Ludwig van Beethoven (1770-1827)

S-a nascut in Germania la Bonn, intr-o familie cu traditie muzicala, tatal sau era tenor, Johann von
Beethoven. Dorinta lui Johann era ca fiul sau sa fie un copil minune asemenea lui Mozart, fara succes
insa.

A inceput pianul cu tatal sau si cu multi muzicieni ai vremii (precum Christian Neefe- organist al curtii
din Bonn). Sub indrumarea lui Neefe, Beethoven studiaza Clavecinul bine temperat al lui Bach si
sonatele pentru clavecin ale lui Carl Philipp Emanuel Bach. La 9 ani este angajat la Capela Curtii din
Bonn, in aceasta perioada îmbogățindu-și resursele muzicale.

In 1783 la 13 ani a fost angajat ca si acompaniator al Capelei Imperiale, tot atunci Neefe il prezinta
publicului ca al 2-lea Mozart, si tot atunci este organist si violonist al curtii din Bonn. In aceasta
perioada a scris serenade si divertismente. Prima sa calatorie la Viena a avut loc in 1789 cand il
cunoaste pe Mozart, dorindu-și sa studieze cu acesta, dar nu a mai putut. In perioada aceasta
studiaza cu Haydn si cu Salieri. In 1795 apare pentru prima oara in fata publicului Vienez pentru
orchestra (Concertul in Sib). In aceasta perioada pleaca in turnee (Praga, Bratislava…).

In 1800 este deja cunoscut ca cel mai bun pianist german, tot atunci apărând si primele semne ale
surzeniei sale. Compune lucrarile de maturitate al stilului clasic (Eroica, Destinului, Pastorala,
Appassionata op.57, Concertul pentru vioara).

In 1818 a devenit complet surd, singura posibilitate de a comunica fiind caietele de comunicatie. In
1820 este prezentata in prima versiune misa „Solemnis”, ultimele sonate pentru pian si cvartetele de
coarde.

La o distanta de 10 ani dupa ce a scris Simfonia a 8-a, scrie Simfonia a 9-a la Viena in 7 mai 1824.

Perioadele de creatie:

I) 1783-1802

De la primele apusuri cand va parcurge influentele inaintasilor clasici (C.P.E Bach, Scoala de la
Mannheim, Mozart, Haydn). Parcurge perioada creatoare a moilor traditii germane.
In aceasta perioada compune: primele simfonii, primele concerte pentru pian, cvartetele pentru pian,
trio cu pian si sonatele pentru pian pana la op. 26.

II) 1803-1814

Este perioada continuarii si conturarii stilului personal, perioada inovatiilor si a extinderii

dramatismului muzical la dimensiuni monumentale ajumgand si la aparitia trasaturilor romantice.
Apare tendinta spre programatism: Simfonia a 6-a Pastorala, Fantezia pentru pian, cor si orchestra,
sonatele pentru pian op.90, opera Fidelio.

III) 1815-1827

Cu deschidere spre romantism dar si cu umbre ale reveniri spre simplitatea clasica.

Capodopere finale: Simfonia a 9-a, ultimele 6 cvartete de coarde, ultimele 5 sonate pentru pian
op.101, Missa „Solemnis”.
Caracteristici:

Melodia: Pregnanta, construita din elemente simple, adesea din fragmente de game sau din acorduri
arpegiate. Este simpla in alcatuire, cu putine broderii si ornamente, foarte nuantata, nuantele ppp-fff
plasate in general in registrul grav.

Ritmul: Are un pronuntat caracter dat de ritmurile de mars si de dans, jocuri de sincopa, contratimp
si pauza. Se observa preferinta pentru saisprezecimi grupate cate 4 pe timp, repartizate nu numai in
registrul grav dar si in cel acut.

Armonia: A preluat tehnicile clasice:

-bitematismul este puternic contrastant, apare utilizarea cromatismelor si apar modulațiile, utilizeaza
tehnica imitatiei si a stilului fugat precum si cadenta intrerupta urmata de o pauza.

Forme muzicale noi: - Inlocuieste Menuetul cu Scherzoul; Este primul compozitor care introduce in
ultima parte din simfonia a 9-a corul, solistii.

Sonatele pentru pian:

32 de sonate, primele 12 scrise pana in anul 1800 si releva asimilarea lucrarilor lui Haydn si Mozart.
Treptat se contureaza o noua modalitate de abordare a sonatei in 3 parti fara menuet sau scherzo, cu
grupuri tematice din ce in ce mai contrastante. Cele 3 sonate op.2 au fost dedicate lui Haydn. Tot din
prima etapa de sonate se incadreaza si sonata Patetica in do minor, cu titlul indicat chiar de
Beethoven, a fost dedicata printului Carl Lichnofski. Urmatoarele 7 sonate scrise in 1800-1802
reflecta maturizarea compozitorului la varsta de 30 de ani. In aceste sonate se observa mutarea
centrului de greutate, introduce marsul funebru. Una dintre cele mai cunoscute sonate din aceasta
perioada este sonata Lunii in do# minor op.27 no.2 denumita si sonata fantezie. Urmatoarele sonate
contemporane cu simfonia Eroica (a 3-a), Waldstein op.53, poarta numele contelui de Waldstein, in
Franta este cunoscuta sub denumirea Aurora, a fost scrise in 1803-1804. Urmeaza Appassionata,
ultima etapa componistica de sonate pentru pian reprezinta o directie cu totul originara prin cele 5
mari capodopere op.101-106-109-110… 1816-1822 (ultimele 5 sonate ale sale). In fiecare dintre
aceste 5 sonate, Beethoven depaseste forma de sonata clasica tpica pentru acea vreme. Ex: Marea
sonata in sib Major op.106 Hammerklavier in 1818 o data cu simfonia a 9-a despre care spunea ca
este una dintre cele mai grele lucrari.

Sonatele pentru vioara: 10 sonate pentru vioara in care porneste de la clasicismul vienez, apoi tinde
spre individualizare si polifonizare de tip romantic a caracterului sonatei, si aduce enuntarea unei noi
fraze a marii sonate duo, Sonata primaverii op.24. Una dintre cele mai cunoscute sonate
Bethoveniene pentru pian-vioara este Kreutzer op.47 denumita de Beethoven „Sonata pentru pian si
vioara obligata in stil concertant”.

Liedurile: sunt aproximativ 65 de lieduri, este primul compozitor care a scris cicluri de Lieduri, dintre
care Adelaide catre iubita din departare. Este primul ciclu de Lieduri scris in amintirea iubitei sale,
toate liedurile sunt legate intre ele printr-o singura idee in aceasi atmosfera. Este alcatuit don 6
lieduri care se succed fara intrerupere.

Cvartetele: 17 in total, primele sunt scrise in perioada cand Haydn compunea ultimele sale cvartete.
Primul ciclu de cvartete este op.18 in care ilustreaza continuitatea traditiei clasice. Urmatorul ciclu de
3 cvartete op.59 „Razumovski” in care Beethoven ilustreaza si utilizeaza teme nationale ruse.
Cvartetele op.74 „Harpelor” si op.94 „Serioso” deschid o noua viziune si perspectiva a dimensiunilor
simfonice, ideea melodiei infinite. Ultimele 6 opusuri finale , op.127,130,131,132,133,135 sunt
alcatuite din succesiuni de pana la 7 parti, in op.127 pastreaza tiparul clasic cu un discurs muzical de
mari dimensiuni. Op.133 este cunoscut sub numele „Marea Fuga”

Creatia simfonica: 9 simfonii in care se pastreaza tiparul fix cvadripartit in succesiunea allegro-
andante-allegretto-allegro, exceptie facand simfonia a 9-a in care partile inferioare sunt inversate,
scherzoul precede andantele. In simfoniile 1-2-4-7 si 9 se pastreaza introducerile lente.

Simfonia 1 in do major scrisa la 29 de ani, a 2-a in re Major, ambele simfonii fiind scrise sub influenta
lui Haydn si Mozart, considerate fiind apogeul stilului lor. Simfonia a 3-a Eroica in mib Major a fost
compusa pentru a celebra memoria lui Napoleon.

In simfonia a 3-a Beethoven renunta la obisnuita introducere lenta si integreaza pentru prima oara in
partea a 2-a marsul funebru.

Simfonia a 4-a in sib major este contemporana cu concertul petru vioara, cu cvartetele Razumowski si
cu sonata Appassionata.

Simfonia a 5-a in do minor cunoscuta sub denumirea de „Simfonia destinului” este cea mai unitara
din punct de vederer tematic, pe o tema si un ritm.

Simfonia a 6-a Pastorala, singura simfonie cu titlul original scris chiar in manuscris de Beethoven. Este
o simfonie pastorala care mai este cunoscuta sub titluri de „Amintiri din viata de la seara”, este
alcatuita din 5 parti cu program declarat. Este alcatuite din tablouri simfonice in care compozitorul
reda trairile sufletesti din mijlocul naturii si melodii de inspiratie folclorica. Titlurile: Trezirea unor
senzatii, scena la parau, vesela intrunire a taranilor, furtuna, cantec de pastor.

Simfonia a 7-a in la Major: Wagner datorita ritmului dansant o numeste apoteoza dansului. Simfonia
a 8-a in fa Major cunoscuta ca mica Pastorala datorita fptului ca este in aceasi tonalitate cu a 3-a
Pastorala.

In a 8-a Beethoven revine la genul primelor 2 simfonii atat prin formatia orchestrala cat si prin
structura partilor.

Simfonia a 9-a in re minor, scrisa dupa 10 ani de la simfonia a 8-a, este o apoteoza voal-simfonica in
care Beethoven recurge la grupul vocal si cor. Il ultima parte introduce versurile lui Schiler.

Uverturile: a scris 11 uverturi.