Franz Liszt

Franz Liszt, pianist, compozitor, pedagog, folclorist,

critic și eseist maghiar, s-a născut la Raiding,
Ungaria, la 22 octombrie 1811.
A realizat studii la Viena cu A. Salieri și C. Czerny.
La Paris a studiat cu A. Reicha.
Din copilărie a uimit Europa cu talentul său pianistic.
A impresionat prin virtuozitate și prin sensibilitatea
profundă.
Cariera concertistică debutează la vârsta de 9
ani, Fr. Liszt obținând succese în Portugalia,
Elveția, Franța, Italia, Anglia, Principatele
Române și Turcia.
S-a afirmat ca cel mai de seamă pianist al
timpului său, cu o personalitate puternică,
impunându-se ca un deschizător de posibilități
nebănuite în tehnica pianului.
Relația cu Paganini și concertele date la Paris
îl entuziasmează.
Conștientizează că nu au fost speculate
posibilitățile pianului.
Ne referim la efectele sonore și la nuanțe din
punct de vedere interpretativ.
Liszt a locuit la Paris, Roma, Weimar.
În acest oraș a fost conducătorul operei și al
orchestrei ducelui de la Weimar.
A desfășurat o activitate de încurajare a creației
muzicale contemporane.
A devenit un sprijin pentru tinerii compozitori de
pretutindeni.
De acest sprijin s-au bucurat Wagner, Berlioz,
Schumann, Borodin, Rimski-Korsakov, Saint-Saens.
Printre elevii săi amintim pe Hans von Bulow, B.
Smetana, I. Albeniz.
Ultimii ani ai vieții lui Liszt sunt caracterizați printr-o
legătură strânsă cu patria sa.
Liszt va petrece un timp la Budapesta, unde va iniția
alături de Ferenc Erkel, înființarea Academiei de
Muzică și a Orchestrei Filarmonice.
Va dirija multe din concertele ei și prin
programele pe care le alcătuiește, va contribui
la lansarea tinerilor artiști maghiari și la
formarea gustului compatrioților săi.
Liszt a impulsionat dezvoltarea creației
muzicale, prin contribuția pe care a adus-o la
crearea poemului simfonic.
Folclorul a fost domeniul care l-a pasionat.
Este unul dintre promotorii cercetării științifice
a folclorului, compozitorul impunându-se ca
un deschizător de drumuri pentru studiile de
mai târziu ale lui Bártok și Kodaly.
Creația lui cuprinde aproximativ 1233 de
lucrări.
Creația lui poate fi împărțită în 2 categorii:
Lucrări de virtuozitate, compuse în prima parte
a vieții, când acesta era preocupat mai ales de
succesul său ca interpret.
Creația propriu-zisă – sonate, valsuri, lucrări
orchestrale.
13 poeme simfonice – Tasso, Preludiile,
Mazeppa, Hungaria etc.
Simfoniile – Faust și Dante
Lucrări concertistice;
Opera Castelul dragostei;
Lucrări corale și bisericești
Piese concertante pentru pian și orchestră
Transcripții, Parafraze ale lucrărilor pentru
pian.
Creații pentru pian
Albumul unui călător
Trei cicluri intitulate – Ani de pelerinaj;
Studii, balade, valsuri, poloneze;
19 rapsodii ungare
Piese pentru orgă și pentru alte instrumente
Lieduri.
Inovații pianistice
Cu ajutorul tehnicii de digitație și de braț-
antebraț-umăr, Liszt realizează o nuanțare de
la pp. la ff, folosește staccato, salturi de
octavă, triluri și legato-uri excepționale.
Transformă pianul în orchestră, dozând
pedalele în proporții de jumătăți și sferturi.
În acest scop, a comandat și un pian uriaș care
conține trei claviaturi și 16 registre, numit
Piano-Melodium.
Mijloacele de exprimare caracteristice muzicii
lui Liszt dau o notă de patetic, cu repetări și
întârzieri, ca într-o declamație.
Tempo-ul pornește de la unul lent, pentru a culmina
cu unul entuziast, în ceardașuri;
Se folosesc intervale micșorate, ritmuri sincopate și
punctate, cromatisme, ostinato-uri, efecte timbrale,
pauze surpriză.
Sunt aspecte care îl vor determina pe Ignaz
Moscheles, un important pianist al sec al XIX-lea să
exclame: După Liszt trebuie închis pianul.
A scris și multe studii teoretice: Boemienii și muzica
lor în Ungaria, Fr.Chopin, Robert Franz, Lohengrin
și Tannhauser de Wagner;
Numeroase articole în presa muzicală din diferite țări.
A încetat la Bayreuth, la 31 iulie, 1886.
Poemul simfonic Preludiile
Prima audiție a avut loc la Weimar în 1854.
Comentatorii creației lui Fr. Liszt au considerat că
poemul are ca zonă de inspirație lucrarea lui
Lamartine Meditations poetiques.
În scrierea lui, acest romantic poet francez se
întreba:
Oare viața noastră nu este altceva decât un șir
de preludii la acel cântec necunoscut căruia
moartea îi intonează prima lui notă?
Poemul lui Liszt conține cinci secțiuni:
I – Meditația omului legată de existență;
II - Dragostea;
III- Lupta omului – centrul de greutate al
dramaturgiei muzicale;
IV – Natura
V- Răspunsul final glorificator;
Motivul de început al temei principale –
Andante maestoso, cu indicația piano
esspresivo, va genera țesătura metamorfozelor,
ale variațiilor de caracter, care ating punctul
culminant după episodul Allegretto pastorale.