Tusluc Denisa Elena

Clasa a VIII-a B
REFERAT
Joseph Haydn

Joseph Haydn a fost un compozitor austriac, unul din cei mai influenți maeștri ai
tradiției muzicale din Europa  apuseană.Alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig
van Beethoven, acesta face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii
clasice vieneze. A fost fratele compozitorului Michael Haydn.
Viața și opera
La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena, unde cântă
până la vârsta de 17 ani, când este concediat.
În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician
liber, studiază ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul și primește ocazional lecții
de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună
diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru
care compune primele sale  cvartete de coarde. Din anul 1759  funcționează ca director
muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz în apropiere
de orașul Pilsen. Aici se căsătorește în 1760 cu Maria Anna Keller.
Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viața lui Joseph Haydn, fiind angajat în
calitate de conducător muzical secund , iar în 1765, Haydn va prelua poziția de Prim-
Kapellmeister - șef de orchestră.
În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii
clasice, simfonia și cvartetul de coarde și compune un mare număr de piese muzicale
simfonice, opere și muzică de cameră.
În anul 1790 Haydn se mută la Viena  și acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter
Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la  Londra în stagiunile  1791 / 1792,
1794/1795. În Londra compune 12 simfonii Simfoniile Londoneze - și șase cvartete de
coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn
redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura data
compunând oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii,
lucrări ce devin reprezentative pentru creația sa: "Creațiunea" și "Anotimpurile". Cele
mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob.
I:94) Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia "Militară" (Nr. 100) și
Simfonia „Ceasornicul” (Nr. 101).
La data de 7 februarie 1791 a avut loc, la Londra, prima seară muzicală în care s-a cântat
o operă a compozitorului mult așteptat de amatorii de muzică; nu a fost prima simfonie
londoneză, ci o lucrare mai veche, o cantată scrisă cu zece ani în urmă, cantata „Ariana la
Naxos”.
Primul concert simfonic – din seria de douăzeci de concerte prevăzute în contract- a avut
loc pe data de 11 martie 1791 și a avut un succes desăvârșit.
Cele douăzeci de concerte prevăzute au continuat cu regularitate pe toată durata
primăverii și a verii anului 1791, unul pe săptămână. În acest interval s-au cântat
cele șase simfonii compuse atunci la Londra, dar și numeroase simfonii vechi,
necunoscute publicului londonez. Astfel, Haydn a fost numit doctor honoris causa al
Universității Oxford. Evenimentul s-a desfășurat în zilele de 5,6 și 7 iulie 1791. Numirea
propriu-zisă a avut loc în ultima zi a evenimentului, 7 iulie. Teza de doctorat pe care a
prezentat-o Haydn a fost un Canon cancrizans. Cele trei zile muzicale s-au încheiat
fiecare cu câte un concert simfonic în care s-au interpretat lucrări ale compozitorului. În
ultima seară a fost executată simfonia nr. 92- Oxford, în sol major. Această lucrare a fost
compusă în anul 1783, la Esterhaz, însă poartă acest nume deoarece aici a fost locul
primei audiții.
Ultimul concert susținut de Haydn la Londra în prima sa călătorie a fost cel din ziua de
15 iunie 1792. După acesta, Haydn s-a întors la Viena, însă pentru puțin timp, deoarece,
în vara anul 1793 o nouă ofertă trimisă din Londra de Salomon a ajuns la Viena. Oferta
cuprindea un nou contract în care erau prevăzute numeroase evenimente muzicale dar și
compunerea unui alt ciclu de șase simfonii. Haydn a acceptat oferta lui Salomon; a două
călătorie la Londra era stabilită pentru începutul anului 1794.
În data de 15 ianuarie 1794, compozitorul a plecat spre Anglia; a ajuns în capitala în data
de 4 februarie 1794. Cel de-al doilea turneu din Londra a durat optsprezece luni. Timp de
un an și jumătate, Haydn a susținut alte douăsprezece concerte simfonice, douăzeci de
concerte cu program variat, și a luat parte la nenumărate manifestări muzicale . În cele
douăsprezece concerte simfonice, programul prevedea șase lucrări „inedite” , ca și în
cazul primei călătorii, compuse special pentru al doilea turneu din Anglia. Simfoniile
acestea poartă numerele 99-104, completează ciclul celor douăsprezece simfonii
„londoneze” și încheie întreaga creație simfonică a compozitorului. Din seria simfoniilor
nr. 99-104, simfonia nr. 99 a fost compusă la Viena, în vara anului 1793; celelalte au fost
compuse la Londra în anii 1794-1795.
Aceste două experiențe ( cele două călătorii) au schimbat viziunea compozitorului despre
lumea din jur, dar și modul său componistic. Haydn însuși a realizat schimbarea
structurală realizată atât în interiorul său cât și în creația sa, astfel a numit ultimele sale
șase simfonii „simfonii de tranziție” .
Seria simfoniilor nr. 99-104 se diferențiază de precedentele șase simfonii londoneze prin
elemente inovatoare ce apar în esența lor; putem vorbi de o „neobișnuită nuanță de
tristețe” , unde simțul ludic cu care ne-a obișnuit compozitorul cedează în favoarea
seriozității. Nu se poate spune că temele ultimelor simfonii sunt depresive, însă putem
spune că sunt mai profunde.
Totalitatea compozițiilor lui Joseph Haydn au fost reunite în anul 1957 de Antony von
Hoboken în „Catalogul Hoboken”.
Principalele sale creații:

 104 simfonii
 83 cvartete de coarde
 peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde
 120 trio-uri pentru diferite combinații instrumentale
 peste 60 sonate pentru pian
 un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel,
trompetă, oboi, orgă etc.) și orchestră
 mai multe oratorii, de ex.: Die Schöpfung („Creația”), Die
Jahreszeiten („Anotimpurile”)
 14 messe, printre care  Missa in tempore
belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schöpfungsmesse
 peste 100 divertismente (Divertimenti), Cassațiuni, Nocturne etc.
 13 opere în stil italian
Joseph Haydn este și autorul melodiei imnului național al Germaniei, compusă inițial în
onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene și
introdus apoi ca „mișcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77),
cunoscut sub numele de „Kaiserquartett” (Cvartetul imperial).