GEORGE

ENESCU
Olteanu Ana-Maria
George Enescu s-a născut la 7/19 august
1881, în comuna Liveni, în judeţul
Botoşani, localitate care astăzi poartă
numele marelui muzician, părinţii săi
fiind arendașul Costache Enescu și
Maria, fiica preotului Cosmovici. El a
fost al optulea copil născut al familiei și
primul care nu a murit în copilărie,
ceilalţi fraţi ai săi fiind răpuşi încă din
primii ani de viaţă – cinci dintre ei în
urma epidemiei de angină difterică. Prin
simplul fapt că a reuşit să trăiască, a fost
semnul unei minuni, mama sa
înconjurându-l mereu cu o grijă aproape
obsesivă.
Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple
ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi
dirijor.
A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind
îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit
lăutar, Niculae Chioru. De la vârsta de 5-6 ani datează
primele sale încercări de compoziţie. Studiul
profesionist al muzicii i s-a datorat, pentru început,
profesorului Eduard Caudella
Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul
din Viena, avându-i ca profesori, printre alţii, pe
Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi pe Robert
Fuchs (compoziţie). La vârsta de 8 ani debuzează
ca violinist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart
român“.

După absolvirea Conservatorului din Viena, îşi

continuă studiile la Conservatorul din Paris
(1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre
Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct),
Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie).
Printre colegii săi de la Paris se numără Maurice
Ravel, Florent Schmitt, Charles Koechlin şi
Theodor Fuchs.
Debutul său componisitic în condiţii excepţionale, datorat în
parte protectoarei sale Elena Bibescu, are loc pe 6 februarie
1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română,
op. 1.

În acelaşi an, muzicianul în vârstă de 17 ani începe să dea

lecţii de vioară şi susţine recitaluri la Bucureşti. Admirat de
Regina Elisabeta a României (celebra protectoare a artei
Carmen Sylva), este deseori invitat să cânte la Castelul Peleş
din Sinaia. Enescu a compus mai multe lieduri, inspirat de
câteva poeme ale reginei Carmen Sylva
În luna septembrie, împreună cu soţia sa
Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu,
devenită la prima căsătorie prinţesă
Cantacuzino) , pleacă în turneu în Statele
Unite ale Americii. La revenirea în Europa
se stabileşte la Paris, din protest faţă de
regimul comunist instaurat în România.

Printre ultimele creaţii se numără

Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul
simfonic Vox Maris op. 31, Simfonia de
cameră op. 33.

George Enescu se stinge din viaţă în

noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este
înmormântat la Père Lachaise din Paris.
Compozitii

Simfonii
Opus 13: Simfonia nr. 1 în Mi bemol major (1905)
Opus 17: Simfonia nr. 2 în La major (1912-1914)
Opus 21: Simfonia nr. 3 în Do major pentru orchestră și cor (1916-1918)

Concerte
Opus 8: Simfonia concertantă în Si minor pentru violoncel și orchestră
(1901)

Suite
Opus 9: Suita orchestrală nr. 1 în Do major (1903)
Opus 20: Suita orchestrală nr. 2 în Do major (1915)
Opus 27: Suita orchestrală nr. 3 în Re major „Săteasca” (1938)