Franz Schubert (1797-1828) – compozitor romantic
austriac; A rămas primul creator din istoria muzicii, care nu era dirijor sau instrumentist. Deşi a trăit toată viaţa în umbra lui Beethoven, a lăsat posterităţii adevărate dovezi de măiestrie artistică. Fire timidă, nu a plecat niciodată departe de Viena. Acolo a predat muzica fiilor contelui Johann Karl Eshterhazy. Primele studii le realizează la Seminarul Imperial Regal. În 1808 devine corist în Capela Curţii. În 1813 îşi pierde vocea însă continuă studiile pentru a deveni profesor. 1814-1818 compune simfonii, muzică de cameră, misse. Ataşat de pian şi de vocea umană, numele lui Franz Schubert este asociat în special liedului. Versurile care l-au inspirat pe muzician aparţin poeţilor romantici. Acestea sunt semnate de autori reprezentativi din literatura germană: Goethe, Schiller, Heine, Müller etc. În creaţia schubertiană de gen, unele lieduri, devin adevărate balade. La Schubert liedurile sunt fie grupate în cicluri, fie sunt miniaturi vocale de sine stătătoare. Amintim câteva cicluri: Frumoasa morăriţă (1827); Călătorie de iarnă; Cântecul lebedei; Creaţia vocală schubertiană este străină de virtuozitatea cerută de sălile de concerte sau de saloanele muzicale ale Vienei. Schubert este şi creatorul improptues –ului, gen improvizatoric. Alte lucrări: 9 simfonii 22 de sonate pentru pian; 22 de cvartete; Celebrul cvintet - Păstrăvul un octet; 8 improptues-uri; 50 de duete pentru pian; 40 de lucrări religioase; 80 de piese corale; 18 lucrări pentru teatru muzical