Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Despre muzica lui Mozart se poate scrie decat cu pana inmuiata in culorile
curcubeului - spune Diderot - subliniind continutul afectiv, preponderent luminos
al artei compozitorului.
O muzica sublima, de infinita prospetime, puritate si generozitate melodica
pentru care cuvintele nimanui nu ajung spre a o aprecia, ci numai incantarea si
pretuirea tuturor iubitorilor de frumos din intreaga lume !
CAPITOLUL I
VIATA LUI W. A. MOZART
"Nu stiu sa scriu frumos; nu sunt poet. Nu stiu sa aranjez frazele atat de
artistice incat sa produca umbra si lumina; nu sunt dansator. Pot s-o fac insa prin
sunete; sunt doar un muzician...." ( W. A. Mozart)
Vorbele acestea exprima profesiunea de credinta a celui mai faimos
compozitor al tuturor timpurilor: Wolfgang Amadeus Mozart!!!
W. A. Mozart s-a nascut la Salzburg pe data de 27 ianuarie 1756, fiind
ultimul dintre cei sapte copii ai lui Leopald Mozart, cinci au murit la varste mici,
supravietuind doar o fata - Maria Anna Walburga Ignatia, careia i se spunea
Nannerl, si Wolfgang Amadeus. Leopold Mozart era un talentat violonist in
orchestra de la curtea primului arhiepiscop din Salzburg si era apreciat pentru
calitatile sale pedagogice! In registrul de botez, nou-nascutul a fost inregistrat cu
numele: Johanes Chrysostomus Wolgangus Theophilus. Mai tarziu, in Italia, si-a
luat numele de "Amadeus", traducerea latina a lui "Theophilus"(iubitorul lui
Dumnezeu). Prima perioada din formarea viitorului compozitor incepe la
Salzburgul austriac, orasul in care tatal sau - Leopold Mozart - venise cu doar doua
decenii in urma pentru a studia Filosofia si Dreptul.
In mediul familial in care traia si in care muzica era preocuparea principala,
nu se putea ca micul Mozart sa nu o indrageasca din primii ani ai vietii. La trei ani
se catara singur pe scaunul clavecinului si inventa franturi de melodii care sunau
vesel. La patru ani , a compus un concert pentru clavecin, o piesa naiva, desigur,
dar incarcata de melodii usoare , pe care tatal sau le-a inregistrat pe portative,
micul Wolferl (cum il alintau parintii) necunoscand notele.
Pasiunea pentru muzica l-a facut sa uite de jocurile copilariei, preferand sa
stea in fata clavecinului sau sa cante la vioara ore intregi, ajungand la cinci ani sa
execute cu virtuozitate, la clavecin si la vioara, concerte intregi, scrise de
2
ceea ce l-a pus in imposibilitatea de a face fata cerintelor societatii si vietii. Acest
lucru a fost recunoscut chiar si pe vremea lui. Astfel Friedrich Schlichtegroll,
primul biograf al lui Mozart, scria in 1873: "Atunci cand aceasta ceatura rara a
devenit barbat in ceea ce priveste arta lui, aproape in toate celelalte privinte a
ramas intotdeauna - asa cum ar trebui sa sa spuna orice observator impartial - un
copil. Nu a invatat niciodata sa se conduca. Nu avea simtul ordinii casnice, a
folosirii cu chibzuinta a banilor, al moderatiei si al alegerii cu discernamant a
placerilor. Intotdeauna a avut nevoie de o mana de ajutor care sa il indrume". Cinci
ani mai tarziu, in 1798, Frantz Niemetschek scria in abiografia sa: "Acest om, atat
de exceptional ca artist, nu se ridica la aceeasi inaltime in celelalte domenii ale
vietii". Oamenii care au scris aceste randuri nu erau niste filistini care ii reprosau
lui Mozart modul sau de viata neconventionala. Stiau ceea ce aflasera multi altii, si
anume ca Mozart era cel mai mare dusman al lui insusi.
Incepand de la varsta de 6 ani, Mozart a fost mereu pe drumuri in anii sai de
formare; era prezentat la Curtile europene, academiilor muzicale savante, marelui
public. Ca adult, a mai facut alte turnee de concerte, astfel ca, din cei treizeci si
sase de ani ai sai, paisprezece i-a petrecut departe de casa. Intr-o anumita privinta,
n-au fost ani irositi. Mozart a intrat in concert cu toti muzicienii importanti ai
acelor vremuri si cu toate felurile de muzica, pe care creierul lui neasemuit le-a
asimilat si le-a retinut. Numele lui era mereu in ziare, mai ales pe vremea cand
uluia Europa cu ispravile lui fantastice de copil. Comunitatea muzicala si stiintifica
a scris o multime de articole savante despre baiatul-minune. Pe cand canta la Paris
si inca nu implinise 7 ani, baronul Friedrich Malchior von Grimm, scrind pentru
"correspondance litteraire", aproape ca si-a iesit din minti. Tatal lui Wolfgang a
inventat pentru fiul sau cateva trucuri, cum ar fi sa cante la un clavecin a carui
claviatura era acoperita cu panza ( o sarcina nu chiar foarte grea, dar gandita in asa
fel incat "sa-l epateze pe burghez"), sa citeasca la prima vedere, sa improvizeze, sa
armonizeze melodii la prima auditie, sa-si demonstreze auzul absolut, etc. "Nu sant
sigur - scria Grimm - ca baiatul asta n-o sa ma faca sa innebunesc daca il ascult
prea des; in prezenta lui imi dau seama cat de greu e sa te pazesti impotriva
nebuniei cand vezi miracole. Nu ma mir ca Sfantul Paul si-a pierdut mintile dupa
viziunea ciudata." Toata Europa rasuna de laude la adresa acestui copil minunat.
Un muzician cu un asemenea talent n-ar fi trebuit sa aiba nici un fel de
probleme pentru a dobandi o functie remunerata. Dar Mozart nu a reusit niciodata
sa faca acest lucru, desi si-a petrecut toata viata cautand asa ceva, de preferinta o
functie la Curte, cu un salariu mare si garantat. A crescut si a deveit un barbat
complicat, cu o personalitate complexa si un talent unic de a-si face dusmani. Era
lipsit de talc, impulsiv, spunea exact ceea ce gandea despre alti muzicieni, (rareori
4
avea de spus un cuvant bun), avea tendinta sa fie arogant si inganfat, si-a facut
foarte putini prieteni adevarati in comunitatea muzicala. Isi castigase reputatia de
frivol si superficial, temperamental si incapatanat. retrospectiv, putem privi acum
la acestea cu simpatie. Era Mozart, se dovedise superior tuturor celorlalti muzicieni
ai vremii sale; depista fara gres mediocritatea din jurul sau(dar si personalitatile cu
adevarat mari: a nutrit un mare respect pentru Haydn) si nu a gresit niciodata in
rationamentele lui muzicale.Dar acest lucru nu i-a usurat situatia cat timp a fost in
viata. In plus avea un fizic ingrat: era scund, avea fata galbena si ciupita de varsat,
si capul disproportionat de mare fata de trupul firav. Era miop si avea ochii usor
bulbucati, parul des, nasul mare si maini grasute.
Multi ani Mozart s-a luptat sa scape de sub dominatia tatalui sau. Leopold il
bombarda mereu pe fiul sau cu sfaturi intelepte, dar acesta nu se putea hotari
niciodata si nu era capabil sa actioneze la momentul potrivit.
Dar Wolfgang mergea fericit pe drumul sau. Probabil ca se temea de tatal
lui. Scrisorile sale erau evazive. Totul va fi bine in curand. Da, a pierdut bani. Nu,
n-a stabilit nici o legatura cu lumea. Dar are perspective. Are mari
perspective. Leopaold isi pierdea adesea rabdarea, mai ales cand Wolfgang ii scria
o scrisoare pioasa si vag moralizatoare. Leopold nu voia sa stie ce gandeste fiul sau
despre viata. Il interesa doar daca se intrevedea sau nu o slujba buna si unde se
duceau ducatii aceea de aur. Era ingrijorat si de faptul ca atitudinea sa nepasatoare
va starni dispretul celorlalti. Il avertiza mereu in mod special in privinta
muzicienilor. "Se plaseaza foarte jos pe scara sociala si nu merita sa fii prea
prietenos cu ei." Probabil ca sarmanul Wolfgang tresarea intotdeauna speriat cand
primea cate o scrioare de la tatal sau. Aia nu, aia nu, aia nu. Fireste ca Leopold
avea cele mai bune intentii. "
In final, Leopold a reusit si sa-l indeparteze pe fiul sau. Leopold nu putea sasi modifice setul lui de valori; iar Wolfgang, imboldit de un geniu muzical care
presupunea o anumita evolitie, nu putea fi burghezul sobru, sarguincios si cumpatat
pe care il dorea cu atata ardoare tatal sau. Leopold reprezenta " aurea mediocritas".
Dar cum putea un Wolfgang Amadeus Mozart, cu versurile lui " Don Giovani" si
concertul de pian in do minor in cap, sa cse limiteze la o " aurea mediocritas"? Asa
ca Leopold nu-si cunostea cu adevarat fiul. el nu-i vedea decat defectele si nu putea
reactiona in fata unui geniu mult peste posibilitatile lui de intelegere. Nu si-a dat
seama cat de incordat era Wolfgang, cat de mare nevoie avea de incurajari, de
simpatie si de sprijin, in loc de predici si prelegeri.
Leopold ar fi fost fericit
daca fiul sau s-ar fi stabilit la Salzburg ca muzician de Curte. Acesta insemna
siguranta. Wolfgang, pe de alta parte detesta ideea Salzburgului si tot ce era legat
5
de el. Isi cunostea calitatile si se temea ca si le-ar irosi intr-un oras de provincie.
Wolfgang nu-si propunea sa lupte impotriva patronajului. Aproape toti
compozitorii aveau cate un patron - Biserica, Curtea, un nobil bogat. Dar el dorea
un patron cu imaginatie si cu resurse, care sa-l lase sa-si valorifice ideile. In
absenta acestui patron a incercat sa-si atinga scopul pe cont propriu, fiind unul
dintre primii muzicieni din istorie care avut curajul necesar pentru a realiza aceasta
ruptura. din punct de vedere artistic, a reusit, dar a ramas fara un ban.
Calatoriile lui nu se mai terminau niciodata. Sunt scrisori de la Viena, Munchen,
Koblenz, Frankfurt, Bruxelles, Paris, Londra, Lyon, Milano, Bologna, Neapole,
Venetia, Innsbruck, Mannheim. Tot timpul facea muzica, asculta muzica, discuta
cu muzicienii. Chiar si la varsta de treisprezece ani scria despre muzica cu
componenta unui adult. Era deja un profesionist desavarsit, asa cum o dovedeste
modul in care a disecat un spectacol de la Mantua in 1770: " Primadona canta bine,
dar moale; si pentru ca nu o vezi jucand, ci numai cantand, ai impresia ca nu canta
deloc. Fiindca nu stie sa deschida gura, se tanguie tot timpul.... A doua doamna
arata ca un grenadier, are o voce puternica si trebuie sa recunosc ca nu canta rau...
Primul barbat <<il musico>> canta frumos, desi vocea li este inegala.
In 1777, Wolfgang a facut un turneu impreuna cu mama sa, avand ca
obiectiv gasirea unei sluzbe bune. Era cea dintai calatorie fara tatal sau, asadar,
prima tentativa de a-si manifesta independenta. Facea tot felul de propuneri lipsite
de simt practic, scotandu-l din sarite pe Leopold. In aceste criori de la Munchen,
Mannheim si Paris arbora un aer de bravada; si, pe masura ce proiectele esuau,
bravada lui crestea. La Mannheim s-a imprietenit cu familia weber, dar genul
acesta de prieteni nu-i placeau lui Leopold. Aveau putini bani, duceau o viata de
boemi si se incurcasera in afaceri dubioase si procese penale.. Familia se
compunea din mama, un fiu si patru fiice. Aloysia Weber, care implinise
optsprezece ani atunci in momentul in care l-a cunoscut pe Mozart, avea o voce
frumoasa i un viitor promitator de cantareata de opera. A facut o pasiune pentru ea.
Pana si mama lui Mozart, o fire blanda, a protestat: " Cand cunoste pe cineva
Wolfgang e gata sa-si tot sufletul si toate bunurile." Prietenia stransa cu familia
weber a fost intrerupta temporar cand el si mama lui si-au continuat turneul la
Paris. Mama lui a murit acolo in 1778, iar Mozart a trebuit sa-i dea acesta veste
tatalui sau si a facut-o cumva pe ocolite. Dar Leopold nu s-a lasat pacalit. De
indata ce a citit scrisoarea fiului sau, in care acesta i spunea ca mama este foarte
bolnava, a avut presentimentul ca murie deja.
Mozart nu mai avea nici un motiv sa ramana la Paris, asa ca s-a intor la
Salzburg in 1779 - dupa ce a stat mai mult timp la Munchen cu familia weber.
6
lui Mozart. Dar el o iubea si casatoria parea sa fie fericita, chiar daca Leopold turba
de furie.
Pe moment, situatia parea promitatoare. Mozart avea elevi si comenzi. La 2
decembrie 1878, a fost numit compozitor de camera al imparatului Josef al-II-lea
cu un salariu de 800 de guldeni. Facand un calcul aproximativ, 800 de guldeni pe
vremea lui Mozart ar reprezenta cu aproximaie echivalentul a 3500 dolari
americani in 1996. Mozart a acceptat slujba, dar era dezgustat. "Prea mult pentru
ceea ce fac, prea puin pentru pentru ceea ce as putea realiza." Chestiunea
veniturilor lui Mozart nu a fost niciodata cercetata suficient. In calitate de
compozitor de opera de succes si de virtuoz aclamat al pianului, ar fi trebuit sa
castige o mulime de bani. Din cate stim, chiar a primit o gramada e bani, dar
nimeni nu stie exact cat. Daca a castigat intr-adevar asa de multi bani, inseamna ca
el si Constanze i-au cheltuit. Era mereu in miscare, si-a schimbat locuintele de 11
ori in 9 ani. A devenit mason. A inceput sa simta lipsa banilor in ultimul an al
vietii sale si ii ruga mereu pe prietenii sai si pe fratele mason , bogatul negustor
Michael Puchberg, sa-l imprumute. In general, Puchberg il ajuta, desi stia ca
probabil n-o sa-si vada niciodata banii inapoi. .
Mozart traia pe propriile picioare la Viena si probabil ca se eliberase de o
mare povara psihologica. A inceput sa scrie muzica de o mult mai mare
profunzime, incredere, stralucire si putere. Dar muzica lui nu era admirata de toata
lumea. Unii o gaseau bombastica, prea complicata, greu de urmarit. Abia reuseste
sa redea o idee ca o alta la fel de frumoasa o imlocuieste pe prima, si lucrurl acesta
merge asa pana la sfarsit, ca nu poti retine niciuna din remarcabilele sale lucrari.
La data de 18 noiembrie, Mozart a dirijat prima auditiea cantate sale
masonice. Spre dfarsitul lunii era deja grav bolnav si tintuit la pat si chiar daca la
inceputul lui decembrie starea sa parea sa se imbunatateasca, pe data de 6
decembrie 1791, la orele 24 :55, marele mizician treacea la cele vesnice, lasand in
urma sa o cariera fara egal si o muzica venita parca direct de la Dumnezeu.
Desigur, faptul ca cel mai mare geniu muzical al lumii a fost ngropat ntr-o
groapa comuna, si nu a fost condus pe ultimul drum dect de un preot, ramne de
necontestat si - oricte explicatii ar exista - nu poate dect sa dea nastere la
meditatii amare. n plus, lipsa unui loc exact unde sa-i poata fi adus omagiu, ne
trimite la gndul ca Dumnezeu ne-a facut n dar un nger pe care apoi ni l-a luat
napoi,
ca
un
parinte
aspru
ce-si
pedepseste
copiii.
In momentul mortii sale, Mozart era considerat cel mai mare compositor al
vremii sale!
8
II.1 OPERE
Evolutia muzicala a lui Mozart a fost conditionata de tatal lui si de
compozitori ca Johann Schobert, C.P.E. Bach, J.C.Bach. In toti acesti ani, tanarul
Mozart a produs o imensa cantitate de muzica in stilul galant, gratioasa, bine
conturata, melodioasa si deosebit de frapanta, incepand sa compuna de la varsta de
6 ani. Primul compozitor care a insemnat ceva realmente pentru Mozart a fost
Haydn, si tanarul i-a studiat cele sase cvartete, op.33 cu foarte mare atentie,
folosindu-le drept model pentru superba scriere de sase cvartete pe care le-a
compus intre 1782-1785, pe care le-a dedicat recunoscator, maestrului sau mai in
varsta, Haydn. A urmat apoi influenta lui j.S.Bach si a lui Handel. Mozart a juns sa
cunoasca muzica lui Bach prin intermediul baronului Gottfriend van Swieten.
Compozitiile din copilarie ale lui W.A.Mozart scot in evidenta calitatile
muzicale cu totul remarcabile, ale acestui copil genial, dar si lipsa sa de cunostinte
in domeniul compozitiei. Primele sonate le-a scris la vasta de 7 ani, prima simfonie
la 8 ani, iar prima opere buffa, "La finta semplice", la 12 ani. Mozart a intreprins
un adevarat turneu prin marile centre culturale ale Europei, oprindu-se la Munchen,
apoi la Viena, Augsburg, Paris, Londra, unde concerteaza cantand la clavecin piese
compuse de el sau din repertoriul inaintasilor muzicii germane, dar si facand
improvizatii, pe teme primite din sala, uimind auditoriul prin talentul sau cu totul
deosebit. La Mannheim, primeste indrumarile conducatorului Orchestrei princiare
si compune doua concerte pentru flaut si orchestra, cateva sonate pentru pian,
vioara si pian, si altele. Pana in 1778, Mozart compune opera "Idomeneo" pentru
Teatrul muzical din Munchen, dar si simfoniile pana la cea cu numarul 35,
"Haffner" printre care si "Simfonia concertata in mi bemol major pentru vioara,
viola si orchestra."
Calatoriile sale prin Europa au fost si momente de studiu, Mozart primind
pretutindeni indrumari- la Mannheim, apoi la Londra, unde l-a cunoscut pe Johann
Christian Bach, unul dintre celebrii fii ai marelui Johann Sebastian. In Italia,
Mozart a ianvatat sa compunaopere si a fost indrumat de renumitul compozitor si
contrapunctist Padre Martini, care a apreciat mare le talent al tanarului muzician.
Insotit de tatal sau, a vizitat Verona, Bologna, Florenta, Roma, Neapole, Milano.
Experienta dibandita in centrele muzicale italiene, talentul sau deosebit, i-au oferit
posibilitatea de a se intretine din propria activitate, compunand recitative pentru
10
operele altor compozitori. A primit acolo cele dintai comenzide opera, ale caror
prime reptezentatii au avut loc pentru Teatrul muzical din Milano. Asa a aparut
operele "Mitridate", "Luciuo Silla" si "Ascanio in Alba" (balet).
La Salzburg, Mozart a compus, in genul simfoniei, 35 de lucrari, incepand
cu simfonii in doua, apoi in trei parti, pana a ajuns la lucrari in patru parti,
introducand menuetul in partea a treia.
In 1781, la varsta de 25 de ani, Mozart se stabileste la Viena, unde va
ramane pana la sfarsitul vietii(1791). Aici este bine primit si apreciat ca interpret la
clavecin, iar apoi primeste si prima comanda pentru compunerea unei opere in
limba germana. Opera "Rapirea din Serai" s-a bucurat inca de la inceput de un real
succes.
Lucrari compuse de Mozart: "La finta giardiniera" (Gradinareasa prefacuta)
(1774-1775); "Idomeneo- regele Cretei" (1780); "Rapirea din Serai" (1786);
"Nunta lui Fogaro" (1786); "Don juan" ("Don Giovanni") (1787); "Cosi fan tutte"
(1790); "Flautul fermecat" (1791); "Recvienul" (1791).
"RAPIREA DIN SERAI"- se incadreaza in stilul "Singspielului" german in
care dialogurile sunt vorbite, nu cantate.
Actul I- Belmonte o cauta peste tot pe logodnica sa Constanta, care a fost
prinsa de pirati si vanduta lui Selim Pasa, inpreuna cu camerista ei, Blonda. Palatul
lui Selim este pazit cu stasnicie de Osmin, care il intampina banuitor pe noul venit,
insotit de servitorul sau, Pedrillo, aflat si el in captivitatea lui Pasa Selim. Pedrillo
il prezinta pe Belmonte drept arhitect, cunoscand slabiciunile pasei.
Actul II- Pasa Selim se hotareste sa o ia de sotie pe constanta, dar ea il
respinge stiindu-se logodita cu Belmonte, amandoi facand parte din lumea
aristrocratiei spaniole. Pedrillo o anunta pe Constanta de prezenta lui Belmonte la
palat si, pentru a-si putea pune in aplicare planul, il imbata pe Osmin.
Actul III- Belmonte si Pedrillo apar in gradina casei si se pregatesc pentru
rapirea celor doua: Constanta si Blonda, dar incercarea lor este zadarnicita de
Osmin, care isi anunta stapanul. Pasa Selim afla ca Belmonte este fiul unui dusman
al sau si poate sa ordone uciderea lui, dar miscat de dragostea celor doi, le reda
libertatea.
"NUNTA LUI FIGARO"- deschide usa spre o noua lume a operei. Este o
lucrare scanteietoare, cu oameni reali, pe care muzica ii dezvaluie asa cum sunt11
13
14
19