitorilor clasici i romantici le revine meritul de a fi consolidat
principiile arhitectonice ale formelor de lied.
De la clasici ne-au rmas numeroase piese pentru voce cu acompaniament de pian.
Aceste mici piese vocale se apropie de ariile de concert i romanele sec. XVIII. Saltul
calitativ se va produce n momentul n care se impun versurile marilor poei (Goethe,
Schiller, Heine), iar compozitorii reuesc s redea sentimentele i atmosfera textului
poetic. De asemenea, perfecionarea tehnicii vocale i instrumentale, ajut liedul n
evoluia sa ca gen.

La Schubert liedul era o consecin imediat, fiind un rezultat sonor al unor triri
sau sentimente. A compus att lieduri pentru voce i pian, lieduri pentru mai multe voci
precum i un numr impresionant de piese corale. n muzica de camer Schubert s-a
servit de multe ori de propriile lieduri. Iat cteva exemple de filiaie tematic : n
Cvartetul n re a fcut variaiuni pe Tnra fat i moartea, n Cvintetul n La a variat
Pstrvul, n Introducere i variaiuni pentru pian i flaut a variat Trockne Blumen.
Schubert avea o mare usurin n compoziie astfel c liedurile sale au o spontaneitate
unic. Melodia clasic avea un substrat armonic, susinnd dimensiunea vertical a
muzicii, n schimb cea romantic este mai supl, mai sinuoas, plin de ntorsturi
neprevzute, se desfoar cu simplitate i naturalee. Din punct de vedere armonic
,alternana M-m creaz un joc continuu de lumini i umbre. Textele folosite au fost luate
de la poei de valoare inegal. Goethe, Schiller, Heine stau alturi de W. Mller, pe
versurile cruia a compus dou cicluri, capodopere de gen. Dac ne gndim c la 17-18
ani, compune deja Margareta la vrtelni i Regele ielelor, vom realiza c nc din
tineree demonstreaz msura talentului su.
n Margareta la vrtelni, Schubert ncredineaz pianului o formul care se
repet permanent pentru a crea impresia nvrtirii fusului. Vocea are melodia abia optit
la nceput, iar apoi sporete dramatismul pn la punctul culminant cnd muzica se
oprete. Dup un impresionant moment de tcere, pianul i reia zumzetul , iar vocea
cntul trist. Se spune despre Schubert c a fcut poezia s cnte i muzica s
vorbeasc,iar acest lied este considerat precursorul poemului simfonic.
Regele ielelor, alt lied celebru, are o form simpl, cupletul alterneaz cu refrenul,
iar trioletele sugereaz galopul calului. Sunt patru personaje, trei reale (clreul, copilul
n agonie i povestitorul) i al patrulea de natur fantastic (regele). Contribuia
principal n sensul unitii ansamblului i revine pianului. Octavele repetate n triolete
susin ritmic ntregul lied, iar acompaniamentul ostinat semnific starea de disperare.
Forma liedurilor schubertiene va fi n general simpl, strofic dar va tinde i spre forma
liber, cu intervenie de monologuri sau momente instrumentale. Sentimente ca
nepsarea sau bucuria de a tri ce alterneaz cu tristeea i melancolia se reunesc n
ciclul Frumoasa morri
Perenitatea creaiei schubertiene este demonstrat i astzi de faptul c programele
recitalelor cuprind lieduri de Schubert. Este adevrat c ciclurile sunt mai rar interpretate
integral, dar cu toate acestea ntreaga creaie schubertian se raporteaz i se explic
prin lied. Schubert i-a spus cu trie cuvntul n ciclul de lieduri, care se bucur de o
celebritate bine meritat, datorat muzicii i concordanei acesteia cu textul. Iubirea,
natura i acvaticul reprezint cele trei motive eseniale existente n liedul schubertian. La
finalul lucrrii, n concluzii, autorii rezum caracteristicile liedului schubertian fcnd
referiri la interpretarea pianistului acompaniator, din practic personal. Construcia

schubertian este motivat pe toate componentele sale; de la opiunea tonal, la


gradarea tensiunii ctre punctul culminant, de la profilul liniei melodice la complexitatea
acompaniamentului. n liedul lui Franz Schubert nimic nu este ntmpltor, mesajul su
rmne luminos, iar pianul este glas necesar n demersul su muzical.

Denumirea universala a acestei perioade, cuprinsa intre inceputul


secolului al XVII-lea si mijlocul celui de-al XVIII-lea, este de Baroc. Dar, pentru ca
din punct de vedere muzical acesta este perioada care pregateste era
clasicismului, barocul mai este cunoscut si sub numele de PRECLASICISM. In ceea
ce priveste conceptiile componistice, teoriile muzicale si estetice, se considera ca
preclasicismul debuteaza odata cu sfarsitul erei Palestriniene si se termina in
momentul mortii marelui Johann Sebastian Bach. Este epoca in care frumosul nu
mai poate fi supus unor norme. Arta este superioara naturii pentru ca o recreaza,
iar pentru a produce placere, partile unei opere trebuie asamblate astfel incat
sa fie consonante. In consecinta, arta devine figurativ-simbolica, manerista.
Genurile instrumentale specifice sunt sonata, suita si piesele de constructie
polifonica sau omofona: ricercar, passacaglia, toccata, fuga, concerto grosso.
Reprezentantii prinicpali ai acestei perioade sunt Heinrich Scultz, Georg Philipp
Teleman si Georg Friederich Handel, Francois Couprin, Henry Purcell, Antonio
Vivaldi,Johann Sebastian Bach. Printre lucrarile lui Bach se enumera : Pentru orga
- 6 sonate, 24 de preludii si 145 de corale, tocatte, fugi, concerte, triouri si
arii;Pentru clavecin- inventiuni la 2-3 voci, suite, 48 de preludii si fugi, fantezii etc.

Chopin
Dezvoltnd miniatura pentru pian n piese foarte dense i expresive,
Chopin realizeaz imagini complexe i foarte variate, mergnd de la lirismul
vistor pn la cutremurtoare zvrcoliri tragice. Trsturile sale stilistice se

difereniaz de cele ale contemporanilor si germani, ntruct att climatul


spiritual polonez n care s-a format i a trit, ct i lupta sa cu viaa au fost
diferite.
Creaia sa, hrzit pianului, este plin de patos subiectiv. Ca i Schubert a
scris pentru cercul restrns de prieteni, cu aceleai nzuine i idealuri. Pentru ei
va scrie o muzic de rafinament, izvort din noianul de triri, de la dorul
mistuitor la revolta clocotitoare, de la amara resemnare la apriga indignare, de la
tristeea copleitoare la sperana nviortoare, topindu-le pe toate n inegalabile
bijuterii sonore. i salonul parizian i-a pus amprenta, dar nu prin alunecarea spre
o art facil i de sentimentalism dulceag, ci prin filtrarea sonoritilor i
cizelarea unduirilor melodice, prefigurnd unele procedee ale impresionitilor de
la finele veacului.
Chopin nu este propriu-zis un inventator n melodie, dar el a tiut ca nimeni
altul s cizeleze structuri melodico-armonice i s mbine mijloacele de expresie
att de miestrit, nct muzica sa, adesea laconic, eman o expresivitate
rscolitoare. Ritmica chopinian este rezultatul fuziunii dintre cea ordonat a
dansului i cea sinuoas a gndirii romantice. Foarte rar apeleaz la polifonie, la
suprapuneri melodice, menite s ilustreze desfurri emoionale pe mai multe
planuri. n schimb, armonia, adesea cromatic, are un rol deosebit de important
n configurarea imaginilor, n zugrvirea frmntrilor interioare i n evocarea
tragicelor sentimente. Preocupat de problemele armoniei romantice, Ernst Kurth
considera opera lui Chopin un punct de culme i de criz a limbajului romantic,
alturi de armonia wagnerian din Tristan i Isolda.

Limpezimea scriiturii pianistice i fondul emoional romantic al


muzicii lui Chopin, pretind o just interpretare. O strict respectare a
izoritmiei sau o exagerare a rubato-ului nu sunt potrivite acestei muzici, al
crei tonus afectiv este pe ct de variat, pe att de limpede exprimat.
Interpretrile romanioase sau cu exagerri morbide, denot o fals
nelegere a muzicii sale. Nici interpretarea sentimental dus pn la
banal sau deformat haotic, nu pot realiza sonor imaginile concepute de
Chopin, ci o tlmcire n care balansul agogic i fluctuaiile dinamice se
realizeaz cu grij i cu o corect nelegere a coninutului. Ceea ce d
via muzicii chopiniene este realizarea expresiei cu coloritul adecvat
imaginilor sale sonore.
De la profesorii si, Chopin a preluat admiraia pentru Bach i
Mozart, nutrind toat viaa un adevrat cult pentru ei i considerndu-i
modele de perfeciune, prin monumentalitatea, claritatea i concizia
limbajului lor. Lui Beethoven i-a admirat fora sa titanic, dar a rmas
strin de izbucnirile sale ptimae. Cu o sensibilitate deosebit, viaa sa
sufleteasc a fost un uvoi continuu de puternice simiri i meditaii,
aternute n nemuritoarele sale confesiuni pianistice. Fire eminamente
liric, Chopin i-a mrturisit uimitoarele zboruri ale fanteziei sale n
nestemate sonore, n tonul discursiv al confesiunii. Ele uimesc prin

elegante cizelri melodice, prin exuberan ritmic i prin subtile


sonoriti. Atmosfera de intimitate este ntretiat deseori de izbucniri
nflcrate i de ncletri dramatice, de nfrngeri i de resemnri
nduiotoare sau de bucuria mplinirilor visate.
A optat pentru forma miniatural, dar n-a folosit structura ablon, ci
a modificat-o prin dinamizri i concentrri, prin extensii sau interferri ale
genurilor. Forma de sonat se deprteaz de dramaturgia clasic, cci
temele sale lirice n-au vigoarea necesar nfruntrilor i ncletrilor unor
travalii, aa nct unele dezvoltri rmn la nivelul expozitiv.
Alturi de Berlioz i Liszt, Chopin formeaz trinitatea romantic. El
rmne n istoria muzicii ca unul dintre marii meloditi cu o inepuizabil
inventivitate creatoare. Cantilenele sale nemuritoare alterneaz cu
recitative dramatice sau cu melismatica operei, brodate pe o flexibil
ritmic i fascinante armonii, ale cror cromatisme sparg baza diatonic,
prefigurnd subtilitile armoniei impresioniste.

Mazurc Gen muzical instrumental cu caracter dansant, inspirat din


folclorul polonez.Ca gen cult, mazurca poate fi mai lent (mai
ceremonioas), nsoind festiviti, alaiuri, sau mai vioaie uneori mai
dramatic cu caracter descriptiv sau narativ. (Ex. celebrele mazurci ale
lui Chopin).

Schumann
n galeria marilor compozitori germani, la loc de frunte se afl Robert
Schumann (1810-1856). Omul i muzicianul Schumann ntruchipeaz pe
romanticul german, aa cum cel francez este ilustrat de Berlioz, iar cel slav de
Chopin. Complexa sa personalitate, de muzician i literat, a fost dublat de nalta
contiin a germanului dornic de a propulsa pe culmi cultura sa naional.
Opera sa poart amprenta personalitii sale puternice. Evenimentele din
viaa de toate zilele, ca i peisajul naturii erau profund marcate de viaa sa
sufleteasc. Lumea fantastic, cultivat cu predilecie de romantici, are o
deosebit atracie pentru Schumann. La el, imaginile fantastice sunt rodul
viziunilor sale personale, ele nefiind izvorte din imaginile basmului. Fantezia sa a
brodat imagini din nzuinele sale, din plsmuirile sale sau din critica realitii

imediate. El nu ticluiete imagini lugubre sau demonice, groteti sau sordide, ci


portretele sale fanteziste conin trsturi veridice ale unor personaje reale, ca Fr.
Wieck, Clara Wieck, Chopin, Paganini, alturi de evocri ale unor fapte sau
idealuri Marul davidienilor.
Poezia muzicii sale se caracterizeaz prin imagini fantastice, ce exprim
adesea avnturile i nzuinele sale frenetice printr-o muzic a introspeciei.
Tema sa preferat este lumea sa luntric. Subiectivismul su a euat n formele
mari ale operei i oratoriului, n schimb a dat modele clasice ale miniaturii
descriptive i ale portretisticii.
n muzica instrumental de camer i simfonic, ca i Schubert, mbin
lirismul cu dramaturgia simfonic, inerent genurilor sonato- simfonice. Patosul
avntat al acestora, care alterneaz cu efuziuni lirice, ne nfieaz cele dou
aspecte ale temperamentului su. n pofida subiectivismului su, el subliniaz
legtura compozitorului cu viaa: Artistul trebuie s triasc n vrtejul vieii,
cci n camer se nasc rareori idei. Considera c lumea exterioar trebuie redat
prin prisma tririlor proprii, ntruct: Cu ct muzica este mai specific i cu ct
prezint publicului mai multe imagini individuale, cu att va fi mai reprezentativ,
venic vie i mereu nou pentru toate timpurile.
Prin firea sa impetuoas i nelinitit, se opunea calmului senin al lui
Mendelssohn, care-l preuia numai pe criticul, nu i pe creatorul Schumann, pe
acest artist cu o inim att de fremtnd i devorat de flacra creaiei. El este
un demn urma al lui Schubert, prin locul pe care-l ocup pianul n opera sa, i el
fiind un vestit cntre al vieii intime. Muzica sa este ns mai rafinat i mai
cizelat, dect cea schubertian. Dei uneori apar slbiciuni de constructor n
seciunea dezvoltrii a formei sonat, calitatea muzicii face s uitm aceste
neajunsuri regizorale.
Ca toi romanticii exceleaz n piese aparinnd genului scurt, din care
transpar frmntrile sufletului su, cnd torturat, cnd ncreztor. Miniaturile
pianistice dezvluie poezia i verva sa tinereasc, intimitatea i rzvrtirea,
attea faete ale sufletului su tumultuos. Sfera poetic este foarte ntins, de la
fantasticul capricios i bizar la graia i duioia sentimentelor intime.
Lucrrile cele mai izbutite sunt cele destinate pianului, ele fiind un
adevrat testament al romantismului, prin attea genuri ndrgite de el: foi de
album, tablouri miniaturale, scene de basm, piese nocturne, siluete graioase,
acuarele, eroi de carnaval, piese lirice, dansuri stilizate, toate trdnd o imens
imaginaie poetic. Originalitatea acestor creaii l aaz alturi de marii
romantici. El trateaz pianul cu totul nou: gndirea sa armonic aduce variate
culori, ritmul este mereu nelinitit, figuraiile melodice i armonice, mprite la
diferite voci, confer pianului valene orchestrale. Creaia pianistic l impune ca
un distins melodist, de o debordant spontaneitate, cu o vdit libertate
armonic i varietate ritmic.
Tematica psihologic a schielor pianistice este foarte variat, mergnd de
la introspecie n Piesele fantastice op. 12 i analiza psihologic n Scene pentru
copii op.15 la exprimarea simbolic a spiritului epocii i a poeziei unor scene de

bal din Carnavalul op. 9 i pn la imaginile fantastice de tip hoffmannian din


Kreisleriana op. 16.
n primul su ciclu pentru pian, Papillons op. 2 (alctuit din 12 miniaturi),
evoc diferite figuri dintr-o scen de bal. S-a inspirat din finalul romanului Anii
zburdlniciei de J. P. Richter, unde doi frai cu caractere diferite, un poet vistor i
un muzician nflcrat, sunt ndrgostii de aceeai fat. Aflnd c Wina este
ndrgostit de fratele su Wult, Walt, pleac fr a spune motivul deprtrii.
Schumann alterneaz muzica de dans cu pagini lirice, piese fantastice cu cele
groteti ale mtilor de carnaval. Dup concisa introducere lent, se deruleaz un
vals linitit, un iure al balului, un dans greoi i altul naripat, o impuntoare
polonez i un ecou de vals vienez, o scen liric i un nfocat dans, un ntunecat
dans vienez i o pies fantastic, o polonez avntat i un vals lent, de fapt o
veche melodie german cu care se ncheiau nunile germane.
Romantic prin libertatea temelor i intensitatea lor liric, el ntreptrunde
formele, nct alturi de sonat st suita, fantezia lng variaiuni, iar ciclul de
tablouri poetice alturi de piesele de gen. Forma lied se lrgete cu elemente
dezvolttoare, dansurile prezint episoade dramatice, iar romanele devin piese
pentru pian.
Melodica de mare prospeime amintete de Schubert, idolul su din
tineree, iar scriitura sa polifonic de Bach. A dus pe culmi armonia
beethovenian prin figuraii armonice proprii, prin cadene evitate i subtile
disonane. Dac a fost depit de Chopin prin conducerea clar a vocilor i prin
fora dramatic, nimeni nu i-a egalat individualitatea sa poetic, care ne
transport n cele mai intime i misterioase unghere ale sufletului. Este un
adevrat vlstar al romantismului german i unul dintre cele mai fremtnde firi
romantice, care ne invit cu generozitate s retrim uriaa sa ardere interioar,
bucuriile i suferinele sale, dar mai ales zmbetele sale printre lacrimi.
Creaia lui Schumann ni-l prezint ca un artist ale crui impulsuri romantice
i evadri n lumea fanteziei au fost adesea zgzuite de tiparele clasice.
Romantic avntat, alterneaz imaginile visrii cu cele ale patosului nflcrat,
unele imagini sonore prefigurnd impresionismul.
Schumann n-a fost numai un subtil poet al pianului. Liedurile i muzica
instrumental ni-l arat ca un artist al melodiei cantabile i al paletei sonore fin
discernate, cu care red universul sufletului uman. Luptnd mpotriva tuturor
celor care considerau arta ca un divertisment sau o virtuozitate steril,
Schumann i-a nchinat activitatea sa de critic promovrii muzicii de nalt
coninut, muzicii adevrate. n ultimii ani i-a strns articolele ntr-un volum
Scrieri despre muzic, care rmne un viu document al vremii i o mrturie a
celor mai frumoase aspiraii, consemnate de un mare poet al pianului.