INDICATORI DE CALITATE A ÎNGRIJIRILOR

Știința măsurării cantitative a uneia sau a mai multor caracteristici ale calității este
denumită calimetrie - disciplina științifică ce se ocupă cu cuantificarea, măsurarea, aprecierea,
evaluarea calității produselor, proceselor, serviciilor.
Măsura calității reprezintă măsura cantitativă a caracteristicilor unui produs sau proces.
Măsura calității atribuie valori numerice unei caracteristici specifice de calitate. Măsurarea este
esențială pentru conceptul de îmbunătățire a calității. Aceasta oferă un mijloc de a defini care
este activitatea spitalelor, de fapt, pentru a compara cu obiectivele stabilite de către spital, în
scopul de a identifica posibilitățile de îmbunătățire. Principalele metode de măsurare a
performanței spitalului sunt următoarele:
 Observarea serviciilor (de către observatori experți, supervizori, tehnică peer review).
Observarea serviciilor în spitale evaluează cerințele minime pentru siguranța pacienților
și a personalului, nu încurajează inovația sau informații pentru consumatori și furnizori.
 Evaluarea satisfacției pacientului. Sondajele abordează, de obicei, ceea ce este evaluat de
către pacienți și publicul larg. Sondajele standardizate în domenii specifice măsoară
experiența și satisfacția pacientului.
 Evaluarea de către o parte terță. Evaluarea de către o parte terță poate include: măsurarea
prin standarde stabilite, prin evaluare colegială (peer review) sau programe de acreditare.
Standardele evaluează conformitatea cu standardele naționale sau internaționale pentru
sistemele de calitate.
 Evaluare colegială (peer review). Este susținută de profesioniștii în sănătate, ca un mijloc
de auto-reglementare și de îmbunătățire, și nu urmărește să măsoare performanța generală
a spitalelor. Evaluarea se face de către personal medical cu pregătire similară (peers).
Decizia luată de un medic va fi evaluată de către alt medic egal în nivel de pregătire.
 Programele de acreditare sunt gestionate de către agenții independente în mai multe țări.
Programele de acreditare se concentrează asupra a ceea ce poate fi îmbunătățit, mai mult
decât pe eșecuri, și sunt orientate spre pacient, proceduri clinice, rezultate și performanța
organizației.
 Indicatori statistici. Indicatorii statistici sugerează probleme pentru managementul
performanței, îmbunătățirea continuă a calității și continuitatea. O mare parte din
dovezile actuale, privind eficiența indicatorilor de performanță, se bazează pe datele
observate sau experimentale. Publicarea statisticilor de performanță încurajează
îmbunătățirea, permite alegerea corectă de către pacient și demonstrează un angajament
de transparență. Dovezile sugerează că statisticele de performanță sporesc interesul
public și atenția asupra calității datelor, însă nu pare să aibă un efect important asupra
performanței.
Performanța este măsurată și comparată cu scopurile și obiectivele instituției medicale.
Din moment ce responsabilitatea pentru performanță a devenit din ce în ce mai critică in
domeniul îngrijirii sănătății, este necesar ca o instituție medicală să înțeleagă factorii-cheie ai
performanței sale și să demonstreze rezultatele activității sale. Măsurarea performanței are
tangențe directe cu îmbunătățirea calității și utilizarea datelor obținute este una dintre cele patru
principii-cheie în îmbunătățirea calității. Datele utilizate pentru măsurarea performanței oferă
dovada pe cât de bine sistemul unei organizații lucrează în prezent și ce se întâmplă atunci când
sunt aplicate modificări. Măsurile performanței sunt concepute pentru a măsura sistemele de
îngrijire și sunt derivate din ghidurile clinice sau practică.
Măsurarea performanței este:
a) Un proces prin care o instituție medicală își monitorizează aspectele importante ale
activității sale, ale sistemelor și proceselor. În acest context, măsurarea performanței
include procesele operaționale utilizate pentru colectarea datelor necesare pentru măsurile
de performanță.
b) Un proces utilizat pentru a stabili obiective și, în mod regulat, a verifica progresul în
realizarea acestor obiective. În practică, o instituție medicală stabilește obiective,
analizează datele reale pentru măsurile de performanță, și acționează, conform
rezultatelor, pentru a îmbunătăți performanța sa.
Datele sunt colectate pentru a reflecta modul în care procesele lucrează și informațiile
sunt utilizate pentru a îmbunătăți procesele instituției medicale în timp. Rezultatele măsurării
performanței furnizează informații cu privire la modul în care procesele actuale ale instituției
medicale lucrează și modul în care resursele pot fi alocate pentru a optimiza eficiența și
eficacitatea proceselor. Într-o instituție medicală măsurile de performanță ar trebui să fie stabilite
din ghidurile clinice existente. Ghidurile clinice sunt elaborate pentru a ajuta și asista practicienii
în luarea deciziilor cu privire la asistența medicală adecvată pentru situații clinice specifice.
Un ghid clinic bine elaborat trebuie să fie valabil, fiabil, reproductibil, aplicabil clinic,
clar, să includă procese multidisciplinare. Măsurile de performanță ne arată un indicator al
performanței unei instituții medicale în legătură cu un proces specificat sau rezultat.
Pentru măsurarea performanței sunt utilizați indicatorii de calitate. Indicatorii de calitate
sunt un instrument de măsurare a calității conform datelor prezentate.
Tipuri de indicatori de calitate:
 Indicator simplu – dacă se referă la o singură caracteristică;
 Indicator complex – dacă se referă la mai multe caracteristici sau la întreg
produsul/procesul;
 Indicator de bază – dacă servește ca bază la caracterizarea calității prin comparare.
În funcție de sursa de informație, indicatorii calității produselor/ proceselor pot fi
planificați și efectivi. Calitatea poate fi urmărită și analizată printr-o serie de indicatori la baza
cărora sunt caracteristicile esențiale care exprimă parametrii funcționali ai produselor și
proceselor, după cum urmează:
 a) Indicatori parțiali ai calității produselor/proceselor care exprimă condițiile normale și
medii de utilizare a produselor, acestea fiind reflectate în standarde. Astfel, sunt fixate
anumite limite în care trebuie să se încadreze caracteristicile produselor/proceselor, cum
ar fi:
− caracteristici de calitate a produsului;
− caracteristici tehnice;
− condițiile de desfășurare a procesului.
b) Indicatori ce exprimă:
− volumul, valoarea și ponderea produselor/proceselor satisfăcătoare;
− volumul, valoarea și ponderea produselor/proceselor nesatisfăcătoare.
Cei mai importanți indicatori sunt:
a) Indicatori parțiali ai calității produselor (specifice) – măsoară gradul de dezvoltare a
caracteristicilor specifice fiecărui produs prevăzut în standarde, norme interne pe care
trebuie să le respecte produsele.
b) Indicatorii claselor sau sorturilor de calitate – se utilizează în ramurile industriale unde
produsele pot fi încadrate pe mai multe clase de calitate.
c) Indicatorii noncalității – reflectă deficiențele calitative ale procesului/produsului și
exprimă ponderea reclamațiilor de la beneficiari.
Sistemul de indicatori ai calității produselor/proceselor poate fi construit sub formă de
piramidă, pe baza unei anumite sistematizări ierarhice a indicatorilor și are trei trepte:
 treapta I, situată la baza piramidei, cuprinde un număr foarte mare și divers de indicatori
ai caracteristicilor de calitate, denumiți indicatori analitici sau simpli ai calității;
 treapta II, cuprinde un număr mai mic de indicatori specifici grupelor de caracteristici de
calitate, respectiv indicatorii sintetici ai fiecărui grup de caracteristici;
 treapta III, situată la vârful piramidei, reprezintă indicatorul complex, integral al nivelului
calității.
Fenomenul este măsurat în timp și spațiu și permite îmbunătățirea calității unui serviciu, de
ex.: planificarea serviciului cardiologic și de diagnostic funcțional, pentru diagnosticarea precoce
a complicațiilor cardiologice.
Pentru construirea unui indicator de calitate este necesar de:
 descris cât mai exact fenomenul care trebuie măsurat;
 identificat aspectele măsurabile în fenomenul descris;
 descris indicatorul;
 stabilit formula de calcul;
 determinat sursa de informații pentru numărător și numitor;
 stabilit limitele superioare și inferioare.
În instituțiile care acordă servicii de sănătate, indicatorii de calitate oferă informații asupra
accesului, rezultatelor, experienței pacienților și procesului de acordare a îngrijirilor de sănătate.
Indicatorii pot fi exprimați în numere, proporții, rate, incidențe, prevalențe. Sursele din care
colectăm date pot fi documente, informații, statistici, observare directă. Informația obținută
trebuie exprimată în tabele, histograme, grafice.
Datele statistice din instituțiile medicale, care sunt colectate, oferă o informație amplă privind
diagnostice, proceduri, vârstă, sex, admitere și externare a pacienților. Din aceste date se
construiește o imagine a calității asistenței medicale în instituțiile medicale. Deși evaluările
calității bazate pe date statistice nu pot fi definitive, ele pot fi utilizate pentru a semnala probleme
potențiale de calitate, care pot fi, ulterior, investigate și studiate. Instituțiile medicale, autoritățile
de reglementare, factorii de decizie de diferite niveluri pot utiliza date statistice pentru a începe
evaluarea calității asistenței medicale prestate.
În 2003, AHRQ– Agenția pentru cercetare și calitate în domeniul sănătății (Agency for
Healthcare Research and Quality) a publicat Raportul Național privind Calitatea în sănătate
care oferea o imagine completă a nivelului și a variației calității în cadrul a patru componente ale
calității:
a) eficacitatea,
b) siguranța,
c) actualitatea și
d) centrarea pe pacient.
Aceste rapoarte au inclus următorii indicatori de calitate stabiliți de AHRQ:
 indicatori de calitate de prevenire,
 indicatori de calitate spitalicească,
 indicatori de siguranța a pacienților și
 indicatori de calitate pediatrici.
Indicatorii de mortalitate au fost incluși în rapoarte mai târziu.
1. Indicatori de calitate de prevenire
Indicatorii de calitate de prevenire reprezintă un set de măsuri, care pot fi utilizate împreună
cu datele de externare din spitale, pentru a identifica calitatea îngrijirii pentru ”condițiile
sensibile a îngrijirii de ambulatoriu” – condiții pentru care o bună calitate a serviciilor acordate
în ambulatoriu poate împiedica necesitatea spitalizării sau pentru care intervenția timpurie poate
preveni complicațiile sau boli mai severe. Indicatorii de calitate de prevenire se bazează pe date
statistice de spital, oferă o perspectivă asupra sistemului comunitar de sănătate sau a serviciilor
din afara spitalului. De exemplu, pacienții cu diabet zaharat pot fi spitalizați pentru complicații
diabetice dacă nu sunt monitorizați în mod adecvat și nu primesc educația necesară pentru auto-
gestionarea adecvată a tratamentului. Indicatorii de calitate de prevenire pot fi utilizați ca
”instrument de screening” pentru a identifica potențialele probleme de calitate, care necesită
studii suplimentare; oferă o verificare rapidă a accesului la serviciile de asistență medicală
primară sau a serviciilor de ambulatoriu într-o comunitate prin utilizarea datelor din epicrizele de
externare a pacienților din spital; facilitează agențiile de sănătate publică, organizațiile de date
statistice, sistemele de sănătate și alte persoane interesate în îmbunătățirea calității serviciilor în
comunitățile lor.
Exemplu de indicatori de calitate de prevenire:
− rata de complicații a diabetului zaharat pe termen scurt,
− rata de admitere cu apendicită perforativă,
− rata de complicații a diabetului zaharat pe termen lung,
− rata de admitere a maladiilor obstructive pulmonare cornice,
− rata de admitere a pacienților cu hipertensiune arterială
− rata de admitere a pacienților cu insuficiență cardiacă congestivă.
2. Indicatori de calitate spitalicești
Indicatorii de calitate spitalicești reprezintă un set de măsuri care oferă un tablou al calității
serviciilor acordate de spitale și utilizează date statistice din spitale. Acești indicatori reflectă
calitatea serviciilor de îngrijire din spitale și includ:
• mortalitatea pe anumite proceduri și condiții medicale;
• utilizarea procedurilor în mod excesiv, necorespunzător sau abuziv;
• existența dovezilor precum că un volum mai mare de proceduri este asociat cu o
mortalitate mai scăzută.
Indicatorii de calitate spitalicești pot fi utilizați pentru următoarele:
− facilitează spitalele să identifice zone potențiale, care ar necesita îmbunătățire;
− oferă posibilitatea de a evalua calitatea îngrijirii în spital, folosind date statistice din
spital;
− includ indicatori de mortalitate pentru condițiile sau procedurile pentru care mortalitatea
poate varia de la spital la spital;
− includ indicatori de utilizare a procedurilor pentru care utilizarea variază în spitale sau
zone geografice.
Exemplu de indicatori de calitate spitalicești:
Indicatori ce demonstrează volumul efectuat la nivel de spital:
 Volumul rezecțiilor esofagiene,
 Volumul rezecțiilor pancreatice,
 Volumul reparațiilor de anevrisme aortice abdominale,
 Volumul de bypass de artere coronare,
 Volumul de angioplastii coronariene percutane,
 Volumul de endarterectomii carotide.
Indicatori de mortalitate pentru proceduri chirurgicale:
 Rata mortalității prin rezecție esofagiană,
 Rata mortalității prin rezecție pancreatică,
 Rata mortalității prin repararea anevrismului aortic abdominal,
  Rata mortalității prin bypass al arterei coronare, Rata mortalității prin angioplastie
coronariană percutană,
 Rata mortalității prin endarterectomie carotidă,
 Rata mortalității prin craniotomie,
 Rata mortalității prin artroplastii de șold.
Evaluarea ratelor mortalității necesită a fi examinate cu volumele corespunzătoare, deoarece
aceasta oferă mai multe informații despre calitatea serviciului acordat. De exemplu, rezecția
esofagiană este o intervenție chirurgicală complexă, iar studiile au arătat că spitalele cu volum
mai mare de intervenții au rate mai scăzute de mortalitate. Indicatorii de mortalitate, care variază
substanțial între instituții, ne sugerează că rata de mortalitate majorată poate fi asociată cu
deficiențe în calitatea îngrijirii medicale.
Indicatori de mortalitate pentru anumite condiții medicale:
 Rata mortalității prin infarct acut de miocard, Rata mortalității prin insuficiență
cardiacă congestivă,
 Rata mortalității prin accidente vasculare acute,
 Rata mortalității prin hemoragii gastrointestinale,
 Rata mortalității prin fracturi de șold. Indicatorii de utilizare a procedurilor ne permit
examinarea utilizării procedurilor în mod excesiv, necorespunzător sau abuziv.
Ratele majorate sau micșorate ne demonstrează o asistență medicală inadecvată sau
ineficientă. De exemplu:
 Rata nașterii prin cezariană,
 Rata nașterii primare prin cezariană,
 Rata nașterii vaginale după cezariană,
 Rata nașterii vaginale necomplicate, după cezariană,
 Rata prin colecistectomie laparoscopică,
 Rata apendectomiei accidentale la persoanele vârstnice,
 Rata prin cateterizare cardiacă bilaterală.
3. Indicatori de siguranță a pacientului
Indicatorii de siguranță a pacienților oferă informații privind complicațiile potențiale
spitalicești, evenimente adverse după intervenții chirurgicale, proceduri sau nașteri.
Indicatorii de siguranță a pacienților pot fi utilizați pentru următoarele scopuri:
- de a ajuta spitalele să identifice eventualele evenimente adverse, care ar putea necesita
studiere suplimentară;
- oferă posibilitatea de a evalua incidența evenimentelor adverse și a complicațiilor
spitalicești, utilizând date statistice; - includ indicatori pentru complicațiile care apar în
spital și pot reprezenta evenimente de siguranță a pacienților;
- permit a detecta evenimentele privind siguranța pacienților la nivel regional.
Exemplu de indicatori de siguranță a pacientului:
  Embolia pulmonară postoperatorie,
 Insuficiența respiratorie postoperator,
 Sepsis postoperator,
 Disfuncții fiziologice și metabolice postoperator,
 Dehiscența suturilor postoperator,
 Fractură de șold postoperator,
 Hemoragie postoperatorie,
 Ulcer de decubit,
 Infecții asociate îngrijirilor medicale,
 Pneumotorax iatrogen,
 Lezarea accidentală de organe în intervenții chirurgicale,
 Corp străin rămas în timpul intervenției chirurgicale,
 Traumatisme la naștere ale nou-născutului,
 Traumatisme obstetricale,
 Complicații ale anesteziei,
 Deces intraoperator,
 Reacții la transfuzii.
4. Indicatori de calitate pediatrici
Indicatorii de calitate pediatrici reprezintă un set de măsuri care oferă un tablou al calității
asistenței medicale pediatrice acordate de spital. În mod specific, indicatorii de calitate pediatrici
descriu problemele cu care se confruntă pacienții pediatrici la acordarea serviciului și acțiunile
de prevenire și corecție prin schimbări, la nivel de sistem sau de spital. Indicatorii de calitate
pediatrici sunt focusați pe complicațiile potențiale, care pot fi prevenite, evenimentele iatrogene
pentru pacienții pediatrici tratați în spitale și spitalizările care pot fi evitate. Indicatorii de calitate
pediatrici utilizați sunt cei ce țin de activitatea unui spital și de siguranță a pacientului, specificați
mai sus.
Instituțiile medicale stabilesc anual indicatorii de calitate care vor fi colectați, analizați și
utilizați în îmbunătățirea continuă a calității în instituția medicală. Este important de colectat
indicatorii de calitate conform standardelor de calitate la care aderă instituția medicală. Pentru
analiza comparativă (benchmarking) a indicatorilor de calitate colectați pot fi utilizate resursele
agenției specificate mai sus.