VIAȚA ȘI CREAȚIA

COMPOZITORILOR ROMANTICI

Franz Schubert
Realizat de :BERBEȘTIAN BIANCA -
LARISA
 DESPRE FRANZ SHUBERT
Datorită înclinării sale pentru pian și vocea umană, numele lui Franz Schubert
este asociat cu precădere cu liedul.
În general, versurile care l-au inspirat pe muzician aparțin poeților romantici,
tematica pieselor fiind și ea identică cu cea abordată de aceștia.
Creația lui Schubert era străină de virtuozitatea cerută de sălile de concerte
sau de saloanele muzicale ale Vienei. În schimb, compozitorul prefera să scrie
pentru prietenii apropiați, care participau la serile de muzică organizate de acesta,
seri care mai erau numite și „schuberiade”.
Aici se adunau iubitorii liedului, care aveau privilegiul să asculte celebra voce a
lui Vogl, acompaniată la pian chiar de muzician...
 COPILĂRIA

Schubert s-a născut în Himmelpfortgrund, Viena, Arhiducatul Austriei pe 31

ianuarie 1797. Tatăl său, Franz Theodor Schubert, fiul unui țăran moravian, a fost
un învățător la o parohie; mama sa, Elisabeth (Vietz), a fost fiica unui
fierar silezian și a fost o servitoare pentru o familie vieneză înainte de căsătorie.
Dintre cei 14 copii ai lui Franz Theodor 9 au murit în copilărie.
Tatăl a fost un bine-cunoscut învățător, iar școala sa din Lichtental era
frecventată de numeroși elevi. Deși nu a fost recunoscut ca muzician, a lăsat
cunoștințele muzicale de bază fiului său talentat.
 TINEREȚEA ȘI EDUCAȚIA
La 6 ani, Franz a început să fie instruit regulat de tatăl său, iar un an mai
târziu a fost înscris la școala tatălui. Educația sa muzicală a început cam în același
timp. Tatăl l-a învățat tehnici de bază pentru cântatul la vioară, iar Ignaz, fratele
său, îi dădea lecții de pian.
La 7 ani, a primit primele lecții din afara familiei, de la Michael Holzer,
organist și director al corului de la parohia din Lichtental; lecțiile se poate să fi
constat, în mare măsură, în conversații și expresii de admirație.
Băiatul se pare să fi învățat mai multe de la un cunoscut al unui ucenic al
tâmplarului, care îl ducea într-un loc din apropiere unde Franz putea exersa pe
instrumente mai bune.
Totodată, cânta la violă în cvartetul de coarde al familiei, în cadrul căruia
frații Ferdinand și Ignaz cântau la prima și a doua vioară, iar tatăl lor la violoncel.
Franz a scris primele cvartete pentru coarde pentru acest ansamblu.
Casa natală a lui Franz Schubert, azi Nussdorfer Strasse
54
 CREAȚII
Schubert a fost remarcabil de prolific, compunând peste 1.500 de lucrări în
scurta sa carieră. Stilul său compozițional a progresat rapid în scurta sa viață. Cel mai
mare număr de lucrări sunt scrise pentru voce și pian (peste 600).
El a compus, de asemenea un număr considerabil de lucrări pentru două sau
mai multe voci, coruri și cantate. A compus 8 uverturi orchestrale și 7 simfonii, pe
lângă fragmente ale altor 6.
Deși nu a compus niciun concert, a scris 3 lucrări concertante pentru vioară și
orchestră. A compus un număr mare de compoziții pentru pian solo, 14 sonate,
numeroase variațiuni și diverse dansuri, dar și lucrări pentru două piane.
Deține peste 50 de lucrări camerale, incluzând unele lucrări fragmentate. În
repertoriul de muzică sacră și-a adus contribuția cu 7 mise, un oratoriu și un recviem,
printre alte părți de misă și numeroase compoziții mai mici. A finalizat doar 7 din cele
20 de lucrări scenice pe care și-i le-a propus.
Franz Schubert creații
FRANZ SCHUBERT ȘI SECRETUL LUI

În anii 90 a izbucnit o mare „zarvă” în rândul specialiștilor în

muzică. Iar aceasta avea de-a face cu sexualitatea lui Franz Schubert.
Ceea ce a declanșat valul de discuții a fost un articol scris de
Maynard Solomon în 1989. Solomon a concluzionat că Schubert a avut
parte de experiențe homoerotice puternice și că homosexualitatea nu
reprezenta un subiect tabu în subcultura sa.
Au stat de vorbă cu dirijorul american, istoric al muzicii și
președinte al Bard College, Leon Botstein: „În timpul vieții lui Schubert,
bisexualitatea era ceva obișnuit.”
 STILUL

Apetitul de a experimenta s-a manifestat la Schubert în mod repetat prin

varietatea de forme și genuri, incluzând opera, muzica liturgică, muzica de
cameră și pentru pian solo și muzica simfonică.
Probabil, caracterul său aventuros s-a manifestat în mod notabil în a doua
parte a Cvintetului de coarde unde el modulează de la Mi major prin Fa minor
pentru a se întoarce la tonica din Mi major.
Deasemenea alegerea neobișnuita a instrumentației în Sonata la minor
pentru pian și arpeggione (D. 821) sau notarea neconvențională a
Cvintetului Trout.
În timp ce a fost influențat în mod cert de forma de sonată clasică a lui
Beethoven și Mozart structurile sale de formă și evoluția sa tinde să dea impresia
unei dezvoltări mai mult melodice decât armonice.
 STILUL
Această combinație a formei clasice cu melodia romantică conduc
uneori la un discurs dizolvat: Simfonia Do major a fost descrisă de Robert
Schumann ca „alergând către dimensiuni cerești”. Inovațiile sale armonice
includ părțile în care, prima secțiune se încheie pe tonalitatea
subdominantei în loc de cea a dominantei .
Compoziția lui Schubert era la acest moment un predecesor, un
înaintaș al tehnicii comune romantice a relaxării, în loc să creeze tensiune
în mijlocul unei părți, amânând rezolvarea până la final.
 ULTIMII ANI ȘI
CAPODOPERELE SALE
În ciuda preocupărilor sale scenice,
Schubert a găsit timp în acești ani pentru
câteva compoziții semnificative. A completat
Misa în La bemol major și, în 1822, a demarat o
lucrare care a arătat mai mult ca oricare alta a
acestor ani, maturitatea viziunii sale personaje,
Simfonia în Si minor „Neterminata”.
Motivul pentru care a lăsat-o neterminată
după două părți și câteva schițe ale celei de a
treia rămâne o enigmă și este remarcabil faptul
că nu a mărturisit motivul nimănui, deși, cum
Brian Newbold remarcă, el trebuie să se fi simțit
emoționat de ceea ce a reușit să realizeze.
Mormântul lui Franz Schubert din Cimitirul Central Viena
 BOALA INCURABILĂ ȘI
MOARTEA
În mijlocul activității sale creatoare, sănătatea sa s-a deteriorat. Cauza
oficială a morții sale a fost febra tifoidă, dar alte teorii au propus sifilisul. La finalul
anilor 1820, sănătatea sa a decăzut și s-a confesat unor prieteni că este în pragul
morții.
În vara anului 1823, compozitorul a fost consultat de Ernst Rinna, care i-a
confirmat suspiciunile, faptul că suferea de o boală incurabilă. Unele dintre
simptomele sale potrivindu-se cu cele ale otrăvirii cu mercur.
Schubert a murit în Viena, la vârsta de 31 de ani pe 19 noiembrie 1828, în
apartamentul fratelui său, Ferdinand. Ultima lucrare pe care a dorit să o asculte a
fost Cvartetul de coarde nr. 14 în Do# minor, op.131 de Beethoven.
A fost îngropat lângă Beethoven, pe care l-a admirat toată viața sa, în
cimitirul satului Währing, Viena.
BIBLIOGRAFIE
Franz Schubert - Wikipedia
https://ro.wikipedia.org › wiki › Franz_Schubert

Franz Schubert și secretul lui - Austria Info

https://www.austria.info › interview-leon-botstein