FIȘA 10.1.

Fişă cu informații generale despre terapia cognitiv-

comportamentală pentru pacienți
Probleme
Descriere generală
Evaluarea pacienților
Răspunsuri
Terapia cognitiv-comportamentală
este o formă de psihoterapie
focalizată, de durată relativ scurtă,
adresată unei varietăți largi de
probleme psihologice, cum ar fi:
depresie, anxietate, furie, probleme de
cuplu, frici și abuz/dependență de
substanțe. Terapia se focalizează
asupra modului în care gândiți
(cognițiile), vă comportați și
comunicați azi, și mai puțin pe
experiențele pe care le-ați avut în
copilăria timpurie. Numeroase studii
au evidențiat faptul că terapia
cognitiv-comportamentală este la fel
de eficientă ca tratamentul
medicamentos în intervenția împotriva
depresiei, anxietății, obsesiilor și altor
frici. Mai mult decât atât, datorită
faptului că pacienții învață să își
autoadministreze tehnicile terapeutice,
efectele pozitive se mențin și după
întreruperea tratamentului.
Înaintea începerii terapiei cognitiv-
comportamentale, terapeutul vă va
ruga să completați mai multe scale de
evaluare, în vederea identificării
severității simptomelor și a
problemelor. Aceste scale evaluează
nivelurile de depresie, anxietate, furie,
temerile, acuzele fizice, personalitatea
și relațiile. Scopul acestei evaluări este
strângerea a cât mai multe informații
despre dumneavoastră, pentru a
identifica exact ce probleme aveți (sau
nu aveți) și cât de complexe sunt
problemele respective.
Planuri de intervenție Terapeutul va concepe împreună cu
dumneavoastră un plan de intervenție,
cuprinzând: frecvența ședințelor,
nevoia de tratament medicamentos,
diagnosticul, scopurile pe care doriți
să le atingeți în cadrul terapiei,
dezvoltarea de abilități, anumite
schimbări în stilul dumneavoastră de
gândire, de comportament și
comunicare, precum și alți factori
specifici.
Cum decurg ședințele? Alte forme de intervenție s-ar putea să
fie mai nestructurate, dar, în terapia
cognitiv-comportamentală,
dumneavoastră veți stabili împreună
cu terapeutul agenda fiecărei ședințe.
Această agendă poate include o trecere
în revistă a experiențelor
dumneavoastră din ședința anterioară,
verificarea temei de casă, discutarea a
una sau două probleme cu care vă
confruntați în momentul de față,
discutarea realizărilor din cadrul
ședinței actuale și a temelor de casă
pentru următoarea săptămână. Scopul
acestui tip de intervenție este să
ajungem să rezolvăm problemele, și
nu doar să ne plângem de ele.
Teme de casă self-help Dacă ați merge la un antrenor personal
la o sală de sport, v-ați aștepta de la
acesta să vă arate cum să faceți
exercițiile chiar și în absența sa.
Același principiu este valabil și în
terapia cognitiv-comportamentală.
Ceea ce învățați în cadrul terapiei va
trebui să exersați și în afara ședințelor,
pe cont propriu. Cercetările au
demonstrat faptul că pacienții care își
fac temele de casă se recuperează mai
repede și starea lor îmbunătățită se

Problemele mele nu se trag cumva din
experiențe din copilărie?
Problemele mele nu sunt cauzate
cumva de modificări biochimice?
menține mai multă vreme. Exemple de
astfel de teme de casă sunt:
monitorizarea stărilor emoționale, a
gândurilor și a comportamentelor
dumneavoastră, programarea
activităților, dezvoltarea scopurilor pe
care doriți să le atingeți în cadrul
intervenției, contracararea gândurilor
negative, acumularea unor informații,
optimizarea stilului de comunicare cu
ceilalți și altele.
O parte dintre problemele cu care vă
confruntați ar putea fi cauzată de
modul în care v-au tratat părinții, frații
sau colegii, dar soluția pentru
problemele dumneavoastră se găsește
în modul în care gândiți și vă
comportați în momentul de față.
Totuși, în multe cazuri s-a dovedit
utilă o analiză a factorilor care au stat
la baza problemelor. Aceasta vă ajută
să învățați cum puteți schimba modul
în care vă raportați la ele în momentul
de față.
O parte dintre problemele cu care vă
confruntați se poate datora unor
modificări de natură biochimică. Însă
trebuie să luăm în considerare mulți
alți factori – de exemplu, modul în
care gândiți, vă comportați,
relaționați cu ceilalți, evenimente de
viață trecute și actuale. Terapia
cognitiv-comportamentală nu exclude
posibilitatea apelului la tratament
medicamentos. Pentru majoritatea
tulburărilor psihice există dovezi care
atestă faptul că intervenția cognitiv-
comportamentală este cel puțin la fel
de eficientă ca tratamentul

Cum îmi dau seama dacă starea mea s- La începutul intervenției, veți stabili
a îmbunătățit?
Cum pot afla mai multe despre terapia În funcție de problemele pe care doriți
cognitiv-comportamentală?
medicamentos. În cazul unor niveluri
extrem de severe de anxietate și
depresie, considerăm că abordarea
cea mai eficientă este combinarea
tratamentului medicamentos cu cel
cognitiv-comportamental. Un avantaj
important pe care îl prezintă
intervenția cognitiv-comportamentală
este faptul că puteți învăța și
modalități prin care să vă rezolvați
problemele pe cont propriu.
împreună cu terapeutul anumite
scopuri pe care vă propuneți să le
atingeți – și care pot fi schimbate pe
măsură ce înaintați în terapie. Pe
baza acestora, veți putea urmări dacă
ați devenit mai puțin deprimat, anxios,
furios etc. Oferiți-i periodic informații
terapeutului despre progresul pe care
credeți că l-ați făcut în cadrul
intervenției. Acest feedback din partea
dumneavoastră poate fi util pentru
identificarea tehnicilor care vă sunt
de folos și a celor care nu sunt.
să le rezolvați, terapeutul vă poate
recomanda spre lectură o serie de
cărți sau alte materiale. Fără
îndoială, cu cât veți ști mai multe
despre propria persoană, cu atât vă
va fi mai bine. Sperăm că veți putea
învăța să deveniți propriul terapeut.
FIȘA 4.2. Chestionarul Leahy de evaluare a anxietăţii, pentru pacienţi
Numele pacientului: __________________________________________________
Data de astăzi: ____________
Vă rugăm să treceți în dreptul fiecărui enunț numărul care descrie cel mai bine cum
v-ați simțit în cursul ultimei luni. Folosiți scala de mai jos:
1 = Deloc 2 = Puțin adevărat 3 = Oarecum adevărat 4 = Absolut adevărat

1. M-am simțit slăbit/ă. _________

2. Nu am putut să mă relaxez. _________
3. Am fost neliniștit/ă. _________
4. Am obosit repede. _________
5. Am avut dureri de cap. _________
6. Am avut senzația că nu am aer. _________
7. Am fost amețit/ă. _________
8. Am avut nevoie să urinez frecvent. _________
9. Am transpirat (indiferent de temperatură). _________
10.Mi-a bătut inima tare. _________
11.Am avut arsuri sau dureri de stomac. _________
12.M-am enervat repede. _________
13.Am tresărit ușor. _________
14.Am avut probleme de somn. _________
15.M-am îngrijorat foarte mult. _________
16.Mi-a fost greu să îmi controlez îngrijorările. _________
17.Mi-a fost greu să mă concentrez. _________

FIȘA 4.3. Chestionarul Penn State pentru evaluarea îngrijorării (PSWQ)

Numele pacientului:________________________________________________
Data de astăzi:____________
Vă rugăm să treceți în dreptul fiecărui enunț numărul care se potrivește cel mai
bine în cazul dumneavoastră:
1 2
Nicidecum caracteristic mie
3 4
Oarecum caracteristic mie
5
Foarte caracteristic mie

_______1. Dacă nu am destul timp să termin totul, nu mă îngrijorez în privința

asta. (R)
______ 2. Grijile mă copleșesc.
______ 3. În general nu am tendința de a mă îngrijora. (R)
______ 4. Multe situații mă fac să mă îngrijorez.
______ 5. Știu că nu ar trebui să mă îngrijorez pentru anumite lucruri, dar nu
mă pot abține.
______ 6. Atunci când mă simt presat, mă îngrijorez foarte tare.
______ 7. Mereu mă îngrijorez în legătură cu ceva.
______ 8. Este ușor pentru mine să îndepărtez gândurile care îmi provoacă
îngrijorare.
______ 9. De îndată ce termin o sarcină, încep să mă îngrijorez pentru toate
celelalte lucruri pe care trebuie să le mai fac.
______ 10. Nu mă îngrijorez niciodată pentru nimic. (R)
______ 11. Atunci când văd că nu mai este nimic de făcut în legătură cu o
problemă, nu mă mai îngrijorez deloc pentru ea.
______ 12. Toată viața am fost genul care se îngrijorează. (R)
______ 13. Realizez că mă îngrijorez în legătură cu anumite lucruri.
______ 14. Dacă încep să mă îngrijorez, nu mă mai pot opri.
______ 15. Sunt tot timpul îngrijorat.
______ 16. Mă îngrijorez în legătură cu proiectele mele până în momentul când
sunt încheiate.

Scorul total: _______

FIȘA 4.5. Scala pentru evaluarea intoleranţei la incertitudine (IUS)

Numele pacientului: ______________________

Data de astăzi:________

Mai jos sunt notate o serie de afirmații care descriu modul în care persoanele pot
reacționa față incertitudinile vieții. Vă rugăm să folosiți scala de mai jos pentru a
descrie în ce măsură vă este caracteristică fiecare afirmație (vă rugăm să treceți în
spațiul dinaintea fiecărei afirmații numărul care vă descrie cel mai bine).

1-deloc caracteristic

2-putin caracteristic

3-oarecum caracteristic

4-foarte caracteristic

5-absolut caracteristic

______ 1. Nesiguranța mă împiedică să am o opinie fermă.

______ 2. Dacă o persoană este nesigură înseamnă că este dezorganizată.

______ 3. Nesiguranța ne face viața de nesuportat.

______ 4. Nu este corect faptul că nu există garanții în viață.

______ 5. Nu pot să mă liniștesc dacă nu știu ce se va întâmpla mâine.

______ 6. Incertitudinea mă neliniștește, mă sperie sau mă stresează.

______ 7. Evenimentele neprevăzute mă supără foarte tare.

______ 8. Mă frustrează să nu am toate informațiile de care am nevoie.

______ 9. Incertitudinea îmi permite să prevăd consecințele și să mă pregătesc

pentru ele.

______ 10. Ar trebui să ne gândim întotdeauna la ceea ce se va întâmpla în viitor

pentru a evita surprizele.
______ 11. Un mic eveniment neprevăzut poate să strice totul, chiar dacă am
planificat lucrurile foarte bine.

______ 12. Atunci când trebuie să acționez, incertitudinea mă paralizează.

______ 13. Dacă mă simt nesigur înseamnă că nu sunt destul de bun.

______ 14. Atunci când nu am certitudine nu pot merge mai departe.

______ 15. Atunci când sunt nesigur nu pot funcționa bine.

______ 16. Spre deosebire de mine, ceilalți oameni par să știe ce urmează să facă
în viață.

______ 17. Incertitudinea mă face să mă simt vulnerabil, nefericit sau trist.

______ 18. Vreau să știu întotdeauna ce-mi rezervă viitorul.

______ 19. Urăsc să fiu luat prin surprindere.

______ 20. Cea mai mică îndoială mă împiedică să acționez.

______ 21. Ar trebui să fiu în stare să organizez totul în avans.

______ 22. Dacă sunt nesigur înseamnă că îmi lipsește încrederea.

______ 23. Faptul că alți oameni par siguri în legătură cu viitorul lor mi se pare
incorect.

______ 24. Nu pot să dorm din cauza incertitudinilor cu care mă confrunt.

______ 25. Trebuie să scap din situațiile incerte.

______ 26. Ambiguitățile în viață îmi induc stres.

______ 27. Nu suport să fiu nehotărât în privința viitorului.

Scor total (faceți suma scorurilor de mai sus) ________

FIȘA 4.7. Informații despre tulburarea de anxietate generalizată pentru pacienți

CE ESTE TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATĂ?

Persoanele care suferă de tulburare de anxietate generalizată (TAG) prezintă

îngrijorări persistente și deranjante, în fiecare zi. Au și o serie de simptome fizice,
cum ar fi stări de neliniște, dificultăți de respirație, palpitații, dureri musculare,
transpirație și insomnie. Majoritatea persoanelor cu TAG mai o tulburare de
anxietate asociată; de exemplu, mulți pacienți cu TAG au și anxietate socială,
preocupându-i faptul că lumea va vedea că sunt anxioși. Netratată, TAG deseori
conduce la depresie.

CARE SUNT CAUZELE TULBURĂRII DE ANXIETATE GENERALIZATĂ?

Există mai mulți factori care pot cauza TAG. În proporție de 30% - 50% cauza
poate fi de natură genetică, dar experiențele din copilăria timpurie (cum ar fi
pierderea unui părinte, nevoia de a proteja și de a consola un părinte,
separarea/divorțul părinților, protecția exagerată din partea părinților sau idei
preluate de la părinți că lumea ar fi un loc periculos), evenimente de viață stresante
recente, așteptări nerealiste legate de alții și de propria persoană, conflicte în relații,
consumul de alcool sau cofeină, abilități de coping deficitare și alți factori – toate
cele de mai sus contribuie la dezvoltarea anxietății. Studiile arată că nivelul
anxietății în populația generală a crescut în ultimii 50 de ani – aceasta s-a întâmplat
probabil din cauza scăderii coeziunii sociale și afectării comunităților, din cauza
așteptărilor nerealiste privind calitatea vieții, a focalizării excesive a presei asupra
știrilor negative, precum și din cauza altor factori sociali și culturali.

CUM INFLUENȚEAZĂ GÂNDIREA TULBURAREA DE ANXIETATE

GENERALIZATĂ?

Persoanele anxioase sunt copleșite de gânduri iraționale care le sporesc și mai mult
anxietatea: „Oamenii își dau seama că sunt anxios. Mă desconsideră. Eu sunt
singurul cu această problemă. Nu suport să fiu dezaprobat. Este îngrozitor să ți se
întâmple așa ceva.” Mulți pacienți cu TAG sunt asaltați de un șir nesfârșit de
îngrijorări a căror formulare începe cu „Dar dacă?” Exemple de felul acesta sunt:
„Dar dacă îmi pierd controlul/ înnebunesc/ mă fac de rușine?” Ei se îngrijorează și
din cauza propriei îngrijorări – de exemplu, „Trebuie să scap imediat de această
anxietate (obsesie, comportament etc.). Nu voi reuși. Nu pot să-mi controlez
această îngrijorare și voi înnebuni. Nu trebuie să mă mai îngrijorez niciodată.”
Persoanele care suferă de îngrijorare cronică au deseori sentimente și convingeri
contradictorii în privința îngrijorării. Pe de-o parte, ele cred că îngrijorarea le
pregătește și le protejează; dar pe de altă parte, cred că se vor îmbolnăvi din cauza
îngrijorării și că trebuie să nu mai facă asta deloc. Aceste persoane sunt de obicei și
foarte intolerante la incertitudine, considerând deseori că, dacă nu sunt sigure în
legătură cu un anumit lucru, situația respectivă va avea urmări proaste. Persoanele
anxioase prezic lucruri cumplite, se așteaptă să nu fie în stare să facă față stresului
și pretind să aibă certitudini într-o lume imprevizibilă. Dacă și dumneavoastră aveți
tendința de a vă îngrijora, probabil că vă este greu să trăiți în momentul prezent și
vă bucurați de viață. Sunteți mereu în căutarea unor răspunsuri pe care s-ar putea să
nu le primiți niciodată.

CUM AFECTEAZĂ PERSONALITATEA TULBURAREA DE ANXIETATE

GENERALIZATĂ?

Pacienții care suferă de TAG sunt anxioși în legătură cu anumite lucruri care au
relevanță pentru vulnerabilitățile lor personale. În funcție de propria personalitate,
ați putea fi îngrijorat că veți fi respins, că veți face greșeli, că nu veți avea succes,
că vă veți îmbolnăvi ori că veți fi abandonat. Mai mult decât atât, s-ar putea să
evitați sau să evadați din situații care vă provoacă anxietate, ori să căutați să
compensați sentimentul de anxietate, încercând să controlați totul, fiind excesiv de
preocupat în legătură cu aprobarea celorlalți ori încercând să fiți absolut perfect. În
felul acesta, vulnerabilitățile individuale împreună cu stilul personal de coping cu
anxietatea vă pot face și mai predispuși către anxietate.

CUM VĂ POATE AJUTA TERAPIA ?

Terapia cognitiv-comportamentală și/sau tratamentul medicamentos sunt deosebit

de eficiente în tratarea TAG. Atât în cadrul ședințelor de terapie, cât și ca parte a
temelor de casă auto-administrate, veți învăța o serie de tehnici prin care puteți
reduce anxietatea. Iată câteva dintre aceste tehnici:

-Vă reduceți hiperactivarea fiziologică. Sunteți mai predispus la senzația de

anxietate atunci când resimțiți o hiperactivare fiziologică. Trebuie să verificați ce
cantitate de cofeină (cafea, ceaiuri, sucuri) și de alcool consumați. Terapeutul vă
poate învăța exerciții de respirație și relaxare care vă ajută să reduceți activarea
generală resimțită. Meditația și yoga vă ajută să vă liniștiți mintea și trupul. În plus,
exercițiile fizice regulate sunt utile. Tratamentul medicamentos poate ajuta și el la
scăderea activării neurofiziologice.

-Vă identificați și vă confruntați temerile. Terapeutul dumneavoastră vă va ajuta să

recunoașteți situațiile, senzațiile sau gândurile specifice care vă deranjează. Veți fi
rugat să clasificați aceste temeri de la cea mai redusă ca intensitate la cea mai
puternică și să identificați în mod precis care este urmarea de care vă temeți. Prin
expunerea gradată și ghidată la situațiile anxiogene, cu ajutorul terapeutului, veți
începe să schimbați modul în care percepeți aceste situații.

-Vă schimbați stilul de gândire. Terapeutul dumneavoastră vă va ajuta să

identificați și să vă schimbați gândirea negativă. Este posibil să luați lucrurile în
mod mult prea personal, să încercați să ghiciți ce are să se întâmple ori să preziceți
catastrofe care se dovedesc a fi simple neplăceri. Multe persoane care suferă de
îngrijorare cronică au un set de reguli despre viață cum ar fi „Dacă nu sunt perfect
sunt un ratat.” sau „Dacă se întâmplă să nu-i placă de mine cuiva, este un
dezastru.”. Alte reguli ar fi „Trebuie să știu cu certitudine.” sau „Nu ar trebui să mă
simt niciodată anxios.”. Puteți folosi tehnici din terapia cognitivă pentru a
identifica și a vă schimba stilul de gândire într-unul mai realist și mai corect pentru
dumneavoastră.

-Învățați cum să faceți față îngrijorării. Asemenea multor persoane suferind de

îngrijorare cronică, este posibil să credeți că îngrijorarea vă pregătește și vă
protejează. Puteți învăța cum să faceți distincția între îngrijorarea productivă și cea
neproductivă, cum să acceptați limitările și să trăiți cu un anumit nivel de
incertitudine, cum să vă bucurați de clipa prezentă fără a apela la judecăți de
valoare și cum să priviți propriile îngrijorări ca și cum ar fi un „zgomot de fond”
care nu trebuie să vă controleze. Veți putea învăța cum să eliminați acea stare
subiectivă de urgență care vă face să vă simțiți mereu sub presiune.

-Vă dezvoltați „inteligența emoțională”. Mulți oameni cu tendință de îngrijorare nu

reușesc să facă față emoțiilor proprii. Deseori cred că acestea îi vor copleși, vor
dura la nesfârșit ori că nu au niciun sens. Esențial nu este să eliminăm emoțiile din
viața noastră, ci să învățăm să trăim o viață plină de sens, în care emoțiile au locul
lor. Terapia cognitiv-comportamentală vă ajută să vă acceptați emoțiile care
conferă sens vieții dumneavoastră și o îmbogățesc.

-Vă ameliorați relațiile. Este posibil ca anxietatea pe care o resimțiți să fie legată de
conflicte și de neînțelegeri cu care vă confruntați în relațiile interpersonale. Terapia
vă poate ajuta să identificați aceste aspecte problematice, să adoptați stiluri mai
eficiente de gândire în privința relațiilor interpersonale și să apelați la metode
active de coping pentru a îmbunătăți lucrurile. Comunicarea, ascultarea,
exprimarea asertivă, rezolvarea mutuală a problemelor și sporirea experiențelor
pozitive pot constitui părți importante ale terapiei dumneavoastră.

-Deveniți o persoană care rezolvă problemele. Persoanele suferind de îngrijorare

inventează deseori probleme care nu există, dar evită rezolvarea problemelor pe
care le pot într-adevăr rezolva. Aceasta se întâmplă din cauză că, în mare parte,
anxietatea lor se bazează pe evitarea experiențelor care le provoacă anxietate.
Terapeutul poate să vă ajute să deveniți o persoană capabilă să rezolve probleme în
mod practic și productiv, ceea ce vă va permite să vă simțiți mai sigur și mai
încrezător în legătură cu problemele „potențiale”.

MEDICAȚIA

În funcție de severitatea TAG și de prezența sau absența depresiei asociate,

doctorul vă poate prescrie diverse tratamente medicamentoase care s-au dovedit
eficiente pentru tratamentul acestor tulburări. Efectul terapiei cognitiv-
comportamentale poate fi sporit cu ajutorul medicației pentru tulburări de
anxietate. Benzodiazepinele și unele antidepresive s-au dovedit de ajutor în TAG.
Vă reamintim că doar medicul este cel care vă poate prescrie tratamentul. Nu este
niciodată indicat să recurgeți la automedicație.

CÂT DE EFICIENTĂ ESTE TERAPIA?

Până în urmă cu aproximativ 10 ani, tratamentele pentru TAG aveau un succes

limitat. Dar în prezent, rezultatele sunt foarte promițătoare pentru TAG și pentru
majoritatea tulburărilor de anxietate. Formele mai noi ale terapiei cognitiv-
comportamentale s-au dovedit foarte eficiente în cazul persoanelor suferind de
îngrijorare cronică.
CE TREBUIE SĂ FACEȚI DUMNEAVOASTRĂ CA PACIENT?

Tratamentul TAG impune prezența regulată la ședințele de terapie și

disponibilitatea de a efectua temele de casă care vă ajută să faceți față anxietății.
Mulți pacienți primesc și tratament medicamentos, care trebuie administrat doar
conform recomandărilor medicale.
FIȘA 4.8. Jurnalul îngrijorărilor pacientului

Numele pacientului: _________________________________________________

Conținutul Caracteristic Predicția Nivelul Nivelul de Rezultat Nivelul
fiecărei i ale (Specificați anxietății convingere real anxietății la
îngrijorări situațiilor cu pentru privind (Ce s-a încheierea
care induc exactitate fiecare acuratețea întâmplat situației
îngrijorarea ce credeți predicție predicției exact?) (0-10)
că se va (0-10) (0-10)
întâmpla și
când
credeți că
se va
întâmpla)