I. Introducere și scurt istoric.

Definire
Psihiatria înregistrează schimbări profunde în ultimul timp datorită frecvenței crescânde a
bolilor mentale dar și datorită progreselor terapeutice.
Ocupă un loc din ce în ce mai important în cadrul  științelor medicale și științelor
psihologice.
Etimologic cuvântul psihiatrie înseamnă tratamentul (vindecarea) sufletului.
Psyche = suflet
Iatrea = vindecare
Psihiatria modernă  privește boala psihică și "sufletul" în general într-o unitate indisolubilă
cu organismul. Termenul cu care a fost denumită aceasta specialitate corespunde
conținutului actual chiar dacă în trecut exprima doar funcția "de vindecare a sufletului".
PSIHIATRIA reprezintă specialitatea medicală care studiază tulburările mentale, etiologia și
patogeneza lor, organizează și stabilește măsurile profilactice, terapeutice și de recuperare a
bolnavilor cu afecțiuni psihice
PSIHIATRIA deține un LOC SPECIAL  în cadrul științelor medicale: deși are în comun
cu ele studiul organismului uman bolnav, care ii impune asimilarea tuturor disciplinelor
biologice, spre deosebire de ele, psihiatria se ocupă de tulburarea funcțiilor psihice al căror
determinism depășește explicația biologică pe care o poate furniza studiul creierului prin
metodele științelor naturii.
INTELEGEREA acestui determinism  este legată de asimilarea disciplinelor care
demonstrează ce este omul din punct de vedere social, care este rolul societății în formarea
conștiinței, caracterului și personalității umane pentru a putea descifra dimensiunea
factorilor sociali în determinarea stărilor psihopatologice, în evoluția lor și apoi în
reinserarea în societate a suferindului psihic.
Scurt istoric
1. Perioada prehipocratică a psihiatriei (Caracteristici)
Ignoranță și superstiții;
Accesele de licantropie – convingerea delirantă de se fi transformat în lup
(Nabucodonosor);
La egipteni se vorbește de un templu al lui Saturn  care era dedicat purificării bolnavilor
psihici;
În Grecia antică înaintea perioadei hipocratice dominau ideile in care oamenii erau posedați
de către spirite bune sau rele. Tot în Grecia preoții –medici, slujitori ai templului lui Esculap
(asclepiazi) tratau bolnavii psihici prin ceremonii religioase, uneori însoțite și de măsuri de
igienă mentală și psihoterapie, kineziterapie (spectacole, distracții, muzică, plimbări în aer
liber, gimnastică). Acești preoți au fost denunțați de Hipocrate, care arătă că scopul principal
al asclepiazilor era acela de a primi ofrande pentru a liniști spiritele revoltate ale zeilor.
Începe pentru medicină și psihiatrie era hipocratică. Hipocrate, deși provenea dintr-o familie
de preoți asclepiazi, se ridică împotriva monopolului terapeutic al acestora și consideră că
bolile psihice sunt boli ale creierului și ca urmare bolnavi psihici pot fi tratați de medici și nu
de preoți.
4. Sfârșitul secolului XVIII-lea (Caracteristici)
Cercetările medicale iau avânt, se conturează idei progresiste care ies din ignoranță și
superstițiile Evului Mediu și dau o speranța descătușării spiritului uman.
În USA se înființează primul spital de psihiatrie in1773 la Williamsburg, în Virginia.
Benjamin Rush(1745-1813) este autorul primului manual de psihiatrie american (1812) –
precursorul DSM-ului.
În Europa încă se mai înregistrează "vindecări" în mânăstiri, dar din ce în ce mai rare.
Romania
Alexandru Suțu(1837-1919) – întemeietorul scolii romanești de psihiatrie.
Alexandru Obregia (1860-1937)  - (a studiat la clinica condusa de Charcot), a introdus
metoda anatomo-clinică și metode experimentale în domeniul psihiatriei.
Orientări și Concepții din Psihiatria Clasică și Modernă
A. Ipoteza organogenetică
Este valabilă în cazul demențelor, oligofreniilor, traumatismelor etc dar nu și în cazul
nevrozelor, psihopatiilor.
B. Ipoteza psihogenetică
Boala psihică este o reacție la dificultățile existenței. La prima ipoteză psihiatria este o
disciplină strict medicală care studia boala psihică asemănător oricărei discipline medicale.
Complexitatea relației psihogenetice a impus folosirea altei metodei adecvată studiului
științelor sociale și anume metoda înțelegerii adică a empatiei.
C. Organodinamismul
Organismul și funcția psihică constituie un edificiu unitar, dinamic, ierarhizat rezultat din
evoluția, maturizarea și integrarea structurilor funcțiilor nervoase, conștiinței și persoanei.
Boala mentală  reprezintă o organizare a vieții psihice la un nivel inferior de integrare și în
același timp o psihodinamică generată de degradarea organică
Psihanaliza
Doctrina psihanalitică se bazează pe postulatul conform căruia psihicul uman este
determinat de anumite forte de motivație inconștientă.
Noțiunea de inconștient este formulată de Edward von Hart în 1869.
Freud (neurolog) (1856-1939) este primul care susține ca esența inconștientului o constituie
instinctul sexual, libidoul( 1905). Acesta ar fi după el izvorul energiei psihice și factorul
motivațional de baza în jurul căruia s-ar centra comportamentul uman. (metoda asociației
libere, interpretarea reductiva a viselor).
Carl Gustav Jung (1975-1961) psihiatru elvețian neagă rolul determinant al sexualității în
viată psihică și susține prezența inconștientului colectiv.
Psihanaliza (cont)
Inconștientul după Jung nu reprezintă numai acea parte reprimată a psihicului ci și modelul
originar aprioric care se relevă progresiv neputând deveni decât parțial conștient și care este
relevat prin simboluri imagini și vise.
În concepția lui Jung visele și imaginația activă, simbolurile reprezintă o sursa vitală
indispensabilă de informare și ghidare el negându-le apartenența la un nivel primitiv,
regresiv sau anormal.
Pornind de la conceptul său de inconștient colectiv Jung ajunge la concluzia că psihicul este
predeterminat obiectiv și aprioric, că omul nu se naște "tabula rasa" din punct de vedere
psihic și că fiecare vine cu moștenirea acelui inconștient colectiv capabil să ii imprime
anumite predispoziții.
SEMNE  = observații și constatări clinice efective (ton emoțional neadecvat cu ideea,
inhibiție psihomotorie a pacientului, postură catatonică -asumarea voluntară a unei posturi
nepotrivite (exemplu din cabinet). ex: „La belle indifference” literal înseamnă „frumoasa
indiferență”, adică atitudine nepotrivită de calm sau lipsă de preocupare în legătură cu
dizabilitatea proprie. Se poate întâlni la pacienții cu tulburare conversivă (isterie).
SIMPTOM = trăirile subiective descrise de bolnav (dispoziție depresiv, lipsa de energie)
SINDROM = grup de semne simptoame care formează împreună o condiție ce poate fi
recunoscută (sindromul poate fi mai echivoc – care poate fi interpretat în mai multe feluri,
ambiguu uneori - decât o boala sau o tulburare)
Scopul  interviului diagnostic = culegerea de informații care il ajută pe psihiatru/psiholog sa
formuleze diagnosticul.

DIAGNOSTIC ȘI CLASIFICARE
Diagnosticul psihiatric se bazează pe fenomenologia descriptivă: semne, simptome, evoluție
clinică
Examinarea psihiatrică/psihologie clinică are două parți:
Istoricul – descrie evoluția bolilor trecute și prezente, furnizează informații despre familie și
alte informații personale
Examenul stării mentale care constituie evaluarea formală a gândirii, dispoziției și
comportamentului curent al pacientului

CONSEMNAREA REZULTATELOR ISTORICULUI și ALE EXAMINĂRII STĂRII MENTALE

Diagnostic diferențial.
Examinarea psihiatrică se face cu scopul de a stabili un diagnostic. Dacă nu se poate stabili
un diagnostic cert, se vor prezenta toate posibilitățile, toate diagnosticele care ar putea  sa
explice semnele și simptomele pacientului.
Puncte decizionale majore.
Dacă lipsește un diagnostic unic la sfârșitul evaluării, examinatorul  trebuie sa știe
următoarele:
Bolnavul este psihotic? (prezintă simptome psihotice – halucinații, delir., tulburări majore
ale gândirii și comportamentului)
Condiția pacientului ar putea fi rezultatul unei probleme subiacente  medicale sau legate de
droguri?
Pacientul își poate face rău sau poate face rău altora?
Exemplu pacientul din cabinet.

SEVERITATEA TULBURĂRII
În funcție de tabloul clinic:
Prezența, absența, intensitatea semnelor, simptomelor avem:
Ușoară
Moderat
Sever
Remisiune parțială
Remisiune completă
Diagnostic multiplu
DIFERENȚA dintre PSIHOZĂ – PSIHOPATIE - NEVROZĂ