Jocul 1.

„Să creăm cartonașe cu emoții”

Pentru a crea aceste cartonașe aveți nevoie de:

 coli de carton sau hârtie mai groasă

 reviste
 lipici
 foarfecă
 lista de emoții (teamă, bucurie, iubire, supărare, dezgust, furie, rușine, mirare; se mai pot adăuga: nerăbdător,
crud, curios, obosit,precum și orice altă emoție sau sentiment care vă vine în minte)
 și multă voie bună.
Începem prin a căuta cu copilul din dotare imagini cu persoane care exprimă diferite emoții. La fiecare emoție îl
rugăm să ne explice acea emoție, să o descrie sau să dea un exemplu când s-a simțit el în acest fel. Tăiați aceste
imagini și lipiți-le pe carton sau pe colile de hărtie.

O altă metodă de a crea aceste cartonașe este prin realizarea de poze, cu copilul singur sau împreună cu voi,
părinții, părintele, exprimând diferite emoții. După imprimarea acestor fotografii se lipesc pe carton, se pot țipla și
folosi mult timp.

Aceste cartonașe se pot folosi la diferite jocuri individuale, de societate, de grup.

Acest joc încurajează copilul să recunoască diferitele emoții, să le descrie și să le imite.

Jocul 2.
„Dă Mai Departe Emoția!”, ” Ridică Emoția!”, „Atinge Emoția!”
Acest joc se poate juca în 2, 3, 4 sau cu o clasă întreagă.
Pentru realizarea jocului, aveți nevoie de cartonașe cu emoții. Aceste cartonase se pot cumpăra, printa sau se pot
crea. Sfatul meu este să le creați împreuna cu copilul, exact ca în jocul anterior.

În continuare vă veți așeza în cerc, veți lua fiecare cartonaș și îl veți da persoanei din dreapta voastră. Spuneți
„zâmbește!” atunci când dați mai departe cartonașul care exprimă bucurie. Jucătorii pasează fiecare carte și exprimă
emoția reprezentată pe ea, după ce a fost verbalizată de cel care o dă mai departe.

După terminarea rundei veți pune pe jos, în mijlocul cercului, 3 cărți cu fața în sus. Un jucător desemnat va zice ”
mânile sus!”. Toți jucătorii își vor ridica mâinile. După aceea va spune „atinge emoția…x…!” și toți jucătorii trebuie să
încerce să atingă acel cartonaș. Faceți acelaș lucru cu toate cărțile. Puteți desemna câte un coordonator de joc
pentru fiecare tură de emoții.

La final, toți participanții vor trage un cartonaș cu o emoție. Conducătorul de joc va striga „ridică-te…nervos!”.
Persoana care are în mână cartonașul cu această emoție se va ridica nervos. Și așa mai departe până când fiecare
va prezenta cartonașul său.

Acest exercițiu încurajează copilul să recunoască diferite emoții șisă le imite.

Jocul 3.
„Imaginează-ți cum arată frica ta…„
Pentru acest joc, copilul trebuie să deseneze un lucru / obiect / persoană / animal de care îi este frică. Atunci când
desenează, copilul se poate gândi la ceva ce îi provoacă frică în general sau la ceva ce îi provoacă frică în acel
moment particular, dacă este cazul.

Dacă este posibil, copilul poate să facă o listă cu lucrurile de care îi este frică.

De asemenea, poți ruga copilul, sau îl poți ajuta, să creeze o poezie (nu este nevoie de rimă). Dacă cel mic
întâmpină dificultăți, sugerează copilului că poezia poate să conțină frazele:
„Îmi este frică atunci când…” sau „Îmi este frică de…..” C repetate și diferit completate.

Un lucru pe care îl mai poți face legat de această activitate, este să îi ceri copilului să realizeze un desen care să-l
înfățișeze pe el atunci când îi este frică. Apoi, poate realiza un alt desen care să întruchipeze un final fericit ( cineva /
ceva care îl ajută să învingă frica).

În plus, puteți puteți realiza o scenetă cu replici între voi și lucrurile de care vă este frică.

Acest joc-exercițiu se poate realiza pe diferite emoții, atât pozitive cât și negative. Acest exercițiu încurajează copilul
să-și înfrunte emoțiile în loc să le nege și să le evite. De asemenea, exercițiul ajută la găsirea unor noi soluții de a
gestiona sentimentele de frică, rușine, supărare.

Jocul 4.
Cum merge un om fericit?
Întrebă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge. Mai întâi, spune-i să se plimbe prin cameră
așa cum face el de obicei, timp de un minut. Apoi, spune-i să schimbe felul de a merge și să se plimbe ca un om
foarte grăbit. Spune-i să fie atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă atunci când simulează că are o anumită
stare de spirit.

Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care spune-i să schimbe tipul de mers, și de data asta să
meargă ca un om foarte nervos. Lasă-l să se plimbe ca un om foarte nervos încă un minut. Propune-i apoi să
schimbe mersul, și să se plimbe ca un om foarte supărat. După ce se plimbă un minut ca un copil supărat, invită-l să
se plimbe ca un om temător.

Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul unui om nesigur, al unul copil plictisit, al unui
copil curios, al unuia încrezător, apoi mersul unui copil vesel, al unui copil optimist, al unui copil fericit și apoi mersul
unui om mândru de sine.

Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai întâi pe cele negative şi apoi pe cele pozitive. În
cazul în care copilul experimentează emoţiile negative la început, se și eliberează de ele. De asemenea, faptul că la
sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să rămână cu o stare de spirit bună.

După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai uşor să meargă şi ce tip de mers nu i-
a plăcut deloc.

Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi poţi da seama mai multe despre viața lui emoțională. Dacă
micuțul are dificultăţi să meargă ca un om care are o stare de spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să
trăiască prea puțin din acea emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca nişte oameni fericiţi; în acel moment
se opresc şi ies din joc). Dacă copilul refuză să meargă ca un om care are o stare negativă (furie, tristeţe etc.), este
posibil ca el să se simtă copleşit de acea stare şi să se teamă să o experimenteze, pentru ca emoţia să nu pună
stăpânire pe el.

Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să aibă acces la o stare de spirit pozitivă, dacă doreşte acest lucru.
Pentru un copil care este în majoritatea timpului trist, doar faptul de a simula starea de veselie şi încredere în sine îl
poate face să se simtă mai bine.

Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl face pe copil să se simtă bine, el este foarte potrivit
și în momentele în care observi că micuțul tău este plicitist sau supărat.

Acest joc îi ajută pe copii să experimenteze diferite emoții și să învețe să își controleze propriile trăiri.