Află ce sunt emoțiile și care este rolul lor

 
CE SUNT EMOȚIILE?
Emoțiile ne ajută să devenim conștienți de nevoile noastre. Pentru a avea grijă de noi înșine,
este important să știm care ne sunt nevoile, iar emoțiile noastre ne ajută să știm care ne sunt
aceste nevoi, prin ceea ce simțim.  Atunci când te simți mânios, poți înțelege, dacă ești atent
la propriile emoții că ai nevoie să rezolvi o problemă cu o situație sau cu o persoană,
iar atunci când înțelegi lucrul acesta, ai mai multe șanse să-ți schimbi comportamentul în așa
fel încât să-ți respecți nevoile și te simți împlinit. 
Deepak Chopra spunea la un moment dat că „emoțiile sunt concepute pentru a ne asigura că
ne acordăm atenție, astfel încât să putem răspunde la ceea ce se întâmplă în jurul nostru”.
Toate emoțiile pot fi reduse la două sentimente primare - cele de confort și cele de disconfort.
Indiferent dacă suntem sau nu conștienți de aceasta, fiecare alegere pe care o facem se
bazează pe așteptarea că alegerea va duce la un confort mai mare. Sentimentul anticipator
este de obicei cel care conduce toate alegerile noastre, deoarece toate emoțiile derivă din
nevoi, iar atunci când simțim că nevoile noastre sunt satisfăcute, ne simțim confortabili. Cu
cât suntem mai eficienți în ceea ce privește satisfacerea nevoilor noastre, cu atât mai liniștită
și mai confortabilă va fi viața noastră.
EMOȚIILE SUNT CHEIA PENTRU A PUTEA STABILI LIMITE
Pentru a ne proteja, trebuie să stabilim limite cu privire la alte persoane. Dacă ne simțim
incomod cu o persoană, emoția trăită este foarte importantă deoarece poate fi un semnal de
avertizare, ce vine sub forma unei comunicări interne care ne poate ajuta să ne înțelegem mai
bine această reacție. Pentru a-ți verifica grija față de tine, îți poți adresa următoarele întrebări:
„Renunț eu la fericirea mea pentru altcineva?” „Simt frustrare în legătură cu relațiile mele?”
„Mă simt vinovat atunci când spun nu?”.
Este important să analizăm cum ne simțim cu privire la relațiile pe care le avem și să învățăm
să ascultăm de ceea ce simțim, deoarece majoritatea deciziilor pe care le luăm, le luăm în
baza emoțiilor noastre. Dar dacă nu ne cunoaștem emoțiile și ceea ce simțim, nu vom ști cum
să luăm deciziile corecte. Deciziile pe care le luăm în viața noastră sunt importante pentru ca
ne pot modela cursul vieții. De exemplu, dacă iei o decizie atunci când te simți impulsionat
de sentimentul răzbunării, rezultatele ar putea fi periculoase.
O stare emoțională negativă poate duce la un comportament negativ. Ai regretat vreodată o
decizie din trecut pe care ai luat-o într-o stare în care experimentai o emoție negativă?
Deciziile bazate pe frică, resentimente, răzbunare și negativitate pot conduce la circumstanțe
pe care le regretăm mai târziu.Trebuie să fim conștienți de faptul că emoțiile noastre sunt
stocate în organism. Când ne blocăm emoțiile, sau când nu ne dăm voie să simțim anumite
sentimente, nu facem altceva decât să păgubim sistemul imunitar. 
Ai observat vreodată reacțiile stresului resimțite la nivelul corpului? De exemplu, dacă simți
tristețe, plângi, dar dacă nu o faci, lacrimile sunt încă acolo. Emoția apare în locul unde
mintea și corpul se întâlnesc. Acestea ar putea fi considerate reacția corpului cu privire la
minte, sau altfel spus o reflecție a minții la nivelul corpului.
Din moment ce fiecare persoană este unică, iar poveștile de viață și experimentarea anumitor
sentimente ce ne conduc către diverse comportamente specifice, cunoașterea emoțiilor este
responsabilitatea fiecăruia dintre noi, pentru a ne înțelege și pentru a trăi o viață cât mai
satisfăcătoare, învățând astfel să ne recunoaștem și să ne comunicăm nevoile.

Ce se întâmplă cu emoțiile negative neexprimate?

CUM NE POT AFECTA EMOȚIILE NEGATIVE?

Emoțiile negative sunt cele care râman adesea neexprimate, ceea ce face ca întreg trupul să
sufere. De ce? 

Emoțiile și gândurile noastre ne pot afecta deoarece sunt fizic conectate la corp prin sistemele
imunitare, endocrine și prin sistemul nervos central. Toate emoțiile, chiar și cele reprimate și
neexprimate, au consecințe fizice.

Emoțiile neexprimate rămân în corp, ca niște bombe cu ceas și predispun la afecțiuni care se
pot dezvolta în viitor, dacă trăirile noastre rămân neconștientizate sau neadresate.

Unul dintre principiile inconștientului este legat de ideea conform căreia, dacă reprimi o
emoție, erupția ei va fi mult mai puternică și se va manifesta fie ca o boală, fie ca o cădere
nervoasă.”What we resist, persists”, spunea Carl Gustav Jung, care a studiat mecanismele de
funcționare a inconștientului personal și colectiv. 

Emoțiile pe care refuzăm să le aducem în lumina conștiinței ne pot controla din culisele vieții
noastre psihice și pot izbucni, când ne e lumea mai dragă, sub formă de:

– Tulburări emoționale – stare de irascibiliate (ca și cum am fi o oală sub presiune), tensiune
internă, atacuri de panică, anxietate, depresie, fobii etc.

– Probleme mentale – probleme de memorie, concentrare, atenție

– Somatizări – adică traducerea în corp a tensiunii psihice prin diferite afecțiuni fizice.

“Emoțiile neexprimate nu mor niciodată. Ele sunt îngropate de vii și vor reveni la suprafață,
mai târziu, sub forme mult mai urâte.” Sigmund Freud

DE CE ESTE NECESARĂ ELIBERAREA EMOȚIILOR NEGATIVE?

În momentul în care emoțiile ( emoțiile sunt reacții naturale, considerate a fi indicatori ai

interiorului nostru) nu sunt exprimate, ele devine toxice pentru mintea și trupul nostru. 

Cele mai multe dintre emoțiile care interferează cu zilele de acum, nu au legătură cu
prezentul întotdeauna. Aceste răspunsuri emoționale sunt stocate în amintiri dureroase din
timpul copilăriei pe care le-am "încuiat" acolo.

Atunci când aceste amintiri sunt subconștient declanșate, toată rațiunea pare că s-a evaporat
pe fereastră. Devenim rigizi, hipersensibili, iraționali și insecurizați. 

În aceste momente avem impresia că știm motivul pentru astfel de reacții, adesea fiind vorba
despre un eveniment petrecut în prezent. Adevărul este că această reacție aparține durerii din
trecut.

Acești "declanșatori" din prezentul nostru, ne confruntă în mod voit cu suferința noastră din
trecut, dintr-un motiv simplu: Corpul nostru nu vrea să mai fie prizonierul emoțiilor toxice.
Există o strânsă legătură între minte și corp, ce ne pot transmite anumite mesaje. 
De exemplu în cazul în care o persoană este stresată, poate resimți la nivel fizic migrene,
greață, vertij, apatie, slăbirea imunității, sau se pot declanșa boli autoimune. 

Emoțiile toxice ne pot fura stima de sine, încrederea, dragostea față de propria persoană și pot
rezulta în urma lor, adicțiile, co-dependența, depresia, atacurile de panică, anxietatea, toate
acestea fiind supape de eliberare a presiunii doar că nu în mod voit, ceea ce la rândul lor,
netratate pot complica starea de sănătate și mai mult. 

Emoțiile pot fi foarte dureroase, mai ales atunci când nu ne dăm voie să le trăim. Atunci când
le permitem emoțiilor să se exprime, vom observa că nu ele ne provoacă durerea, ci faptul că
le negăm.

Primul pas este conștientizarea emoțiilor și a factorilor declanșatori, de aici se poate porni
"excavarea", iar apoi permiterea lor să iasă la suprafață și într-un final să ne dăm voie să le
trăim.

Un astfel de proces poate fi dificil de parcurs, cu "suișuri" și multe "coborâșuri", dar poate fi
cheia eliberării tale emoționale!

Descoperă cum poți combate emoțiile disfuncționale

Câteva definiții ale emoțiilor

Când vorbim despre emoţii nu ne referim doar la acei „fluturaşi în stomac” pe care îi simţim
când îl vedem pe băiatul de care ne place sau înaintea unui examen. O emoţie este un „episod
complex, multicomponent, care creează o disponiblitate de acţiune”. Unii autori clasici ai
psihologiei (Frijda, 1986; Lazarus, 1991) consideră că o emoţie cuprinde cel puţin 6
componente:

1. Evaluarea cognitivă – adică emoţia porneşte de la interpretarea pe care noi o dăm unei
situaţii. De exemplu, emoţia declanşată de aflarea notei la un examen nu e dată de nota în
sine, ci de ce înseamnă acea notă pentru noi. De pildă, dacă iau o notă mare la un examen
pentru care am învăţat mult mă pot gândi că mi-au fost răsplătite eforturile şi că sunt un
student foarte bun şi astfel voi trăi o emoţie de fericire. În schimb, dacă iau o notă mică, chiar
dacă am învăţat, mă pot gândi că sunt prost şi chiar lipsit de valoare, iar astfel voi fi trist sau,
mai rău, deprimat.

2. Trăirea subiectivă – este ceea ce recunoaştem cel mai uşor, anume starea afectivă (sau
sentimentul) care apare în urma evaluării cognitive (bucurie, tristeţe, îngrijorare etc).

3. Tendinţele de gândire şi acţiune – sau consecinţele stărilor emotive, sunt acele gânduri
care ne apar imediat sau chiar în timpul evaluării situaţiei şi impulsurile de acţiune generate
de acestea. În exemplul de mai sus, în care obţin o notă mică la examen în ciuda eforturilor
mele, tendinţa de gândire ar fi „sunt prost”, iar cea de acţiune ar fi comportamentul de a
plânge.

4. Modificările corporale interne – acestea însoţesc trăirile subiective şi apar şi ele în urma
interpretărilor pe care le dăm unei situaţii, de exemplu creşterea ritmului cardiac, transpiraţia
etc.
5. Expresiile faciale – de cele mai multe ori, involuntar, faţa noastră arată ce gândim şi astfel
ce simţim. Desigur, putem încerca să ne inhibăm sau să oprim unele expresii care nu ar fi
optime unei situaţii şi să le schimbăm. De exemplu, când prietena noastră ne serveşte o felie
de tort care nu prea i-a ieşit, nu o vom refuza, cu o expresie de dezgust, ci poate vom zâmbi şi
îi spunem că am renunţat la dulciuri pentru o vreme. Totuşi, cercetătorul Paul Ekman (a cărui
experienţă a fost transpusă în serialul „Lie to me”) susţine că oamenii au şi microexpresii care
sunt greu (dacă nu imposibil) de controlat, dar în acelaşi timp sunt greu de recunoscut de
către ceilalţi.

6. Reacţiile la emoţie – felul în care oamenii fac faţă propriilor lor emoţii. Cum gestionez
faptul că sunt trist? Ce fac cu această îngrijorare?

Aceste componente nu constituie separat o emoţie, ci ele se reunesc pentru a forma o emoţie
în întregimea ei. Aşadar, emoţiile sunt nişte trăiri subiective foarte complexe, foarte des
întâlnite şi care merită atenţia noastră.

Putem împărţi emoţiile în mai multe categorii. La nivel empiric, ştim că emoţiile pot să aibă
valenţe şi astfel le putem clasifica drept emoţii pozitive (bucurie, mulţumire etc) şi emoţii
negative (nemulţumire, tristeţe etc). Însă, mai important poate, este impactul pe care îl au
asupra comportamentelor noastre, asupra experienţei subiective şi cogniţiile care însoţesc
emoţiile. Astfel, distingem între emoţii „sănătoase” (funcţionale) şi emoţii „nesănătoase”
(disfuncţionale). În plus, o emoţie funcţională are de cele mai multe ori o „pereche
nesănătoasă”.

Ce sunt emoțiile disfuncționale?

Emoţiile disfuncţionale includ comportamente care ne afectează într-un fel sau altul
funcţionarea zilnică. De exemplu, dacă suntem furioşi şi îl jignim pe colegul cu care ne
contrazicem, relaţia noastră va fi slăbită de acest lucru. O îngrijorare minoră („oare m-am
descurcat bine la examen?”) poate fi dusă la extremă prin repetarea ei aproape incontrolabilă
şi amplificarea ei („oare a fost bine? Dar daca nu a fost bine? Ce va spune profesorul despre
mine daca iau o notă mică? Ce vor spune colegii despre mine dacă iau o notă mică?”). În
depresie, tristeţea care altădată ne trecea după câteva ore, ne ţintuieşte la pat, ne face să ne
gândim la situaţii pe care le vedem mai negativ decât au fost de fapt.

Ce putem face? În primul rând, e bine de ştiut că nu întotdeauna este necesar să modificăm o
emoţie negativă în una pozitivă. Există situaţii în care este de-a dreptul ciudat să trăim emoţii
pozitive şi fiecare dintre noi ne putem gândi la exemple. Dar, dacă există o emoţie
disfuncţională care este recurentă şi ne afectează rutina zilnică, discuţia cu un profesionist
este binevenită şi ne poate schimba mult comportamentul.

Există şi metode cu ajutorul cărora ne reglăm singuri emoţiile, adică ne autoreglăm

emoţional. Acestea se împart în patru categorii, în funcţie de 2 dimensiuni:
angajare/dezangajare, tehnici cognitive/comportamentale.

Desigur, nu toate strategiile funcţionează pentru orice situaţie şi pentru orice durată. De
exemplu, nu pot să evit la nesfârşit să mă gândesc la nota mică de la examen sau să nu mai
merg niciodată la vreun examen, pentru că s-ar putea să iau notă mică. Aşadar, strategiile de
diversiune sunt eficiente imediat (în exemplul de mai sus, mersul la o cafea cu colegii după
aflarea notei mă poate ajuta să fiu doar trist şi nu disperat), dar pe o perioadă scurtă de timp.
Aşadar, strategiile cognitive şi comportamentale orientate spre angajare ne ajută să facem faţă
situaţiei pe o perioadă de timp îndelungată, ba mai mult, ne oferă un „antrenament” pentru
situaţiile viitoare de acelaşi fel.

În concluzie, să nu uităm că emoţiile noastre sunt date de interpretările (gândurile) pe care le

dăm noi unei situaţii şi nu sunt cauzate exclusiv de elemente exterioare, din mediu. E bine să
facem diferenţa între funcţionalitatea emoţiilor noastre, prin observarea gândurilor care le
însoţesc şi comportamentelor care derivă din ele, pentru a şti cum să procedăm. Nu în ultimul
rând, să ştim că ne putem controla propriile emoţii, iar atunci când nu ne mai descurcăm la
acest lucru, putem cere ajutor.

Daca ai fi un pantof, ce fel ai vrea sa fii si de ce?

Care a fost ocazia din viata in care ai fost cel mai incurcat?

Daca ai avea voie sa privesti o singura emisiune TV toata viata, care ar fi aceea si de ce?

Daca ai putea lua masa impreuna cu o personalitate a zilelor noastre sau din istorie, care ar fi
Acela si de ce?