Compozitori romantici din

generația lui Beethoven:

Carl Maria von Weber

(1786-1826)
Carl Maria von Weber (1786-1826)
• - compozitor, dirijor, pianist,
critic;
• - fiu al lui Franz Anton Weber, un
Kapellmeister din Eutin (nordul
Germaniei) și al Genovefei
Weber, soprană;
• - își începe studiile muzicale cu
tatăl său, al cărui plan ambițios
era să facă din fiul său un copil-
minune, după modelul Mozart;
 Formarea muzicală
• - ia lecții de pian și de bas continuu cu organistul, oboistul și compozitorul Johann
Peter Heuschkel;
• -studiază contrapunctul cu Michael Haydn (fratele lui Joseph Haydn), atunci când
familia se mută la Salzburg, în 1797; din perioada lucrului cu Michael Haydn datează
primele compoziții cunoscute ale lui Weber, un set de 6 fughette la 4 voci;
• - studiază cântul vocal cu Giovanni Valesi, pian și compoziție cu Johann Nepomuk
Kalcher;
• -1803-1804, se află la Viena, pentru prima dată fără tatăl său, unde intră sub tutelajul
teoreticianului, organistului și compozitorului Georg Joseph Vogler;
• -prin Vogler, Weber are intrare în eșalonul superior al muzicii vieneze, unde îi
cunoaște, printre alții pe Antonio Salieri, Johann Hummel și chiar Joseph Haydn; nu și
pe Beethoven, deocamdată, pentru că Vogler îl privea pe acesta ca pe un rival.
• -începe să adune tratate de teoria muzicii – până în 1810 adunase cca. 45 de lucrări
teoretice, din sec. 16 până la cele mai recente, în căutarea unor răspunsuri tehnice și
estetice.
 Dirijor la Breslau (Wrocław)
• în 1804, datorită influenței lui Vogler, primește un post de dirijor la Breslau
(Wrocław) în Silesia. În cei doi ani petrecuți aici, a încercat să ridice
standardele operei locale:
• - a extins orchestra și a obținut salarii mai mari pentru membrii ei;
• - a pus mai mare accent pe disciplină la repetiții și spectacole;
• - a rearanjat orchestra, plasând viorile prime în dreapta dirijorului și
viorile secunde și violele în stânga;
• - a inclus în repertoriu mai multe opere de Mozart și de alți compozitori
vienezi;
• a compus destul de puțin în această perioadă;
• tânărul dirijor a întâmpinat destulă opoziție în eforturile sale de reformare a
operei de la Breslau.
Musikdirektor la Praga

• la începutul anului 1813 ajunge la Praga, unde i se oferă un post de

Musikdirektor, în speranța că va salva opera muribundă de aici;
întrezărind oportunitatea de a organiza o instituție după propria sa
viziune, acceptă un angajament de 3 ani și jumătate;

• la fel ca în Breslau, a propus un repertoriu ambițios de opere germane,

dar și de traduceri în germană ale unor opere franceze și italiene;

• cu Weber în această calitate, s-au cântat cca. 72 de opere și aproximativ

430 de reprezentații;
 Creatorul unui teatru german de operă la Dresda
• la începutul anului 1817 primește mandat pentru crearea unei companii
regale de operă în limba germană la Dresda;

• i se pune la dispoziție o orchestră excelentă, dar soliștii și corul lasă de dorit;

nici repertoriul nu se dezvoltă așa cum și-ar fi dorit; din cauza vocilor, este
nevoit să monteze opéras comiques relativ modeste și Singspiel-uri. Restricții
vin și din faptul că nu i s-a permis ca la Praga preluarea repertoriului operei
italiene.

• la Dresda s-a împrietenit cu mai mulți poeți, printre care și Friedrich Kind,
cel care a scris libretul operei Der Freischütz, după nuvela cu același nume a
lui Johann August Apel, pe care a terminat-o în 1820.
 Perioada marilor succese componistice în genul
operei (1)

• în 1821, a dirijat premiera operei Der Freischütz la Berlin, la noul

Schauspielhaus, având un succes remarcabil: pe de-o parte a fost apreciată
pentru melodiile în spirit folcloric, cantabile, iar pe de altă parte publicul a
văzut în ea un simbol al rezistenței culturale germane în fața stilului franco-
italian cultivat de protejatul regelui, Gaspare Spontini.
• triumful operei Der Freischütz i-a schimbat viața; Weber a devenit o
celebritate națională de primă mână; după Berlin, s-a montat la Dresda,
Viena, aducându-i o popularitate chiar mai mare decât a lui Rossini în teatrul
italian;
• a urmat Euryanthe, dirijată de Weber în premieră la Viena (1823), dar cu un
succes diminuat. (În această perioadă s-a întâlnit și cu Beethoven, cu care
începuse să corespondeze în legătură cu producția operei Fidelio la Dresda.)
 Perioada marilor succese componistice în genul operei (2)

• 1824-1826, starea lui de sănătate se înrăutățește (Weber era bolnav de

tuberculoză, boală de care murise și mama lui); lucrează la opera Der drei Pintos,
pe care însă nu reușește să o termine: Mahler o va termina și o va dirija în
premieră în 1888;
• după succesul operei Der Freischütz la Londra, primește comanda de a compune
o operă după poemul epic Oberon al lui Wieland și invitația de a merge la
Londra;
• în drum spre Londra, se oprește și la Paris, unde cunoaște muzicieni și poeți
importanți: Daniel Auber, Luigi Cherubini, François-Joseph Fétis, Gioacchino
Rossini;
• premiera operei Oberon (1826), condusă de Weber, a avut un mare succes; două
luni mai târziu a murit de tuberculoză. În 1844, în parte și datorită eforturilor lui
Wagner, rămășițele sale pământești au putut fi repatriate la Dresda.
Gândirea teoretică
• Weber a combinat compoziția în diverse genuri cu interpretarea, critica
și gândirea estetică, fiind totodată un remarcabil dirijor și organizator al
operei;
• cariera sa reflectă mutarea de accent dinspre patronajul aristocrației
spre piața burgheză în ascensiune, rolul presei în educarea noului public
muzical și apariția unei noi estetici compoziționale la sfârșitul secolului
al 18-lea.
• prin scris, și-a promovat activitățile artistice, și-a propus să ridice nivelul
discursului critic despre muzică, să educe publicul larg burghez;
• tematica scrierilor lui Weber:
• -relația dintre artist și societate
• -funcția și natura criticii
• -noi progrese în construcția de instrumente
• -dezvoltarea operei.
 Creația
• - a cunoscut și admirat de la o vârstă foarte fragedă muzica lui Mozart, dar și a lui Haydn, iar
mai târziu pe cea a lui Beethoven;
• Muzica pentru pian
• - compusă în majoritate pentru a fi interpretată chiar de Weber, pianist cu o tehnică
remarcabilă;

• 2 concerte pentru pian

• Konzertstück  - lucrare concepută cu program; forma neobișnuită a piesei este legată de
concepția poetică: deși e într-o singură parte, înglobează patru mișcări contrastante;
lucrarea a servit drept model lui Liszt, Chopin, Mendelssohn-Bartholdy.
• 4 sonate pentru pian
• numeroase lucrări variaționale pentru pian
• Aufforderung zum Tanze (Invitație la dans) pentru pian solo – piesă în formă de rondo,
orchestrată mai târziu de Berlioz; a fost interpretată de mari pianiști ai sec. 19 (Liszt, Chopin)
și ai sec. 20 (Artur Schnabel, Cortot ș.a.)
• Alte lucrări instrumentale:

• -lucrări pentru clarinet (scrise pentru un virtuoz, Baermann): 2

concerte, 1 concertino, variațiuni pe o temă, 1 cvintet cu clarinet ș.a.
• - 1 concertino pentru corn și orchestră
• - Grand quatuor (cvartet cu pian)
• -2 simfonii
• -uverturi
• -muzică pentru teatru (vorbit)
• Muzică vocală
• 85 lieduri:
• -a evitat marii poeți ai sec. 18, 19, preferând versurile unor poeți
cu care avea legături personale și, de asemenea, versuri populare
(de pildă, din culegerea Des Knaben Wunderhorn);
• -liedurile sale sunt concepute într-o mare varietate formală, unele
sunt grupate în cicluri, dar ating rar intensitatea expresiei din
liedurile lui Schubert și ale altor romantici în sec. 19

• Ansambluri vocale: duo-uri, trio-uri, piese corale, cantate, 2 misse de

maturitate
 Opera

• - Die Macht der Liebe und des Weins, compusă când avea 12 ani, necunoscută;
• - Das Waldmädchen, au supraviețuit câteva fragmente; există unele similitudini
cu Flautul fermecat;
• - Peter Schmoll und seine Nachbarn (1801-2); singspiel; ca subiect, un fel de
drame bourgeois – probleme familiale, substrat moralizator; muzical, reflectă
ecouri din Mozart, dar și familiaritatea lui Weber cu muzica franceză; apar
trăsături ale unui stil mai personal: instrumente solo în acompaniamentul
orchestral; preferința pentru ritmuri de dans;
• - Rübezahl, operă romantică neterminată; s-au păstrat doar câteva fragmente;
• - Silvana (1808–10): aspecte romantice (pădurea, curtea medievală); muzical,
ilustrează un amestec de genuri și stiluri, specific operei germane;
• - Abu Hassan (1810–11): subiect din 1001 de nopți, tratat de Weber în cheie
comică; apar câteva elemente de culoare în tradiția ‘Türkenoper’ în uvertură și în
piesele din final; accentul este însă pus pe dragostea dintre Abu Hassan și soția lui
Fatima, tratați oarecum în maniera personajelor mozartiene Figaro și Susana.
Operele de maturitate
Der Freischütz (1820)
• - operă în 3 acte, pe un libret de Friedrich Kind, după nuvela lui Johann
August Apel; spre deosebire de sursa literară, libretul operei a fost
conceput cu happy-end;
• -este considerată prima operă romantică germană, prin identitatea sa
națională, dar și prin tematica de factură romantică (sinistrul,
demonicul, supranaturalul).
• - subiectul se concentrează pe lupta dintre bine și rău; tânărul pădurar
Max, care o iubește pe Agathe, fiica lui Cuno, este tentat de Caspar,
vândut diavolului (Samiel), să folosească gloanțe vrăjite într-un concurs,
pentru a obține mâna Agathei.
• - mare diversitate de tipuri și stiluri;
• opune două sfere dramatice:
• - lumea valorilor satului și a credinței în
Dumnezeu, tratată muzical prin
sonorități consonante, diatonice, prin
ritmică simetrică, tonalități majore,
sonorități cvasi-folclorice (vezi corul nr.
14 intitulat chiar Volkslied);
• - forțele răului, caracterizate prin
armonii minore, disonanțe, cromatisme,
asimetrii ritmice, sonorități neobișnuite
(de ex. flaut și clarinet în registru grav);
stiluri vocale non-cantabile, vezi Caspar,
bas-bariton; scena în care forțele răului
par să se dezlănțuie este cea de la Valea
Lupilor (finalul Actului 2).

• Costumele lui Samiel și Caspar în

producția originală →
Scena de la Valea Lupilor (Weimar, 1822)
 Euryanthe

• operă romantică în 3 acte; libret de Helmina von Chézy; premiera la Viena

în 1823;
• tematică romantică (medieval, supranatural);
• câteva trăsături au condus la o receptare mai rezervată a acestei opere,
față de succesul imens cu Der Freischütz:
• - subiectul greoi, cu multe discontinuități logice;
• - renunțarea la melodii în stil folcloric;
• - efortul lui Weber de a exprima muzical fiecare trăire a personajelor
prin linii melodice, instrumentație diferită;
• - publicul de operă al acelor vremuri prefera „curgerea” muzicală a lui
Rossini.
 Oberon
• operă romantică în 3 acte, în limba engleză, comandată lui Weber de
Covent Garden;
• premiera la Londra în 1826, cu două luni înaintea morții compozitorului;
• libret de James Robinson Planché, după poemul epic Oberon al lui
Christoph Martin Wieland;
• concepția teatrală e orientată mai mult spre spectacolul vizual decât pe
realizarea muzicală; acțiunea implică un număr mare de roluri ne-cântate,
dialoguri vorbite; muzica este frecvent învestită cu funcția de a stabili
ambianța și personajul și de a orienta atenția către efectele scenice.
• există o serie de aspecte comune cu Flautul fermecat: dispunerea celor
patru personaje principale în două perechi de îndrăgostiți – două eroice
(Reiza and Huon) și două comice (Fatima and Sherasmin); locuri exotice
(Bagdad, Tunis); efecte magice; un instrument magic (cornul lui Oberon),
care salvează personajul principal de mai multe ori;
• Din punct de vedere muzical, Weber conturează trei zone distincte:
• 1. vest-europeană, printr-un stil cavaleresc medieval;
• 2. islamică, prin instrumente turcești, dar și melodii egiptene și
turcești pe care le găsise în mai multe cărți la librăria regală din
Dresda;
• 3. tărâmul elfilor și al spiritelor naturii; pentru aceasta Weber a
inventat sonorități de o luminozitate și transparență fără precedent, o
muzică diafană, vaporoasă.
• în ansamblu, muzica din Oberon este mai melodioasă, mai puțin
cromatică și disonantă decât cea din Euryanthe.
• muzica operei Oberon ilustrează și o folosire mai subtilă a tehnicii
leitmotivelor.