Viaţa lui Mozart, geniul care a

reuşit în doar 35 de ani de viaţă să

creeze peste 600 de compoziţii
remarcabile
5 ani avea Mozart când i-a arătat tatălui său că va fi mai mult decât un cântăreţ. Nu
ştia să scrie, dar compunea deja piese pentru pian pe care tatăl său nu a stat pe gânduri
şi le-a transcris imediat.
20 / 11 / 2022 / Bianca Morușreading time: 4 minutes
MUSIC PEOPLE STORIES
Share this article

A trăit numai 35 de ani, însă pe toţi, la intensitate maximă. Wolfgang

Amadeus Mozart a fost un geniu, iar tatăl său a ştiut asta încă din primii ani
de viaţă ai acestuia, sprijinindu-i drumul şi evoluţia. Viaţa lui Mozart, deşi
extrem de scurtă, a fost foarte plină şi i-a oferit compozitorului neobosit ocazia
nu doar de a crea sute de compoziţii memorabile, dar şi oportunitatea de a
vizita sute de oraşe europene şi de a se bucura de avantajele unui muzician
apreciat.

Viaţa lui Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut pe 27 ianuarie 1756, la Salzburg, în
actuala Austrie, pe atunci parte a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune
Germană. Tatăl său, Leopold Mozart, un talentat violonist ce făcea parte din
orchestra de la curtea principelui de Salzburg, era şi un pedagog excelent.
Aşa că nu i-a luat prea mult să îşi dea seama că micul său fiu este extrem de
talentat, dovedit chiar geniu nu cu mult mai târziu.

5 ani avea Mozart când i-a arătat tatălui său că va fi mai mult decât un
cântăreţ. Nu ştia să scrie, dar compunea deja piese pentru pian pe care tatăl
său nu a stat pe gânduri şi le-a transcris imediat. Iar cu puţin timp înainte ca
fiul său să împlinească 6 ani Leopold Mozart a cerut şi obţinut un concediu de
3 săptămâni. Voia să meargă să le arate cât mai multor oameni geniul fiului
său.

Ceea ce trebuia să fie un tur de 21 de zile s-a transformat într-un turneu de 9

ani. Au fost la Munchen, la Viena, Bruxelles, Paris şi Versailles, puştiul-
minune al muzicii cântând în faţa celor mai importanţi oameni ai acelor
vremuri, inclusiv în faţa capetelor încoronate. La 10 ani Mozart era capabil să
cânte la clavecin şi vioară la nivelul unui instrumentist de concert, dar ştia
detalii despre fiecare instrument al unei orchestre, reuşind să comunice cu
fiecare muzician în termenii potriviţi.

A urmat un nou turneu de mai bine de un an în Italia. Întreaga Europă voia să

îl vadă şi să îl asculte pe artistul desăvârşit ajuns acum la adolescenţă. Se
apropia de 16 ani Mozart când a revenit la Salzburg, dar nu a stat decât
câteva săptămâni. A plecat la Bologna, ca să studieze arta compoziţiei, iar la
întoarcerea acasă, după numai câteva luni, arhiepiscopul de Salzburg i-a
oferit postul de maestru de concert, cu un salariu la care cei mai mulţi dintre
cei mai experimentaţi muzicieni ai vremii doar visau.

6 ani a rămas Mozart în această funcţie. Au fost însă 6 ani grei pentru tânărul
plin de idei, care se trezise prins într-o capcană, arhiepiscopul interzicându-i
să părăsească oraşul şi să ia alte angajamente. În 1777, la vârsta de 21 de
ani, compozitorul îşi dă demisia şi pleacă, însoţit de mama sa, la Munchen,
unde încearcă să se angajeze la curtea principelui elector. Este refuzat şi
acolo şi la Manheim, aşa că se îndreaptă spre Paris unde însă amintirea
copilului genial fusese dată demult uitării.

Cu refuzuri din toate părţile, descurajat şi cu tot mai puţine speranţe, tânărul
mai primeşte o lovitură extrem de grea: mama lui se stinge din viaţă. Singur,
trist şi fără bani Mozart revine la începutul lui 1779 la Salzburg, unde va mai
rămâne timp de 2 ani. Compoziţiile lui încep să devină tot mai apreciate, în
special la curţile domneşti, dar compozitorul părea că nu îşi găseşte locul.
Părăseşte din nou oraşul natal, de această dată pentru Viena, pe atunci
capitala mondială a muzicii clasice.

Este pentru prima dată când Mozart simte că este acolo unde trebuie şi că
lucrurile merg înspre bine. Este recunoscut drept un virtuoz al pianului, este
primit în tot mai multe cercuri înalte, iar opera Răpirea din Serai îl cucereşte
inclusiv pe împăratul Iosif al II-lea, care o descrie drept „o muzică prea
frumoasă pentru urechile noastre.” Era doar începutul, împăratul ajungând să
îl ovaţioneze în picioare la multe dintre reprezentaţiile sale şi să îl numească
compozitor al curţii imperiale. Mozart este răsfăţatul publicului vienez, iar
concertele, publice şi private, curg unul după celălalt.
Tot la Viena Mozart îşi găseşte şi dragostea, pe Constanze Weber, verişoara
compozitorului Carl Maria von Weber, cu care se şi căsătoreşte în vara lui
1782. 6 copii au avut împreună, însă doar 2 au supravieţuit.

Compozitorul este tot mai inspirat, aşa că în această perioadă lucrează

neîncetat, reuşind să facă acceptată în rândul nobilimii inclusiv o operă
neobişnuită ca stil în acele vremuri, Nunta lui Figaro. Între 1784 şi 1786
compune aproximativ câte o lucrare o dată la 2 săptămâni, mai toate fiind
catalogate mai târziu drept opere remarcabile ale muzicii clasice
internaționale.

Finalul, la numai 35 de ani, dar după 30 de ani

de carieră
Începutul anului 1790 vine cu probleme de sănătate pentru Mozart care în
luna martie susţine ultimul său concert public. Următorul an compozitorul se
resimte tot mai mult, iar pe 5 decembrie 1791, la numai 35 de ani, acesta se
stinge din viaţă. Cauza oficială a morţii a rămas necunoscută. Speculaţii însă
pe această temă au fost multe, de la febră reumatismală recurentă şi
insuficienţă renală la sifilis, trichineloză sau insuficienţă cardiacă. Unii
specialişti cred că ultima variantă ar fi cea mai apropiată de adevăr şi cred că
aceasta ar fi fost provocată de o infecţie cu streptococ, rămasă netratată
coresponzător.

S-a vorbit mult şi despre ideea că Mozart ar fi fost otrăvit la cererea lui
Antonio Salieri, maestru al Capelei Imperiale din Viena şi unul dintre principalii
rivali ai compozitorului. E drept că supoziţia a devenit şi mai populară în urma
filmului Amadeus, regizat de Milos Forman, peliculă recompensată cu nu mai
puţin de 40 de premii, din care 8 Oscaruri.
În cei 35 de ani de viaţă Mozart a creat 626 de compoziţii, Recviemul în re
minor rămânând nefinalizat ca urmare a morţii sale premature. A lăsat în urmă
41 de simfonii, 27 de concerte pentru pian şi orchestră, 7 concerte pentru
vioară şi orchestră, 6 cvartete pentru coarde, 17 opere, concerte pentru
clarinet, harpă şi flaut, triouri pentru vioară, violoncel şi pian, sonate, mise,
cantate şi motete.