Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul de studiu II
REFERAT LA DISCIPLINA
AMENAJARE PEISAGISTICA SI TURISTICA
Autor
Indrumator :
ORADEA 2021
TEMA REFERATULUI
TINUTUL PADURENILOR
OBIECTIVE TURISTICE
Tinutul Padurenilor Obiective turistice
CAPITOLUL I
Introducere
Tinutul Pădurenilor este situat in judetul Hunedoara, pe Valea raului Cerna, delimitat la nord de valea
Muresului, la sud de Tara Hategului si la vest de Muntii Poiana Rusca, fiind considerat una intre cele mai
bogate zone etnografice ale Romaniei. Datorita reliefului, in majoritate culmi impadurite, principala
indeletnicire a "padurenilor" este exploatarea si prelucrarea lemnului si pastoritul.
Istoria Tinutului Padurenilor incepe cu mult timp in urma, suprapunandu-se peste o veche vatra
dacica. La începutul secolului II e.n. partea de est a Munţilor Poiana Ruscă se afla în aria principalelor
centre dacice şi romane.
Foarte aproape, în depresiunea Haţegului, se afla capitala provinciei Dacia Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Se spune ca in aceasta zona s-au refugiat o parte din dacii retrasi în munţi.
Relieful predominant sunt dealurile cu păduri de foioase şi conifere. La nord, ţinutul este mărginit de
valea râului Mureş, la sid de Ţara Haţegului, iar la vest de Munţii Poiana Ruscă. Ţinutul Pădurenilor este
un platou înalt, aşezat între Depresiunea Ţării Haţegului, la sud, şi Valea Mureşului, la nord, respectiv la
apus fiind înălţimile nelocuite ale Munţilor Poiana Ruscă.
Caracteristica principala a reliefului comunei Batrana o constituie aspectul deluros, cu vai adanci,
printre dealuri impadurite cu esente de fag, stejar, carpen, si rasinoase. Clima pe teritoriul comunei
Batrana clima este temperat continentala, in general blanda, umeda si moderata.Temperatura medie
lunara este asemanatoare temperaturii medii anuale, valorile cele mai scazute inregistandu-se in luna
ianuarie, iar cele mai ridicate in luna iulie.Precipitatii atmosferice cad in tot cursul anului. Cantitatea
anuala de apa este in medie de 80 - 100 litri pe metru patrat.Vanturile care bat prin comuna vin din
directia vest (Austrul) si est (Crivatul)Elemente de biogeografie (flora si fauna)Flora localitatii este central
- europeana, si infiltratii mediteraneene in locurile adapostite si cu conditii ecologice potrivite.In jurul
localitatii predomina, atat pe versantii sudici cat si pe cei nordici padurile de fag, care in unele locuri,
vegeteaza cu alte specii lemnoase:
bradul,
molidul,
pinul,
larita,
paltinul de munte,
frasinul,
carpenul,
mesteacanul ce formeaza palcuri mai intinse in partea inferioara a padurii de fag.
Afara de animalele domestice si de plantele cultivate, in comuna traiesc si animale salbatice de uscat si
de apa cum ar fi: lupul, vulpea, mistretul, ursul, cerbul , caprioara, iepurele, viezurele, dihorul, nevastuica,
cartita, ariciul, liliacul, veverita, soarecele, pastravul de munte.
O mare bogatie a comunei o formeaza padurile.Ele ocupa o suprafatade 2900 ha, fiind formate din
foioase, adica specii cum ar fii:
fagul,
stejarul,
carpenul,
mesteacanul
si rasinoase ca:
pinul,
molidul,
bradul.
Si lumea plantelor inferioare au o buna reprezentare astfel: pe scoarta fagilor intalnim licheni de
genurile Parnelia si Lecanora, muschii formeaza adevarate covoare, iar ferigile bordeiaza paraiele de
munte. Ciupercile cum ar fi:
buretii de fag,
pitoanca,
iutari,
craitele,
galbiorii,
ghebele si altele ii determina pe oraseni sa paraseasca orasul in cautarea lor.
CAPITOLUL II
Descriere
Aceasta zona se gaseste in partea estica a Muntilor Poiana Rusca, de-alungul culmilor care
coboara din varful Rusca. Asa cum sugereaza si numele tinutului, acesta vine de la suprafetele intinse de
Inca din secolul I d. Hr. partea de est a Muntilor Poiana Rusca se afla in aria de influenta a cetatilor
dacice si romane. La poalele muntilor Poiana Rusca se gasesc ruinele cetatii Ulpia Traiana
O parte din daci nu au acceptat stapanirea romana si s-au retras in muntii invecinati, formand
astfel Tinutul Padurenilor. Aceasta izolare a dus la pastrarea nealterata a traditiei populare romanesti
care se pierde in negura timpului (obiceiuri precum nedeia, nunta padureana, masuratul oilor, etc)
exploatarea forestiera.
Port popular: Tinutul padurenilo.
Satele „Padurenilor” spuneam ca se gasesc in zona de platou a Muntilor Poiana Rusca. Prima
atestare documentara apare in anul 1297 cand se emite un document prin care satele Zlatesti si Ruda sunt
DJ687E – Teliucu Mic, Teliucu Inferior, Teliucul Superior, Ghelari, Ruda, Poienita Voinii,
Bunila, Vadu Dobrii cu continuare spre Rusca Montana, Lunca Cernii
DJ687D – Teliucu Inferior, Lacul Cincis, Dabaca, Hasdau, Lunca Cernii de Sus cu continuare in
judetul Caras Severin
DJ687F – Teliucu Inferior, Teliucu Superior, Govajdia, Nadrag, Lelese
Tinutul Padurenilor se intinde pe teritoriul a 6 comune : Ghelari, Batrana, Bunila, Cerbal, Lelese si
Muntii Poiana Rusca, Ghid Turistic, de H.G. Krautner, Colectia Muntii Nostri, Ed Sport-
OBIECTIVE TURISTICE
Tinutul Padurenilor este o zona frumoasa cu multe obiective interesante pe care nu ar trebui sa le
ocoliti daca sunteti in zona. De exemplu Furnalul de la Govajdia – astazi nefunctional a fost construit
in anul 1806 si a fost cel mai modern furnal din Europa la acea vreme. Accesul se face pe drumul
Extragerea minereului de fier se facea inca din timpul stapanirii Imperiului Roman. In zona au fost
numeroase mine cu traditie cum ar fi : Ghelari, Teliuc, Ruschita, Muncelu Mic. De aici s-au extras
minereuri de fier care au dezvoltat industria siderurgica de la Hunedoara si Calan (azi in paragina). Alte
resurse naturale din Muntii Poiana Rusca sunt : minereurile de plumb, zinc, cupru, talc si mai ales
marmura. Astfel, dupa cum vom vedea in Tinutul Padurenilor o sa intalnim numeroase edificii facute din
Pe sit-ul oficial al comunei Toplita aflam despre primele atestari ale cuptoarelor de topit
minereu de fier din Tinutul Padurenilor. Aceste studii despre locuitorii zonei Padurenilor au fost facute de
acest sens numita : „Padurenii Hunedoarei” aparuta la Ed. „Mirabilis 2006”. Mai jos voi da un
„Pentru prima data minele de fier din acest tinut sunt mentionate intr-un document din
anul 1493, astfel: ,,oppidum Hunyad, ville volachales et montane ferri de Hunyod”. Intr-un
alt document, la 1508, apare scris: ,,Oppidum Hunyad necnon… volachales et montana
ferrea”.
• Baia Noua (,,Baia Doamnei”), in satul Baia Craiului, astazi disparut din cauza lacului de
Referitor la termenul de baie, trebuie sa facem cateva precizari: cat timp extragerea
metalului din minereu se realiza la gura minei sau in apropierea acesteia (pana prin sec.
XV d. Hr.), termenul de bale (lat. bane) semnifica atat locul de extractie a minereului –
presupus de istorici ca a functionat in sec. al IX-lea d. Hr. a fost descoperit in anul 1895 pe
locul numit Valea Caselor din Ghelar. O macheta a acestuia se afla, de la sfarsitul sec. al
XlX-lea, la Muzeul Tehnicii din Londra. In preajma cuptorului respectiv au mai fost gasite
ulterior urmele a inca patru cuptoare. Dupa ce au fost despartite cele doua activitati,
extractia minereului de extractia metalului din minereu (sec. XIV-XV), cuptoarele de topit
minereu sunt amplasate pe vaile cu ape curgatoare pentru a fi folosita energia apei la
In anul 1781 incepe sa produca fonta primul furnal construit in tinut, la Toplita, pe
Padurenilor. Referitor la anul punerii in functiune a acestui furnal au existat mai multe
puncte de vedere. Anul 1781 este menjionat in cel mai recent studiu dedicat acestui
eveniment.
cel mai mare din sud-estul Europci. Lucreaza aici peste 200 de muncitori,majoritatea
romani, dar un procent apreciabil il formeaza nemtii. Acesti colonisti au fost asezati in
localitati din vecinatatea tinutului: Hunedoara, Toplita, Baia lui Crai sau chiar in unele
LACUL CINCIS .
Calea ferata ingusta care facea legatura intre mina de fier de la Ghelari si Combinatul siderurgic de
la Hunedoara a fost prima cale ferata ingusta din Transilvania si avea o lungime de 16 km. Astazi nu mai
este functionala din ea ramanand mici portiuni, precum si tunelurile de cale ferata.
…harta Tinutului Padureni
TRASEE TURISTICE :
Tinutul Padurenilor a fost cuprins de catre asociatia GAL in „Microregiunea Tara Hategului
LACUL CINCIS
Lacul Cincis Cerna este un lac de cumulare creat pentru alimentarea cu apa potabila a orasului
cursul raului Cerna si a fost creat intre anii 1962 – 1964 prin inundarea a 5 sate si a 3 biserici. Cele 5 sate
inundate de apele lacului se numeau : Cincis, Cerna, Baia Craiului, Moara Ungurului si
Ciulenii.
Vechiul sat Cincis, actual Cincis a fost relocat mai sus ca sa faca loc apelor lacului. Cand apa este
scazuta se mai poate vedea partea de sus a bisericii catolice din vechea localitate Cincis.
Lacul are o lungime de 4,8 km, latimea de 1,8 km si adancimea de aprox 30 m. Barajul este in forma
de arc si are inaltimea de 48 m. De jur imprejurul lacului sunt amenajate mici plaje si camping-uri.
O istorie a acestui lac si a suferintei oamenilor care au fost nevoiti sa isi paraseasca locul de nastere se
Satul Cincis se afla in judetul Hunedoara, fiind situat pe malul drept al raului Cerna, intre orasul
Hunedoara (7 km) si orasul Hateg (12km). Din acest sat provine Iancu de Hunedoara.
Satul Cincis are o veche traditie in prelucrarea fierului. “Extragerea minereului din stancile
Ghelarului si Teliucului se facea foarte anevoios : se sfredelea in stanca si golul lasat de sfredel se umplea
cu apa; astupa golul cu dop de lemn, pe care muncitorii il bateau cu un mai pana cand stanca se sfarama.
Alteori incalzeau cu foc puternic pana se inrosea stanca si aruncau apa rece peste ea. Din cauza schimbarii
bruste de temperature, stanca se sfarama. Minereul racit era transportat la cuptoarele din Cincis, Baia
Mai jos voi da cateva poze din vechiul sat Cincis preluate din Documentar privind satul Cincis
scrisa de Viorel Raceanu, Ioan Brancoveanu aparuta la Intrepriderea Poligrafica Cluj din 1974.
BISERICA CATOLICA DIN SATUL CINCIS care nu mai exista fiind ingropata de
apele lacului de acumulare Cincis Cerna a fost construita de catre Iancu de Hunedoara, conform
folclorului oral. Dupa datele istorice , biserica din Cincis a fost construita in 3 perioade si anume : Naosul
a fost construit la sf sec XV; pronaosul a fost construit la 7 aprilie 1649 conform inscriptiei din limba
maghiara. Turnul bisericii a fost ridicat in 1867. Astazi, in perioadele de seceta cand nivelul lacului Cincis
„Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au ridicat acestu Turnu, si rapaluitu santa Biserica suptu
Stapanirea spirituala a Ecscelentei suale mitro : Andrei B-ron de Saguna Proto; Ioanne
Ratiu. Parohi confrati Ioanne, et Aron Ungur ci oboseala Obscei : la Anulu Mantuitorului
1867”
COMUNA GHELARI
Elementul dominant al localitatii este o biserica monument istoric care este considerata „Catedrala
arhitect si diriginte de santier. Biserica impresioneaza prin dimensiunile sale si prin curtea pavata
cu marmura. In poza de mai jos o scurta istorie a acestei biserici impunatoare
In stanga bisericii mari se gaseste o bisericuta mica ortodoxa care poarta hramul „Sfintilor
Arhangheli Mihail si Gavril”. Aceasta biserica se pare ca a fost prima biserica ortodoxa din Ghelari,
fiind construita in anul 1770. Istoria acestei biserici ne spune ca in anul 1733, autoritatile austriece care
stapaneu Transilvania incep persecutia impotriva romanilor ortodoxi, fortati sa treaca la una din religiile
acaceptate in Imperiul Austro – Ungar. Ca urmare a acestui lucru, romanii ortodoxii din Ghelari raman
fara biserica si timp de 40 de ani se strangeau la slujba in curtea unui localnic numit „Zana”. In anul
1770 sotia conducatorului satului Govajdia se imbolnaveste grav, iar preotii ortodoxi savarsesc slujba
„Sfantului Maslu” care avea sa o vindece pe femeie. Recunoscator sotul doamnei, Gheorghe Brevoi,
de mai jos) :
Biserica greco – catolica „Sf. Varvara” din Ghelari construita in anul 1783 ;
Biserica ortodoxa din Ruda cu hramul „Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul” – 1970 ;
Biserica ortodoxa din Plop cu hramul „Pogorarea Sfantului Duh” – 1970 ;
Biserica romano – catolica din Govajdia, cu hramul „Sfantul Florian” – 1802 ;
Biserica ortodoxa din catunul Manastirea cu hramul „Schimbarea la fata” – 1800 ;
Biserica ortodoxa din Govajdia cu hramul „Sfantul Nicolae’ – 1910
BIBLIOGAFIE