FRANZ PETER SCHUBERT

Proiect realizat de Roman

Roxana, cls. a XI-a A
 Cunoscut și drept "Părintele
liedului", Franz Schubert a fost un
compozitor austriac născut
în Himmelpfortgrund, Viena anului
1797, în ziua de 31 ianuarie, într-o
familie cu 14 copii (unul nelegitim),
dar din care 9 au murit în copilărie. 
• Franz Theodor Schubert a
fost tatăl compozitoului,
învățător la o parohie. 

•Elisabeta Vietz, mama sa, a

fost servitoare pentru o
familie vieneză, înainte de a
se căsători.
Viața și cariera
Schubert a primit lecțiile de bază ale muzicii de la tatăl său, care l-a și inițiat în cântatul la
vioară. Ignaz, fratele său, i-a predat pianul. 
La 7 ani, a fost înscris la școala unde lucra tatăl său. Tot atunci, a avut parte de primele
lecții din afara familiei, de la Michael Holzer. 

Primele sale compoziții au

fost pentru ansamblul de
coarde al familiei, unde cânta
la violă, alături de frații
săi, Ferdinand
și Ignaz (violoniști) și de tatăl
său (celist).
Prin talentul său vocal, a intrat în atenția lui Antonio Salieri, astfel încât a devenit elev la Seminarul
Imperial la vârsta de 11 ani, printr-o bursă a corului. Aici a fost violonist în orchestră, a studiat
lucrări de la compozitori celebri, însă cel mai mult i-au atras atenția liedurile lui Johann Rudolf
Zumsteeg, pe care tânărul voia să le modernizeze. 
Prin numeroasele sale compoziții, a ajuns un elev apreciat, deși pudic.  
În 1812, nu a mai putut cânta vocal și a părăsit colegiul, însă a continuat să studieze în particular
cu Salieri.
Anul 1814 l-a surprins pe Schubert drept profesor la școala Normalhauptschule, școala tatălui
său, predând celor mai tineri elevi. Între 1813 și 1816 a compus o mulțime de lucrări, multe pe
scară largă, deși încă nu ajunse la maturitate. 
Anul 1815 a fost unul dintre cei mai prolifici ani din viața sa d.p.d.v. al carierei sale de compozitor.
Pe de altă parte, nu a reușit să se căsătorească,.  deși o iubrea pe soprana Therese Grob.
„Compun în
fiecare dimineață
și când o lucrare
este gata, încep
alta.”
 Și-a făcut câțiva prieteni foarte buni, care l-
au ajutat cu încrederea în sine și cu multe altele
La începutul anilor 1820, Schubert făcea parte
dintr-un cerc închis de artiști și studenți care
aveau întâlniri cunoscute sub numele
de schubertiade. Cercul strâns de prieteni cu
care se înconjura s-a împrăștiat din acest fapt,
din pricina condiției politice a Franței din acea
vreme.
 A fost poreclit „Schwammerl” de către prietenii
săi, în traducere „Butoiaș” sau „Ciupercuță”, din
cauza înălțimii sale de 1,52 m.
 Următorii ani ai săi au fost foarte prosperi d.p.d.v.
muzical, compunând o mare varietate de lucrări. 
Însă, la mijlocul activității sale creatoare, sănătatea sa s-a
deteriorat. Cauza oficială a morții sale a fost febra tifoidă,
dar alte teorii au propus sifilisul. La finalul anilor 1820,
sănătatea sa a decăzut și s-a confesat unor prieteni că
este în pragul morții.
În vara anului 1823, i s-au confirmat suspiciunile, faptul că
suferea de o boală incurabilă. Unele dintre simptomele
sale potrivindu-se cu cele ale otrăvirii cu mercur.
Schubert a murit în Viena, la vârsta de 31 de ani pe 19
noiembrie 1828, în apartamentul fratelui său, Ferdinand
și a avut omagiul de a fi înmormântat lângă Beethoven,
pe care îl admira nespus de mult. 
Stilul și evoluția componistică 
• Era specializat pe lieduri, dar a abordat multe alte genuri muzicale.
• Lucrările din tinerețe îi reflectau personalitatea pudică printr-o
măestrie a unui tânăr geniu, ilustrând originalitate și imaginație.
• Se inspira deosebit de mult din poeziile contemporane lui (și nu
numai), multe din creațiile sale fiind bazate pe acestea.
• Își dezvoltase un stil unic, făcând variațiuni pe propriile sale opere.
• Lucrările din ultimii ani de viață îl surprind mai sobru, mai analitic și
mai preocupat de ce se înâmplă în viața de apoi.
Lucrări
• Lucrări pentru pian, dintre care 14 sonate, variațiuni, dansuri și
compoziții pentru două piane
• Peste 600 de lucrări pentru canto și pian
• 8 uverturi orchestrale
• 7 simfonii (pe lângă alte 6 neterminate)
• 3 lucrări concertante pentru vioară și orchestră
• 7 mise
• Peste 50 de lucrări pentru muzică de cameră (unele fragmentate)
• Un oratoriu și un recviem
• Deși și-a propus să scrie 20 de lucrări scenice, a finalizat doar 7
Bibliografie

Wikipedia
Britannica
12 lecții de istoria muzicii
Classicfm