Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa
Reflecții personale cu privire la moarte
1. Primul deces de care îmi aduc aminte a fost:
Eu eram:
Sentimentele pe care îmi aduc aminte că le-am avut sunt:
2. Cea mai recentă pierdere suferită în urma unui deces a fost
(persoană, timp, circumstanțe)
Modul în care am gestionat această pierdere a fost:
3. Dintre cele mai importante persoane din viața mea și care sunt încă în
viață, cel mai dificil pentru mine ar fi decesul:
Ar fi cel mai dificil pentru că:
4. Modul în care gestionez pierderea?
5. Ce cred/simt în relație cu propria mea moarte?
Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa
Modelul: Gama de reacții față de pierdere (Machin, L)
• Copleșit – o stare dominată de distres. Predomină sentimentele și aduc
o stare de lipsă a puterii (neputință). Tristețe, mânie, vină, disperare,
dezolare etc.
• Controlat – o stare dominată de evitarea distresului. Focusul este pe
gândire și pe acțiune și domină evitarea emoțională, iar acest lucru
aduce iluzia de control/putere.
• Reziliență – capacitatea de a echilibra consecințele emoționale, sociale
și practice pe care le presupune pierderea (a accepta pierderea/boala,
a înțelege consecințele și abilitatea de a utiliza suportul social)
Factori externi care afectează durerea resimțită în urma unei pierderi
Decesuri sau pierderi care coincid
Decesuri sau pierderi succesive
Natura decesului
Locul decesului
Rețelele sociale
Factori interni care afectează abilitatea persoanei care este în doliu de a jeli
orice pierdere
Istoria atașamentului
Istoria de pierderi și decesuri
Vârsta și stadiul persoanei care jelește
Reacția față de pierderea unei anumite relații va fi influențată de
Nivelul de intimitate
Complexitatea emoțională
Rețelele sociale
Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa
ZIUA 2
Fazele doliului propuse de Parkes (1970):
Amorțeală - șoc, neîncredere, ireal, deconectat. Sau izbucniri de
sentimente intense.
A tânji după persoana decedată și căutarea acesteia – A crede =
durere, lipsa de speranță/neajutorare, tânjire. A nu crede = căutare.
Mânie, vină, tristețe profundă.
Disperare și dezorganizare – Depresie, apatie, retragere, dar și
singurătate și teamă.
Reorganizare – Detașare, noi abilități, adaptarea la circumstanțe
diferite, acceptare, alinare.
Cele patru sarcini din perioada de doliu propuse de Wordens
(1991)
• A actualiza pierderea – a accepta realitatea pierderii.
• A experimenta și a lucra cu/a trece prin sentimentele exprimate și prin
cele latente (în sensul de a-și da voie să simtă).
• A se adapta la un mediu din care lipsește persoana decedată – a-și
revendica energia investită în trecut și a ajuta clientul să se
readapteze.
• A reloca persoana decedată din punct de vedere emoțional și a trece
mai departe (retragerea energiei emoționale și reinvestirea ei în alte
moduri/relații – a investi energia în viitor). A încuraja clientul să-și ia
rămas bun așa cum se cuvine și să treacă mai departe.
Jelirea complicată
Această reacție este mai mult legată de intensitatea și durata unei reacții,
decât de absența sau prezența unor comportamente, gânduri și sentimente
specifice.
Factori predispozanți
• Patternuri anxioase sau ambivalente de atașament
• Îngrijirea compulsivă a altora
• Revendicarea independenței legăturilor emoționale
Tipuri de jelire complicată
Jelirea prelungită Persoana este conștientă de faptul că nu ajunge la o
soluționare satisfăcătoare; acest lucru se datorează adesea conflictului intern
cu privire la separare, astfel că sarcinile sunt incomplete. Terapia se axează
pe identificarea sarcinilor în care sunt blocați și pe facilitarea acestora și
trecerea mai departe.
Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa
Mascată Clientul adesea nu este conștient că în spatele simptomelor pe
care le are se află un doliu nerezolvat. De multe ori în momentul pierderii
suferite jelirea a fost inhibată sau absentă și a apărut ulterior ca simptome
somatice sau comportamentale.
Exagerată Aceasta este dificil de definit pentru că jelirea „normală” are o
sferă largă, dar se manifestă adesea ca depresie profundă, anxietate cronică
acută. Un simptom „normal” care se manifestă într-un mod disfuncțional,
poate până la gradul de tulburare psihiatrică. E.g. fobii cu privire la boli,
moarte.
Fisher și Warman (1990)
„În calitate de persoane care oferă sprijin avem nevoie
să modelăm cum să putem primi noi înșine sprijin”
Learning Activities
Activity 1: Examining our personal responses to loss
© Jinny Tesik, M.A. Reprinted with permission of Jinny Tesik, MA, Bereavement
Counselor
It is important for all helping professionals to identify some of the barriers to working
with death, dying, loss and grief, particularly those that are specific to their
background and experience. Building on what you know about your personal history
in this arena, reflect on how you respond now when these topics arise.
How do I express my grief?
How do I repress my grief?
How could my personal grief interfere with my professional work?
How do I respond, inwardly and outwardly, when others express
grief/emotions?
How does grief come up for me while working with those who are grieving?
What do I need to learn about my ability to express or repress grief?
What happens to me physically when grieving?
What nurtures/supports me when I am grieving?
Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa
What unresolved issues or unfinished
business around my losses do I still need
to complete?
How could my professional or personal environment support me in coping with
my losses and grief?
Stadiile doliului (Elisabeth Kobler Ross):
1. Negare
2. Furie
3. Negociere
4. Depresie
5. Acceptare
Activity 2: Obstacles to compassionate caregiving
1. Identify what specific parts of death, dying, grief and loss are hard for you
individually to be caring about? (e.g. writhing in pain, a child's death, crying,
denial about impending death)
2. In what ways do you react to suffering that limit your compassion? (e.g., deny
it, push it away, compulsive doing, rescuer, cool professional)
3. What attitudes, beliefs, fears, and concerns block you from giving
compassionate support? (e.g., fear—of saying the ‘wrong’ thing; belief--in
order to have a ‘good death’ a person needs to acknowledge and accept the
fact they are dying)
4. What other conditions in your work or organization block your compassion?
If you are not currently working in this area then select your future work
place and imagine answering this question in that work arena. Note which
conditions can be changed and to whom you need to communicate and then
note which conditions call for your acceptance and flexibility.
remember your loved one during the holidays or anniversaries
