Tehnici terapeutice

Tehnici de interventie la nivel cognitiv-comportamental

Exista mai multe abordari care pun accent pe diferite tipuri de ginduri ce devin
tinta modificarii sau restructurarii cognitive. Principalele curente teoretice si
modul in care ele abordeaza modificarea gindurilor dezadaptative (irationale) ale
persoanelor sunt "Modelul cognitiv al lui Aaron Beck" si "Modelul cognitiv al
lui Albert Ellis'.
Pentru a intelege mai bine mecanismul prin care restructurarea cognitiva are
impact asupra emotiilor si comportamentelor clientilor, este importanta
clarificarea modelului pe care se bazeaza interventiile cognitive.

Principalul mecanism etiopatogenetic (cauzal) implicat in problemele

emotionale este discrepanta cognitiva. Daca apare o diferenta intre reprezentarea
realitatii interne/externe (ce cred eu despre, motivatia si expectantele noastre
despre cum trebuie sa arate acea realitate), si cum se prezinta realitatea, atunci
avem o discrepanta cognitiva externa/interna care va determina modificari la
nivel fiziologic si comportamental.

I. Tehnici in restructurarea cognitiva

1. Educarea clientului
Indiferent de tehnica folosita clientul trebuie sa inteleaga cum functioneaza ea si
de ce este potrivita pentru problema lui. Inainte de a incepe restructurarea
cognitiva este necesara educarea clientului privind relatia dintre ginduri, emotii
si comportamente. Pentru a intelege cit mai bine, i se va explica aceasta relatie
pe problema cu care se confrunta si pe mai multe situatii din viata lui.

2. Identificarea gindurilor dezadaptative(irationale) se face prin urmatoarele

tehnici: discutarea unei situatii problematice (ex. " Ce ti-ai imaginat ca se poate
intampla atunci cand ai vazut ca se apropie de tine cainele?")imagerie dirijata -
consilierul ii cere clientului sa isi imagineze situatia in detaliu ca o modalitate de
a oferi indicii suplimentare pentru descoperirea gandurilor disfunctionale care
apar in acea situatie. Daca clientul este un copil, atunci consilierul poate folosi
personaje imaginare care se afla intr-o situatie similara sau planse cu desene in
care personajele interactioneaza, dar nu sunt prezentate replicile, ci ele trebuie
completate de catre copil in norisorii desenati deasupra fiecarui personaj. 

joc de rol - clientul si consilierul pot pune in scena o situatie problematica. In

consilierea copiilor acest lucru se poate face folosind papusi.Automonitorizarea
gindurilor - clientii sunt invatati sa utilizeze un tabel de monitorizare.

II. Tehnici de modificare a gindurilor disfunctionale

Obiectivul principal al disputei gindurilor disfunctionale este de a-l face pe
client sa realizeze ca gindurile sale disfunctionale si irationale sunt
nefolositoare, ilogice sau inconsecvente cu realitatea, si ca alternativele lor sunt
folositoare, logice sau consecvente cu realitatea. Sunt trei strategii principale de
disputare a gandurilor dezadaptative.
1)Disputa empirica
Se disputa dovezile empirice ale gandurilor disfunctionale. Pe fondul dovezilor
existente se genereaza o noua alternativa rationala. Pentru disputare se folosesc
intrebari de genul "Ce evidente aveti ca este asa cum spuneti?", sau "Pe ce va
bazati ceea ce afirmati?".
2)Disputa logica
Se disputa aspectele logice ale gandurilor irationale si se arata ca aceste ganduri
nu sunt logice. Se utilizeaza intrebati de genul: "Este logic?", "E adevarat?", "De
ce nu e asa?", "Unde e scris ca e asa?", "Exista vreo legitate care spune ca e
asa?".

3)Disputa pragmatica
Se disputa aspectele pragmatice si ale gandurilor disfunctionale. Se utilizeaza
intrebari de tipul: "La ce va ajuta sa va ganditi in acest mod acum sau in alte
momente?", "Ce consecinte pozitive are acest gand?", "Aceasta convingere ne
ajuta sa rezolvam problema practica, sa ne atingem scopurile, duce la consecinte
pozitive, reduce starea afectiva neplacuta ?, Ce se intampla cand te gandesti in
acest mod?, Cum te simti cand te gandesti in acest mod?".

III. Tehnica reatribuirii

Aceasta tehnica se refera la modificarea gindului disfunctional prin modificarea
interpretarii cauzelor care l-au generat. Se utilizeaza mai ales pentru modificarea
erorii de personalizare.

CLIENT: Totul s-a intimplat din vina mea!!!

CONSILIER:Adica?
CLIENT: Toate certurile pe care le-am avut cu parintii
CONSILIER: Si parintii au fost calmi tot timpul?

CLIENT: Nu,. de fapt incep sa ma tachineze si daca nu fac ce vor ei ridica

vocea..
CONSILIER: Crezi ca am putea vedea certurile ca fiind rezultatul tuturora?
CLIENT: Cred ca da..
CONSILIER: Si daca luam in calcul faptul ca parintii te tachineaza si ridica
vocea cum ai putea vedea responsabilitatea pentru certuri
CLIENT: Da cred ca e vina la toti, de fapt au fost multe probleme si la mine la
serviciu si la ei, nu am avut destul timp sa stam impreuna si lucrurile au evoluat
CONSILIER: Si cum te simti daca ti-ai spune acest lucru in loc de totul s-a
intimplat din vina mea.
CLIENT: Mai putin deprimat..
IV. Tehnica listei
Clientului i se sugereaza sa identifice si sa noteze evenimentele care sustin
gindul disfunctional si evenimentele care infirma acest gind. Dupa ce se
analizeaza aceste evenimente si se observa ca sunt mai multe evenimente care
infirma gindul disfunctional se genereaza un alt gind care este in conformitate cu
lista realizata.

V. Tehnica experimentului
Modificarea gindurilor disfunctionale se face prin planificarea si realizarea unor
"experimente" prin care acestea sunt testate de catre client in viata de zi cu zi.
Gindul este considerat ca fiind o ipoteza ce urmeaza sa fie testata printr-un
experiment. Secventa acestei tehnici este urmatoarea: notarea gindului
disfunctional (Daca vorbesc cu el ma va respinge) cit la % crede in acesta,
realizarea unui experiment prin care testeaza acest gind (se duce si il intreaba ce
face dupa serviciu), observarea si explicarea rezultatelor (de ce nu m-a respins?)
si extragerea concluziilor in care se reevalueaza gindul disfunctional si se
genereaza o ipoteza alternativa. De exemplu, copilul este rugat sa realizeze
actiuni pe care considera ca nu le poate face sau pe care le evalueaza ca fiind sub
standardele dorite (ex.: citirea unei carti, redactarea unui eseu, realizarea unor
exercitii fizice, crearea de noi prieteni etc.).Se foloseste atit pentru modificarea
gindurilor disfunctionale cat si pentru cresterea increderii in alternativa
rationala.

VI. Tehnica celor trei intrebari

Este o forma specifica de disputa socratica, care consta intr-o secventa de trei
intrebari ce faciliteaza modificarea gindurilor disfunctionale.

Ce evidente(dovezi) aveti pentru aceasta credinta?

Cum ati putea interpreta situatia altfel ?
Daca e adevarat ca este asa(gindul disfunctional), ce implicatii (consecinte)
sunt?

CONSILIER: Maria, mi-ai spus mai inainte ca ceilalti te vor respinge daca afla
ca te-ai divortat. Ce dovezi ai ca te vor respinge?Te-au respins pina acum?
CLIENT: Nu prea am, dar simt asta.
CONSILIER: Simt ai putea privi altcumva situatia?
CLIENT: Prietenii mei nu ma vor respinge daca tin la mine.
CONSILIER: Hai sa spunem totusi ca anumiti prieteni te vor respinge, ce s-ar
intimpla atunci?
CLIENT: Cred ca as putea suporta aceasta situatie, atit timp cat voi avea pe
cineva care m-ar intelege si nu m-ar respinge
CONSILIER: Crezi ca ar fi cel putin un prieten care te-ar intelege?
CLIENT: Da, George..
CONSILIER: Si cum te-ai simti daca te gindesti astfel.
CLIENT: Suparata.
CONSILIER: ..dar nu deprimata..

VII. Tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv

Se foloseste pentru rezolvarea situatiilor conflictuale dintre relatiile
interpersonale. In acest caz discrepanta cognitiva apare deoarece clientul nu are
abilitatile necesare rezolvarii unor situatii din realitate.

Pasii tehnicii de rezolvare a problemelor:

1. identificarea problemei. Care este problema?
2. stabilirea scopurilor. Ce voi face, cum vreau sa stea lucrurile?
3. generarea unor solutii alternative. Ce pot face pentru a-mi atinge scopurile?
4. considerarea consecintelor. Ce s-ar putea intimpla daca fac asta?
5. decizia pentru cea mai buna alternativa. Ce voi face?
6. implementarea. Fa ce ai ales. Stabileste-ti planul actiunii. Cind? Unde? Cu
cine? Cit timp?
7. evaluarea. A functionat?. Daca solutia gasita nu a functionat se trece la
incercarea altei solutii. In cazul in care nici o solutie nu a functionat se reia
intregul proces insistandu-se asupra fazei de generare a solutiilor si de
implementare.
In consilierea copiilor, pot fi exersate abilitatile sociale, de comunicare, de
rezolvare de probleme sau de comtrol comportamental prin joc. O tehnica
folosita pentru control si planificare comportamentala, la copii, este tehnica
"semaforului". Copii sunt invatati planificarea raspunsurilor comportamnetale
urmind regulile de de circulatie impuse de semafor: rosu-STOP; galben-
GINDESTE; verde- ACTIONEAZA 

VIII. Tehnica inocularii stresului (SIT-stress innoculation training)

In cazul in care o anumita situatie nu poate fi modificata (ex.seful este foarte
critic) clientul poate fi invatat cum sa se adapteze situatiei respective diminuind
sau chiar eliminind starea subiectiva neplacuta. Astfel, tehnica restructurarii
cognitive vizeaza, in acest caz, nu modul in care clientul percepe realitatea
externa ci modul eronat in care isi percepe starea de distres nemodificabila.
Tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv vizeaza nu modul de
control al situatiilor din realitatea externa ci modul de control si gestionare ale
starii de distres.
Etapele tehnicii de inoculare a stresului:
identificarea situatiei problematice si a starii subiective declansata de aceasta
(seful este, foarte critic, iar clientul este stresat din acesta cauza )
analiza mecanismelor prin care clientul face fata starii respective (mecanisme
de coping) si a consecintelor lor- se insista asupra costurilor cit si asupra
beneficiilor
inlocuirea mecanismelor de coping dezadaptativ cu mecanisme de coping
adaptativ prin tehnici specifice. Aceste mecanisme de coping adaptativ trebuie
sa fie incompatibile cu cele dezadaptative, sa fie acceptate de catre client si sa
aduca aproximativ aceleasi beneficii ca si mecanismele de coping dezadaptativ
evaluarea noilor mecanisme de coping
confruntarea cu distresul in noile situatii
generalizarea strategiilor in cazul altor situatii stresante posibile.

IX. Tehnici de relaxare

Induc modificari la nivel biologic prin scaderi ale dominantei sistemului nervos
vegetativ simpatic. Astfel, se reduc parametrii psihofiziologici (pulsul, ritmul
cardiac, undele alfa cerebrale), ai stresului si anxietatii avind un impact pozitiv
asupra tratamentului tulburarilor psihosomatice si recuperarii dupa stres si
anxietate (Catania si Brigham, 1987).

Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt:

trainingul (antrenamentul) autogen
relaxarea progresiva Jacobson
hipnoza

X. Tehnica biofeedback
Biofeedback-ul este o metoda dezvoltata in anii '60 in Statele Unite. Sintetic
prezentata, tehnica presupune utilizarea unor aparate electronice pentru
detectarea si amplificarea unor procese fiziologice inconstiente (ex. conductanta
electrica a pielii, pulsul, ritmul cardiac, undele alfa cerebrale, etc.). Semnalul
fiziologic- transformat cu ajutorul acestor instalatii electronice in stimul auditiv
sau vizual, este prezentat clientului, care astfel constientizeaza indirect (cu
ajutorul semnalului vizual sau auditiv) procesele fiziologice inconstiente.
Aceasta constituie premisa controlului pe care clientul il poate dobindi asupra
proceselor fiziologice inconstiente. Pe scurt spus, biofeedback-ul este o tehnica
prin care ajungem sa controlam functiile biologice interne ale organismului. In
comparatie cu tehnicile de relaxare amintite mai sus, biofeedback-ul realizeaza o
mai mare discriminare a proceselor fiziologice inconstiente.

Prin tehnica biofeedback, clientul invata sa operationalizeze conceptul de

relaxare si/sau de modificare a unui parametru specific (ex. aparitia ritmului
alfa). Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se intareste conexiunea intre
eticheta lingvistica de relaxare si modificare specifica si starea efectiva pe care
acestea o definesc, clientul reusind astfel sa-si controleze lingvistic si voluntar
relaxarea musculara si/sau modificarea specifica.

De cele mai multe ori o functie interna a organismului nu este liniara, ea variind
continuu intre anumite limite; in momentul in care terapeutul observa o variatie
a functiei in sensul urmarit, va administra intaririle ("Te descurci foarte bine")
care vor duce la cresterea frecventei modificarii dorite.

Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod natural,

prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara. Exemplu:
lipsa stimularii proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a stimularilor din
mediu (prin inchiderea ochilor si organizarea mediului) reduc activitatea
formatiunii reticulate si gradul de stimulare pe care aceasta il exercita asupra
scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii se
relaxeaza.