Sunteți pe pagina 1din 3

Mozart (Wolfgang Amadeus Mozart) s-a

născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg.

Mozart a fost un compozitor de origine


austriacă, unul din cei mai renumiți și talentați
creatori ai muzicii clasice.

În scurta sa viață, el nu a dorit să vorbească


lumii decât prin muzica sa.

Mozart, reprezentant al clasicismului vienez, devine purtătorul idealurilor


umaniste. Prin poziția și prin opera lui, mărturisește o înaltă atitudine
morala, o înaltă moralitate a angajării și responsabilității.

El a dăruit lumii 626 de lucrări, ce poartă toate semnele, nu doar ale


tinereții ca vârstă, ci a tinereții ca suprem însemn al forței creatoare.

Încă de mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical.

La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese


pentru pian, transcrise imediat de tatăl său.

La 8 ani, el scria prima simfonie.

La 19 ani, a scris marile concerte pentru pian și orchestră.

La 30 de ani – Nunta lui Figaro, iar la 31 de ani – Don Giovanni.

La numai 35 de ani, marele compozitor a părăsit viața, după ce a oferit


omenirii 626 de lucrări ce rămân, în cele din urmă, o mare lecție de
teorie a cunoașterii, o copleșitoare lecție de etică.
La 14 octombrie 1853 — se naște la Șipotele
Sucevei, Ciprian Golembiovski, cunoscut mai
târziu ca Ciprian Porumbescu.

Tatăl lui este preotul Iraclie Golembiovski.


Mama sa este Emilia Clodnitchi, de origine
poloneză. Avea o soră mai mare, Mărioara.

A început studierea muzicii la Suceava și apoi la


Cernăuți. A condus corul Societății Culturale "Arboroasa" din Cernăuți.

A fost îndrăgostit de Berta, fiica unui pastor evanghelic. În 1881 — Își


schimbă numele de familie în Porumbescu.

Două dintre cele mai populare lucrări ale sale sunt: “Balada pentru
vioară și orchestră” și opereta “Crai nou”.

De asemenea, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic “Pe-al


nostrum steag e scris Unire”, muzica ce este folosită astăzi și în imnul
național al Albaniei.

Ciprian Porumbesc a fost arestat pentru activitatea sa politică, iar în


timpul detenției s-a îmbolnăvit, însă tot atunci va scrie și cele mai bune
piese.

În 1883 — cum starea de sănătate nu se ameliorează, la sfârșitul lunii


februarie se întoarce în țară, la Stupca, în Suceava.

La 6 iunie, bolnav de tuberculoză, moare în casa de la Stupca.


George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în
satul Liveni-Vârnav din județul Botoșani, în familia
arendașului Costache Enescu și a soției lui,
Maria, fiica preotului Cosmovici.

A manifestat încă din copilărie o înclinație


extraordinară pentru muzică, începând să cânte
la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a
apărut în primul său concert și a început studii de
compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella.
Primele îndrumări muzicale le primise de la părinții săi și de la un vestit lăutar,
Niculae Chioru.

Între anii 1888 și 1894 studiază la Conservatorul din Viena, având profesori
printre alții pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). Se
încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpretează
compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix
Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.

Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând
naștere mai multor lieduri în limba germană.

În anii Primului război mondial rămâne în București. Dirijează Simfonia a 9-a de


Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România),
compoziții de Claude Debussy, precum și creațiile proprii: Simfonia Nr. 2, Suita
pentru orchestră Nr. 2.

După război își continuă activitatea împărțită între România și Franța.

În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră


pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic Vox
Maris pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr.
4 și 5 rămase neterminate.

S-a stins din viață la Paris în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. A fost înmormântat
în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la
poziția 68.

S-ar putea să vă placă și