Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bartholdy
Felix Mendelssohn Bartholdy (1809-1847)
Compozitor şi dirijor german de origine
evreiască, care a activat în perioada
Romantismului timpuriu;
Creaţia lui include: simfonii, concerte, oratorii,
muzică de cameră.
După o perioadă lungă de relativă denigrare,
originalitatea lui creatoare a fost reevaluată şi în
sfârşit recunoscută.
S-a născut la Hamburg.
Este fiul bancherului Abraham, la rândul lui, fiul
unui filosof celebru Moses Mendelssohn şi al
doamnei Lea Salomon, descendentă a familiei
Itzig.
Abraham a renunţat la religia iudaică, copiii lui
fiind crescuţi fără o educaţie religioasă, botezaţi
în 1816 în religia luterană.
În 1812 familia s-a mutat la Berlin;
Sora lui, Fanny Mendelssohn, mai târziu Fanny
Hensel, a devenit o renumită pianistă şi o
compozitoare diletantă.
Adesea, Mendelssohn a fost considerat un al
doilea copil minune după Mozart.
La vârsta de 6 ani a început să ia lecţii de pian
cu mama lui, iar la 7 ani devenea elevul unei
celebre pianiste Marie Bigot, la Paris.
Din 1817 studiază compoziţia cu Carl Friedrich
Zelter la Berlin.
Se presupune că prima lui apariţie în public s-a
realizat la vârsta de 9 ani, când a participat la un
concert cameral.
La vârsta de 13 ani compune primul cvartet cu
pian, moment în care Zelter îl prezintă pe micul
Felix prietenului său, Goethe.
Ulterior, Felix a luat lecţii de la compozitorul şi
pianistul vituoz Ignaz Moscheles, de care tânărul
creator nu a fost prea încântat.
În perioada adolescenţei, lucrările lui Felix
Mendelssohn erau interpretate acasă, de o
orchestră particulară.
La vârsta de 16 ani a compus Octetul de coarde
în Mi bemol Major, o lucrare în care
compozitorul şi-a dovedit genialitatea.
O altă lucrare finalizată în perioada tinereţii, care s-a
bucurat de succes a fost uvertura Visul unei nopţi de
vară;
1829 – a realizat prima vizită în Anglia, unde se stabilise
Moscheles, care l-a prezentat cercurilor influente din
lumea muzicală.
Felix s-a bucurat de mare succes dirijând prima lui
simfonie.
Vizitele în Marea Britanie i-au inspirat 2 dintre cele mai
importante lucrări ale sale: Uvertura Hebridele şi
Simfonia în la minor op. 56 – Scoţiana.
Oratoriul op. 70 pentru solişti, cor şi orchestră ,
conceput de Mendelssohn pe texte extrase din
Biblie, a fost prezentat în primă audiţie la
Birmingham, la 26 august 1846.
La moartea lui Zelter, Mendelssohn a sperat să
devină dirijorul Singakademiei din Berlin,
instituţie muzicală prestigioasă, cu ajutorul
căreia a repus în circulaţie JohannesPassion de
Bach.
Din păcate a fost preferat un muzician minor,
aspect datorat originii evreieşti a lui Felix
Mendelssohn.
1835 – este numit dirijor al orchestrei
Gewandhaus din Leipzig;
1843 – a înfiinţat Conservatorul din Leipzig,
reuşind să-i convingă pe Moscheles şi pe Robert
Schumann să i se alăture.
Viaţa personală a lui Felix Mendelssohn
Bartholdy a fost una destul de convenţională.
Căsătoria cu Cecile Jeanrenaud, celebrată în
martie 1837, a fost una reuşită;
Felix a fost şi un foarte bun acuarelist, bogata lui
corespondenţă dovedind că ar fi putut deveni şi
un scriitor plin de spirit de limbă germană şi
engleză.
În ultimii ani Mendelssohn a avut probleme de
sănătate, care s-au agravat datorită excesului
de muncă.
A fost puternic afectat de moartea surorii lui
Fanny, în mai 1847.
Felix s-a stins în cursul aceluiaşi an, la Leipzig.
Relansarea muzicii lui Bach şi Schubert
Mendelssohn a fost profund influenţat de muzica lui J. S.
Bach.
Dacă la începutul sec. al XIX-lea, se afla într-o relativă
uitare, în 1829, cu ajutorul profesorului său Zelter, va
dirija la Berlin un spectacol cu Matthäuspassion
de Bach.
Succesul acestei lucrări a însemnat recunoaşterea unei
valori muzicale, la care se adaugă şi Simfonia nr. 9 în Do
M de Schubert (21 mai, 1839), la peste 10 ani după
moartea compozitorului.
Lucrări – o privire generală
Lieduri
4 simfonii
Cvartet pentru pian nr. 1 în do minor;
Sonata pentru vioară şi pian nr. 1 în fa minor;
Capriccio în fa diez minor pentru pian;
Sonata pentru pian nr. 1 în Mi Major;
Piese caracteristice pentru pian
Cantata după Psalmul 42;
Concertul pentru vioară în mi minor,
Simfonia nr. 4 în La major –Simfonia italiană
Simfonia nr. 3 – Simfonia Scoţiană
Lucrări nenumerotate:
12 simfonii timpurii;
Concerte timpurii cu acompaniament de
orchestră de cameră;
Studiu în fa minor pentru pian;
Scherzo în si bemol minor pentru pian;
Sonata pentru violă în do minor;
De remarcat este una dintre puţinele referiri la
originile sale etnice, realizată la vârsta de numai
20 de ani.
A fost nevoie de un actor şi de un fiu de evreu
pentru a readuce la viaţă cea mai măreaţă
muzică creştină a lumii. (se referea la momentul
punerii în circulaţie lucrării – Matthäuspassion
de J. S. Bach.