Nume Cornia Georgiana-Ioana

Muzica ID Anul II

Genurile și creaţia celor trei clasici vienezi

Clasicismul vienez reprezintă un stil muzical dezvoltat la Viena în perioada cuprinsă aproximativ
între anii 1781 și 1827 . Compozitorii cei mai reprezentativi ai acestei perioade au fost Joseph
Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Niciunul nu era originar din
Viena, dar cea mai mare parte a activității lor creatoare s-a desfășurat în acest oraș, care datorită
operelor lor a căpătat o hegemonie în lumea muzicii.
(Franz) Joseph Haydn s-a nascut la 31 martie 1732, în Rohrau / Austria și a decedat în 31 mai
1809 la Viena. Acesta a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart şi
Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalităţi muzicale ale epocii clasice
vieneze. A fost unul din cei mai influenţi maeştri ai tradiţiei muzicale din Europa apuseană.
Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului
de coarde, precum şi în perfecţionarea formei de sonată. În perioada 1774 - 1783, după ce
compusese deja peste 50 de simfonii, perfecţionează acest gen în forma care se va numi
„simfonia clasică vieneză”. La cvartetele sale de coarde a lucrat timp de peste 30 de ani, deşi
această formă muzicală nu făcea parte din îndatoririle sale. În 1782 apar cele şase cvartete op. 33
(Hob. III:37-42), care reprezintă un punct culminant al genului şi care vor influenţa în mod
covârşitor creaţiile lui Mozart şi Beethoven. În ambele genuri Haydn a introdus menuetul ca
mişcare de sine stătătoare.
Totalitatea compoziţiilor lui Joseph Haydn au fost reunite în anul 1957 de Antony von Hoboken
în „Catalogul Hoboken” (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.). Principalele sale creații sunt
cele 104 simfonii, Surpriza, Lovitura de timpan, Simfonia Militară, Simfonia Ceasornicul.
Trebuie amintită aspiraţia compozitorului pentru unitatea lucrării cum ar fi în Simfonia nr. 11, în
care toate părţile încep cu acelaşi motiv de patru sunete. Două titluri reprezentative din acest
grup de simfonii sunt: Surpriza (Nr. 94), și Miracolul (Nr. 96) . Cele 83 cvartete de coarde,
Cavalcada, cea mai celebră creație camerală a sa (Op.76 nr.2), Kaiserquartet (Op. 76 nr. 3)
denumire datorată atmosferei impunătoare, sau Cvartetul Op. 103. Cele peste 20 trio-uri pentru
instrumente cu coarde, 120 trio-uri pentru diferite combinaţii instrumentale, peste 60 sonate
pentru pian, un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel,
trompetă, oboi, orgă etc.) şi orchestră, mai multe oratorii, de ex.: Die Schöpfung („Creaţia”), Die
Jahreszeiten („Anotimpurile”), 14 messe, printre care Missa in tempore belli, Nelsonmesse,
Harmoniemesse, Schöpfungsmesse, peste 100 divertismente (Divertimenti), Cassaţiuni?,
Nocturne și 13 opere în stil italian . Din seria lucrărilor vocale şi vocal-simfonice fac parte o
seamă de lieduri, arii şi cantate pentru voce solo, canoane, piese liturgice, oratorii, 14 misse
(Missa in tempore belli, Nelsonmesse, Schopfungsmesse, Harmoniemesse, sunt câteva dintre
cele mai cunoscute). În ceea ce priveşte muzica de scenă, a scris în total 18 opere, dintre care
amintim Dracul cocoșat –singspiel, Pescuitorii – opera buffa, Armida – drama eroică, Văduva –
comedie, Acis și Galatea – opera seria. În domeniul muzicii de scenă a scris 6 piese de teatru,
printre care se numără și Hamlet, Distratul, ş.a.
Pe o treaptă superioară se situează ultimele sale oratorii: Creațiunea și Anotimpurile.
Joseph Haydn este şi autorul melodiei imnului naţional al Germaniei, compusă iniţial în onoarea
împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene şi introdus apoi ca
„mişcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77), cunoscut sub numele de
„Kaiserquartett” (Cvartetul imperial).
Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg. Mozart a intrat în istoria
muzicii universale ca unul dintre cei mai străluciţi reprezentanți ai epocii clasice. În scurta sa
viaţă, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe
neegalate în frumuseţe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat şi catalogat
compoziţiile lui Mozart, fiind numerotate cu menţiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul
Köchel). Ultima sa creaţie, Requiem-ul, are numărul 626. n domeniul creaţiei concertante,
primele sale compoziţii au fost divertismente, lucrări inspirate după dansurile din saloanele
aristocratice ale vremii. Primele sale compoziţii, lucrări dansante sunt Menuetele pentru clavir,
KV 1 şi KV 2 compuse la vârsta de 5 ani. Următoarele compoziţii se numesc Casaţiunile KV 62
şi KV 89 şi Serenada KV 63. Tot din stilul divertimento (stil care includea în desfăşurarea
lucrări, obligatoriu un menuet), fac parte şi serenadele, lucrări menite a se cânta pe timpul serii
sau noaptea. Prima sa încercare de acest gen a fost Serenada KV 100 şi abia în 1787 va scrie
celebra serenadă KV 525, cunoscută sub denumirea Eine kleine Nacht music sau Mica serenadă.
În perioada 1774-1775 a compus un grup de 6 Sonate. Sonata în La major (KV 331) ce are ca
parte finală un Allegretto Alla turca, a fost scrisă la Paris în 1778, şi este una dintre cele mai
populare părţi din sonatele sale.Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de
menţionat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 şi nr. 41 Jupiter. A compus 17 concerte
pentru pian şi orchestră, cateva dintre ele fiind: Concertul în Fa major, supranumit
Kronungskonzert, Concertul în re minor, 7 concerte pentru vioară şi orchestră, concerte pentru
clarinet, pentru harpă şi flaut, pentru corn şi orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente,
serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menţionat cele 6 cvartete pentru coarde
dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară şi pian, trios pentru vioară, violoncel
şi pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc. Pasionat de operă, a
compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate şi astăzi pe scenele tuturor teatrelor de
operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul
fermecat. A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană şi orchestră, oratoriul "Die
Schuldigkeit des ersten Gebots" şi, în fine, "Requiem"-ul în re minor.trumentale, cvartete și
cvintete.
Din compozițiile pentru două instrumente fac parte 12 Duo pentru doi corni, iar din cele pentru
trei instrumente fac parte Divertismentul în Sib major pentru pian, vioară și violoncel (KV 254),
cele 5 Divertimenti pentru doi clarineți (sau corni) și fagot, Adagio în Fa major pentru doi corni
și fagot. Urmează mai multe grupuri de Trio-uri, majoritatea scrise pentru pian, vioară, violoncel.
Trio-ul în Mib major în care vioara e înlocuită de clarinet, mai este cunoscut sub denumirea de
Kegelstatt-Trio, deoarece a fost compus în timpul unui joc de popice, în compania unor prieteni
printer care se afla și clarinetistul Anton Stadler, căruia Mozart îi va dedica celebrul Cvintet cu
clarinet în La major.În creația de operă a lui Mozart întâlnim lucrări aparținând celor 3 mari
genuri operistice: Opera seria, Opera buffa si Opera Singspiel.
Ludwig van Beethoven s-a nascut la 16 decembrie 1770 in Bonn si a decedat la 26 martie 1827
la Viena, a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din
istoria muzicii. Beethoven este considerat un compozitor de tranziţie între perioadele clasică şi
romantică ale muzicii. Producţia muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradiţional ca
o punte între Clasicism şi Romantism şi se poate împărţi în trei perioade:
Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compoziţiile din tinereţe de la Bonn şi primii ani în
Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn şi Mozart, şi desăvârşesc clasicismul vienez
ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte
apropiat de compoziţiile similare ale lui Mozart. A doua perioadă (1807-1812), aşa zisul "ciclu
eroic", cuprinde compoziţii ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian şi orchestră nr.4 şi
5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea
temelor, contrastele dramatice şi noutăţile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii
săi.supranumit ,,titanicul de la bonn,,. A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compoziţiile
din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie şi
puternică individualitate, eliberate de convenţiile tradiţionale. În muzica instrumentală introduce
recitative şi arii, în fugi, variaţiuni şi elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie.
Cele două opere importante din această ultimă perioadă, a 9-a şi Missa solemnis, se depărtează
complet de genul tradiţional: astfel în finalul simfoniei se introduce o partitură pentru solişti
vocali şi cor, în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o
confruntare subiectivă cu divinitatea. Beethoven a fost în primul rând un mare simfonist,
arătându-și în cele 9 simfonii, convingerile sale democratice şi dragostea faţă de oameni, fiecare
în parte reprezentând o adevărată operă de artă. Unele dintre acestea sunt: ( a 3-a Eroica, a 5-a a
Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller,
adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene). Un concert pentru vioară şi orchestră, Missa
solemnis,32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a
Appassionata). Sonate pentru vioară şi pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer), 16 cvartete pentru
coarde si Opera Fidelio.