COMPOZITORI DIN

PERIOADA RENASTERII
 Muzica din timpul Renașterii corespunde "vârstei de aur" a polifoniei(arta și tehnica
suprapunerii a două sau mai multe părți vocale ori instrumentale). Genurile cele mai
frecvente sunt "messele", "motettele", madrigalul și cântecele cu acompaniament
instrumental. Din punct de vedere teoretic, importante sunt scrierile compozitorului
Johannes Tinctoris(1435-1511), în care prezintă și susține tendințele înnoitoare în
muzică. Unul din cei mai importanți compozitori ai acestei epoci este Giovanni Pierluigi
da Palestrina (1525-1594), care cu a sa "Missa de Beata Virgine" (1570) marchază
trecerea spre baroc. Se stabilesc contacte între muzicienii de diverse naționalități, centrul
de atracție fiind, și în acest domeniu, Italia. Astfel compozitorul spaniol Tomás Luis De
Victoria (1548-1611) este cel mai important reprezentant al școlli de muzică din Roma,
în timp ce italianul Andrea Gabrieli (1510-1586) conduce "Die Münchner Hofkapelle".
Cu Giovanni Gabrieli (1553-1612) și Claudio Monteverdi(1567-1643) se dezvoltă
muzica monodică și se face trecerea către genul muzicii de operă.
 Unul dintre cei mai importanţi compozitori franco-flamanzi din
perioada Renaşterii este Orlando di Lasso (1532 – 1594).
Copilăria şi-a petrecut-o la Heinaut, mai târziu devenind membru al
corului de la Saint-Nicolas din Mons, oraşul său natal. A călătorit foarte
mult – în Franţa, Sicilia, Flandra, Italia (Milano, Napoli şi Roma),
Anglia, ş. a., cu aceste ocazii oferindu-i-se posibilitatea de a acumula
diverse cunoştinţe muzicale. A fost capelmaistru (1553) la San Giovanni
in Laterano, la Roma, făcând o pasiune pentru arta italiană. Primele sale
lucrări aveau să-i fie tipărite şi publicate în anul 1555 de către Tylman
Susato, în Antwerp.Tot în acest an, în Veneţia i-a fost publicată o primă
culegere de madrigale la cinci voci. În anul
1556 i-a fost publicată prima culegere de madrigale la cinci şi şase voci.
S-a căsătorit cu Regina Wäckinger (în 1558), fiica unui funcţionar la
curtea de Bavaria, cu care a avut doi copii: Ferdinand şi Rudolph.
Creaţia lui Orlando di Lasso este foarte vastă, cuprinzând peste 2000 de lucrări, în care
compozitorul exploatează toate genurile epocii. Este sinteza dintre tehnica flamandă şi
arta italiană, franceză şi germană, pe care compozitorul a ştiut să le asimileze perfect.
Lasso nu a creat noi genuri, dar şi-a imprimat personalitatea lărgind şi aprofundând pe
cele deja existente, dându-le astfel noi dimensiuni. Un impresionant număr de
compoziţii din creaţia sa îl ocupă motetul, ajungând la 530 de lucrări de gen, urmat de
175 de madrigale şi villenelle, 150 de chansone franceze şi 90 de lieduri germane.

Matona, mia cara – Orlando di Lasso

https://youtu.be/lmf2H7IxNDY
 Un alt compozitor însemnat este Claudio Monteverdi, unul din
reprezentanţii de seamă ai şcolii vieneze din cea de a treia perioadă a Renaşterii.
În Cremona, un modest oraşel al Italiei, se năştea la data de 15 mai 1567 primul
fiu al medicului Baldassare Monteverdi: Claudio Zuan Antonio. Despre mama sa
nu se ştie decât că se numea Maddalena. Aceştia doi au mai avut încă trei copii
dintre care Giulio Cesare va fi cel mai apropiat de Claudio. Medicul Baldassare
era un om respectat, câştiga bine fără să faca parte din rândurile nobilimii.
Familia sa trăia modest, dar lipsită de griji. A avut grijă să dea copiilor săi
educaţie aleasă şi i-a sprijinit material oridecâteori a fost nevoie. Cei doi fii vor
împărtăşi vocaţia muzicală.
În casa tatălui său copilul Claudio a avut posibilitatea să primească numeroase
cunoştinţe care i-au folosit mai târziu. Personalitatea sa puternică a fost formată
şi prin prezenţa continuă a bolnavilor în casa tatălui său, a cărui răbdare şi
pasiune pentru vocaţia sa a constituit un model demn de urmat pentru copii săi.
Talentul şi însuşurile muzicale ale fiului cel mare le descoperă curând tatăl şi-l
încredinţează pedagogului Marcantonio Ingegneri, spre şlefuire. Acesta îl învaţă
regulile tradiţionale ale contrapunctului sever, făcându-i cunoscute toate
secretele muzicii corale.
 Încă din urmă cu un secol Italia găzduia mulţi compozitori flamanzi. Prin aceştia a ajuns în
peninsulă practica polifoniei.
Haosul politic, asuprirea străină, ţara împărţită, dau naştere unui pătrunzător sentiment naţional
aprins deopotrivă în inimile artiştilor şi iubitorilor de artă. Astfel tânărul Monteverdi trebuia să-şi
însuşească, pe lângă legile polifoniei bisericeşti, cântecele italiene de inspiraţie populară –
canzonettele – şi dansurile numite villanelle. Tot de la maestrul său îşi însuşeşte  tainele
componistice în arta madrigalului, gen foarte la modă la vremea respectivă, şi învaţă să cânte la
violă şi la orgă. Învăţăcelul devine un adevărat virtuoz ca interpret la aceste instrumente, faima lui
răspândindu-se printre contemporanii săi atât prin acest fapt cât şi prin creaţiile sale.
Creaţia sa excelează în arta madrigalului. Este întemeietorul genului Opera. Lucrările sale au fost
foarte cântate chiar şi în timpul vieţii sale.
Claudio Monteverdi este autorul primei drame muzicale din istoria muzicii: Orfeu (1609), intitulată
de compozitor favola in musica – poveste cu muzică.

Claudio Monteverdi - Duo Seraphim

https://youtu.be/CeZZcarSb8o
L' ORFEO: Favola in Musica (Claudio Monteverdi) - Representación de Jordi Savall
https://youtu.be/0mD16EVxNOM
Antonio Lucio Vivaldi a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic. S-a născut în urma mariajului
dintre Giovanni Battista Vivaldi, violonist în orchestra Domului San Marco, și a Camillei Calicchio.
Îmbrățișând de timpuriu calea preoției, Antonio Vivaldi a fost supranumit și Il Prete Rosso (Preotul Roșu),
datorită culorii părului său (moștenit de la tatăl său). Primul nucleu al familiei Vivaldi, despre care există
referințe documentare certe, a ajuns la Veneția în prima jumătate a anului 1665. Bunicul Agostino, fusese
brutar sau croitor și murise la Brescia, probabil în 1665 sau 1666. Bunica Margherita, părăsise acest oraș
fie cu puțin înainte, fie după moartea soțului ei și era insoțită de cei doi fii ai lor, Agostino (în vârstă de 21
de ani) și Giovanni Battista (de 11 ani). Cel din urmă avea să devină în 1678, tatăl compozitorului Antonio
Vivaldi. Adolescentul Antonio a primit tonsura la 15 ani și a fost hirotonit preot la vârsta de 25 de ani.
Importanța creației lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru
anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a știut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli,
pentru a impune foarte repede forma mai scurtă (între opt și zece) a concertului cu solist în doar trei
mișcări simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuși, Vivaldi, practica cu mare naturalețe această formă
concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-și face apariția.
Înzestrat cu un auz excepțional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru (unul dintre
primii din istorie), Vivaldi și-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații
ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan
personajelor noi, destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul
(39), fără a uita oboiul și nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar
alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a
moștenit atracția pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente.
 Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai
mare strălucire genului numit concerto, în perioada barocului. De altfel,
o analiză în grilă concerto a întregii creații vivaldiene, ar putea constitui
argumentul principal al ideii spiritului concertant care traversează de la
un capăt la altul nu numai creația sa instrumentală, dar și cea de scenă
sau religioasă.

Four Seasons ~ Vivaldi

https://youtu.be/GRxofEmo3HA
Vivaldi - 13 Cello Concertos
https://youtu.be/FQZvmEquTuE
 Johann Sebastian Bach a fost
un compositor german și organist
din perioada barocă, considerat în
mod unanim ca unul dintre cei
mai mari muzicieni ai lumii.
Operele sale sunt apreciate pentru
profunzimea intelectuală,
stăpânirea mijloacelor tehnice și
expresive și pentru frumusețea
lor artistică.
 Johann Sebastian Bach s-a născut într-o familie de muzicieni profesioniști. Tatăl său, Johann Ambrosius
Bach, era muzician de curte, având sarcina de a organiza activitatea muzicală cu caracter profan a
orașului, dar și funcția de organist al bisericii locale. Mama sa, Elisabeth Lämmerhirt, a murit de timpuriu,
urmată curând după aceea de tatăl său, când Johann Sebastian avea numai 9 ani. Rămas orfan, a plecat la
fratele său mai mare, Johann Christoph Bach, organist la Ohrdurf. Aici a început să execute primele
motive muzicale la orgă, dovedind o înclinație deosebită pentru acest instrument. Dorința de a se
perfecționa l-a făcut să viziteze pe cei mai cunoscuți organiști din acea perioadă, ca Georg Böhm, Dietrich
Buxtehude și Johann Adam Reinken. În 1703 obține primul post de organist în orășelul Arnstadt; datorită
virtuozității sale deja evidente, a fost angajat într-o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din
primele compoziții ale lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „Toccata și Fuga în Re
minor".
Omul Bach este mereu prezent în creația sa, fie ea destinată unui moment al serviciului divin sau ca piesă
concertantă pentru salonul vreunui principe, fie ea exercițiu didactic sau demonstrație tehnică. Așa ne
explicăm faptul că un anumit coral sau cantată circulă dintr-o lucrare într-alta, indiferent de caracterul și
scopul piesei. Constrâns de obligațiile cotidiene ale funcțiilor sale, Bach trebuia să producă la comandă
piese ocazionale. Deși poseda un imens rezervor creator, în unele lucrări găsim fragmente inedite ce
alternează cu altele utilizate anterior. Cu toate acestea, în muzica sa nu găsim nimic artificial, ci
întotdeauna transpare un autentic suflu artistic, realizat cu melodii de adâncă vibrație emoțională și
robustețe ritmică, care străbat construcții polifonice grandioase. Chiar și atunci când folosește procedeul
variațional, utilizat uneori în scop figurativ, el creează imagini de o uimitoare diversitate. „Passacaglia în
do minor” (1716) pentru orgă este o dovadă impresionantă a modului cum configurează imagini
contrastante pe aceeași temă.
https://youtu.be/6JQm5aSjX6g
Bibliografie
wikipedia.com
scribd.com
referat.ro