Vindecarea copilului interior

Stefanie Stahl

Domide Claudia
LECT, Anul I -sem II
 Această carte își propune să te ajute să-ți
cunoști și să te împrietenești cu copilul tău
interior. Te va ajuta să renunți la vechile tipare,
care te-au condus în mod repetat în fundături
și ți-au adus nefericirea. Îți va arăta cum să
găsești, în schimb, atitudini și comportamente
utile, cu ajutorul cărora îți poți modela viața și
relațiile, care vor deveni astfel mult mai fericite.
● Copilul interior este suma experiențelor
noastre,bune și rele, întipărite în copilărie, pe
care le-am trăit alături de părinții noștri și de
alte persoane importante.
● Experiențele întipărite în copilărie ne
influențează foarte puternic încrederea în
forțele proprii, ne limitează, ne împiedică
dezvoltarea și ne afectează relațiile .

3
● ,, casa părintească” - sălaj care îți încălzește
inima
● sentimente de iubire și acceptare ( energie
pozitivă )
● cel care nu are un sălaj interior nu-l va găsi nici
în afară
● ,, copilul interior ” - amintirile, subconștientul,
experiențele negative ne produc dificultăți,
ofense,răni.

4
● S-a demonstrat științific că subconștientul este
o instanță psihică extrem de puternică, el
cuprinzând experiențele și acțiunile noastre în
proporție de 80 – 90%.
● Copilul-lumină și copilul-umbră sunt, amândoi,
caracteristici ale acelei părți a personalității
noastre care desemnează ,, copilul interior ”și
reprezintă subconștientul nostru .
● Copilul lumină este o metaforă pt. partea intactă
a încrederii noastre în propriile forțe.
● Partea aferentă copilului umbră din psihicul
nostru este cea care ne crează mereu
probleme.
5
 Primii ani de viață sunt foarte importanți pt.
dezvoltarea unui om deoarece, în acest interval,
se formează structura creierului, cu toate rețelele
și conexiunile sale neuronale.

Cele patru nevoi psihice fundamentale :

- nevoia de apartenență ,
- nevoia de autonomie și control,
- nevoia de satisfacere a plăcerii, respectiv de
evitare a neplăcerii,
-nevoia de încredere în sine, respectiv de
recunoaștere.

6
● Capacitatea părinților de a se pune în pielea
copiilor lor este cel mai important criteriu al
competenței educaționale. Altfel spus, familia
este mediul prin care primim experiențele
întipărite în noi – bune sau rele .

7
8
Descoperă-l pe copilul umbră
Sindromul salvatorului

Convingeri caracteristice: Sunt un om de nimic! Nu sunt suficient de bun !

Trebuie să te ajut, ca să fiu iubit! Sunt inferior! Depind de tine!
Oamenii care suferă de așa-numitul sindrom al salvatorului își apără
copilul-umbră, oferindu-se să-i ajute pe alți oameni, pe care-i percep ca
fiind nevoiași. Prin faptele lor bune, cei în cauză se simt revalorizați și
utili. În acest sens, sindromul altruistului ține de mecanismele de
autoapărare emoțională cele mai acceptabile în plan social .

9
● Agresivitatea și atacul
Convingeri caracteristice: Sunt inferior! Nu pot avea încredere în tine! Nu
am voie să mă delimitez! Lumea e rea! Nu voi reuși! Nu sunt important!
Așa cum am mai afirmat, scopul furiei și al agresivității este de a ne
permite să ne apărăm granițele personale. În prezent, problema este că
nu ne putem identifica la fel de obiectiv dușmanii precum în Epoca
Pietrei. Pe baza proiecției și a distorsiunii noastre perceptive, considerăm
uneori că ne sunt dușmani oameni care, de fapt, nu sunt inamicii noștri.
Oamenii al căror copil-umbră se simte în inferioritate față de alți oameni
se simt, în mod subiectiv, imediat atacați de aceștia din urmă. De
exemplu, anumite observații le pot cădea greu, și e posibil să reacționeze
ca și când ar fi fost răniți în urma unor afirmații care, la drept vorbind, sunt
inofensive. Rănirea cuiva poate declanșa o agresivitate extremă (activă).
În primul rând, în cazul celor care nu-și reprimă din reflex furia, cum se
întâmplă în cazul celor ce doresc armonia.

10
● Convingeri negative care vizează nemijlocit încrederea în forțeleproprii:
● Sunt un om de nimic!
●
Nu sunt dorit!
● Nu sunt bine-venit!
● Nu merit să fiu iubit!
● Sunt rău!
● Sunt prea gras!
● Nu sunt suficient de bun!
●
Sunt vinovat!
● Sunt mic!
●
Sunt prost!
● Nu sunt important!
● Nu sunt în stare de nimic!
● Nu am voie să simt!
● Nu voi reuși!
● Eu sunt cel mic!
●
Sunt un ratat!
● Greșesc! – ș.a.m.d.

11
● Exercițiu. Simte copilul-umbră din tine
● În exercițiul următor, vom încerca să simțim conștient emoțiile care declanșează
în tine convingeri negative. Sunt acele emoții care ne pot duce cu viteza
fulgerului și cu încăpățânare în fundături emoționale. Când ești condus de
copilul-umbră interior și se activează, în interiorul tău, o convingere, cum ar fi:
„Nu voi reuși niciodată să fac asta!“, apare și o emoție care te demoralizează. Cu
cât putem să recunoaștem aceste senzații mai bine și mai rapid, cu atât le vom
putea mai bine tempera, respectiv ne vom putea asigura că vor apărea mult mai
rar. Toate sentimentele noastre, indiferent dacă e vorba de bucurie, iubire, rușine,
teamă sau tristețe, au un plan de percepție fizic. Probabil sesizezi, eventual la
instalarea senzației de teamă, că inima-ți bate nebunește, că ți se înmoaie
genunchii sau îți tremură mâinile. Dar și sentimentele de o intensitate mai joasă
decât teama se fac simțite prin percepții fizice, pentru că altfel nici nu ți-ai da
seama de ele. Astfel, tristețea le provoacă multora o senzație de nod în gât
și/sau o greutate în piept. Bucuria este resimțită de mulți ca o senzație de
„furnicături“. Astfel, fiecare sentiment este exprimat pe plan fizic, chiar dacă,
adeseori, nu percepem foarte conștient acest lucru, pentru că nu suntem
obișnuiți să dăm atenție acestor senzații. Poți conștientiza planul fizic al
sentimentelor reamintindu-ți un lucru plăcut, o situație în care ai fost foarte fericit.
Apoi, plonjează în această amintire, închizând ochii și imaginându-ți-o cu toate
cele cinci simțuri. Apoi, încearcă să sesizezi senzațiile pe care le declanșează în
tine, în zona torace-abdomen, această amintire. Ne referim la un plan al
percepției, cum ar fi: am o senzație de căldură în piept, am o senzație ciudată în
stomac, inima-mi bate puternic etc.
12
 Descoperă -l pe copilul lumină
● Acum, vom accepta copilul-lumină din noi. Pentru aceste
exerciții și următoarele, folosește o nouă coală de hârtie și
creioane colorate. Desenează încă o dată silueta unui copil pe o
coală A4 sau mai mare. Spre deosebire de copilul-umbră, acesta
trebuie să fie foarte colorat, frumos și vesel. Copilul-lumină va
deveni starea pe care ți-o dorești și, de aceea, trebuie să fie
foarte atrăgător și din punct de vedere vizual. Astfel motivează și
dă chef de noi experiențe. Ilustrează deci copilul-umbră atât de
frumos, de parcă ai vrea să câștigi un concurs de pictură.
Pictează-i fața, părul și decorează foaia după gustul și placul tău
(vezi ilustrația de pe coperta interioară a cărții). Vom descoperi
acum convingerile tale pozitive. Vom proceda în doi pași: mai
întâi, vom vedea ce convingeri pozitive ai preluat de la părinții tăi
sau de la alte persoane care te-au avut în grijă; în al doilea rând,
vom transforma convingerile principale pe care le-ai descoperit
la copilul-umbră din tine în contrariul lor pozitiv.

13
 Convingeri pozitive
● Sunt iubit!
● Sunt valoros!
● Sunt suficient de bun!
●
Sunt dorit!
● Sunt împlinit!
● Primesc destul!
● Sunt deștept!
● Sunt frumos!
● Am dreptul la bucurie!
● Am voie să fac greșeli!
● Merit fericirea!
● Viața e ușoară!
●
Am voie să fiu eu însumi!
● Am voie să fiu, din când în când, povara cuiva!
● Am voie să mă apăr!
● Am voie să am propria mea părere!
● Am voie să simt!
● Am voie să mă definesc!
● Mă descurc!
●

14
●
Exercițiu. Vezi realitatea
●
Următorul exercițiu ar trebui să te ajute să surprinzi felul în care interpretezi realitatea și să-l
schimbi. În acest scop, iată un exercițiu, pe care-l poți face, desigur, înlocuind elementele care
se aplică în cazul tău.
Situația concretă (declanșatorul) este: Șefa mea îmi atrage atenția că am făcut o greșeală.
● Copilul-umbră din mine crede (convingere): Nu sunt suficient de bun. Trebuie să fiu perfect! Nu
am voie să fac greșeli!
●
Interpretarea mea: Șefa mea crede că slujba mă suprasolicită și se gândește să mă înlocuiască.
●
Sentimentele mele: Mi-e rușine și mă tem.
●
Mecanismul meu de apărare: Căutarea perfecțiunii și dorința de a deține controlul; mă
străduiesc și mai mult, controlez totul, până la cel mai mic detaliu, fac ore suplimentare.
●
Copilul-lumină din mine crede (convingeri pozitive): Am voie să fac greșeli! Sunt suficient de
bun!
●
Felul în care interpretez situația: Șefa mea este mulțumită de munca mea, deși uneori mai fac și
greșeli.
●
Adultul spune (argumente): Înțelegi mult din domeniul în care lucrezi. Te perfecționezi în
permanență. Șefa și colegii tăi fac și ei greșeli uneori. Copilul-umbră reacționează exagerat la
critici.
●
Sentiment: Rămân relaxat.
● Mecanismul meu de apărare: Învăț din greșeală și mă apropii de mine și de alți oameni cu
bunăvoință și înțelegere.

15
● Nu este important să fii frumos, perfect sau puternic.
Important e să fii împăcat cu tine. Cu cât copilul-umbră
și copilul-lumină din tine găsesc un sălaș ocrotitor, cu
atât mai profundă va fi pacea din tine și cu atât mai larg
te deschizi celorlalți. Sălașul tău este acolo unde te poți
simți tu însuți .
● Sălașul înseamnă familiaritate, ocrotire și siguranță.
Sălaș înseamnă să aparții acelui loc. Când sălășluiesc
în mine însămi, aparțin acelui loc, sunt în legătură cu
mine și cu alții. Și despre asta e vorba în viață. „Marele
filosof“ Popeye Marinarul spunea: „Sunt ceea ce sunt, și
asta e tot ce sunt!“

16