Copacul prieteniei (amprente jucăușe)

Descriere: pregătiți un desen reprezentând un copac neinfrunzit. 

Folosiți un carton duplex, suficient de mare cât să se poată realiza lucrarea de grup. 
Spuneți copiilor o scurtă poveste despre copaci și trecerea anotimpurilor. Apoi, fiecare copil va
folosi o culoare pentru amprenta sa pe crenguțele copacului. 
Expuneți lucrarea și conduceți secvența de feedback prin întrebări. 
Exemplu: cum v-ați simțit în timpul activității? 

O poveste personalizata  - energizare mentala, amuzament

Metoda: hora cuvintelor
Participanti: copii cu varste cuprinse intre 4 si 15 ani
Initiator/facilitator: educatoare, prof. diriginte, parintele, consilierul, trainer specializat in
educatie
Descriere:Facilitatorul incepe povestea si ii invita pe copii sa o continuie dupa modelul :
Ex: A fost odata un print....el avea un.... si o......Intr-o zi tatal sau, imparatul...., l-a chemat si i-a
spus:................

 Mima de poveste - energizare, amuzament

Metoda: iprovizatia, jocul de rol

Participanti: copii cu varste cuprinse intre 4 si 15 ani
Initiator/facilitator: educatoare, prof. diriginte, parintele, consilierul, trainer specializat in
educatie
Descriere:Facilitatorul alege un personaj dintr-o poveste cunoascuta. El comunica pe rand
copiilor personajul ales si le cere sa mimeze actiuni specifice acestuia. Copiii trebuie sa
recunoasca personajul.
Strategii:
Jocul este individual sau se poate juca in echipa.

Eu pot - joc motivational

Metoda: conversatia
Participanti: copii cu varste cuprinse intre 6 si 15 - 18 ani
Initiator/facilitator: educatoare, prof. diriginte, parintele, consilierul, trainer specializat in
educatie
Descriere: Facilitatorul are o mingiuta speciala pe care scrie EU POT. La inceputul jocului
fiecare copil isi exprima singur o aptitudine, o abilitate sau o deprindere pe care o cunoaste.
Coordonatorul il lauda si il intreaba ce i-ar placea sa faca in plus pentru a descoperi la ce anume
intampina dificultati, incurajandu-l sa incerce sa le depaseasca.
Te cunoasc...ma cunosti - autocunoastere, intercunoastere, comunicare

Metoda: conversatia
Participanti: copii cu varste cuprinse intre 3 si 18 ani
Initiator: copii, parinti educatori
Descriere
Initiatorul va cere copiilor, in functie de varsta acestora, sa deseneze pe o coala de hartie un
obiect preferat, un logo, o culoare, o floare, un instrument preferat. Respectand regula catenei
fiecare copil va incepe prezentarea sa astfel:
,,Te cunosc pe tine Andrei si stiu ca iti place ......iar eu iti pot spune despre mine ca imi
place.........."

Bomboana buclucasa - autocunoastere, pozitivare

Metoda: conversatia

Participanti: copii cu varste cuprinse intre 5 si 18 ani

Initiator: copii, educatori, prof. diriginti, psihologi scolari
Descriere. Facilitatorul are un cos plin cu bomboane. fiecare participant este rugat sa ia din cos
atatea bomboane cate doreste. dupa ce fiecare participant a luat bomboanele este rugat sa spuna
despre sine atatea lucruri frumoase cate bomboane a luat din cos.

Ghemul magic-joc de intercunoastere si relationare pozitiva

Metoda: Conversatia
Participanti: copii de toate varstele incepand cu 3ani
Locul desfasurarii: in familie, cu prietenii, in gradinita, la scoala
Materiale: un ghem de ata
Initiator: un adult ( parinte, educator, trainer)
Descriere: initiatorul are in mana un ghem de ata colorata. El va oferi ghemul unui participant
spunandu-i de ce l-a ales: ,, te-am ales pentru ca esti un prieten bun, ma ajuti...sau...te- am ales
pentru ca tu stii jocuri frumoase...etc". Ce ales prinde ata si ofera ghemul altui coleg spunandu-i
ce calitati a remarcat la el, de ce il apreciaza. Fiecare participant va alege cel putin un coleg, pana
ce ata va forma o retea asemanatoare unei panze de paianjen.
La sfarsit initiatorul adreseaza intrebarile:
Cum v-ati simtit in timpul jocului?
Ce ati aflat nou?
Concluzia apartine tot initiatorului ca va remarca faptul ca intr-un colectiv/ grup/clasa toti colegii
sunt conectati ca intr-o retea si ca este esential ca relatiile lor sa fie bune.

Portretul colegului meu....

Obiective: intercunoastere, dezvoltarea interesului pentru ceilalti, socializare

Cauta informatii despre un anumit coleg. Afla cat mai multe lucruri despre colegul tau intreband-
o atat pe invatatoarea voastra cat si pe alti colegi. La sfarsitul cercetarii, mergi chiar la colegul
tau si cereti-i informatiile necesare. Realizeaza un desen infatisandu-l pe colegul tau. Gaseste
asemanari intre felul in care arata , preocuparile si preferinte lui si ale tale. Prezinta ,, Portretul
colegului...." in fata clasei.

Jocul numelui:

Este nevoie de o minge pe care fiecare participant o prinde si o trimite mai departe, altui coleg
pronuntandu-i numele.

Jocul poate fi transformat in functie de varsta copiilor. Pentru copii de clasele 3-4, de exemplu,
facilitatorul poate solicita ca intr-o etapa anterioara copiii sa se prezinte astfel: ,,sunt Ionut cel
istet" , adaugand numelui o calitate care a carei denumire sa inceapa cu initiala. Apoi, copiii isi
transmit mingea dupa modelul: ,, prinde mingea Ionut cel istet"

Jocul sunetelor:
Copiii sunt impartiti in echipe de maxim 5 membri. Se alege o melodie simpla, cantata de
facilitator sau la un instrument muzical. Fiecare echipa coopereaza la alegerea unui animal, a
unui sunet specific si a unui cor de sunete care vor reproduce melodia initiala.
Ex: echipa ratustelor canta in cor cantecelul ,,Melc, melc..."
Echipa pisicilor ( miau, miau) canta in cor cantecelul ,,Melc, melc..."
Jocul constructorilor

Copiii primesc materiale simple: sticle de plastic, betisoare, diverse hartii, cartoane,cutii, lipici,
creioane colorate etc. Facilitatorul formeaza echipe, fiecare echipa avand sarcina de a construi cu
ajutorul materialelor o cladire. Fiecare echipa va realiza un proiect pentru cladirea construita si la
sfarsit un reprezentant va vorbi despre functiile acesteia constructiei.
Jocuri de cunoastere-, Acesta mi-e prieten” Mărimea unui grup este de la 10 până la 30 de
participanţi. Timp de desfăşurare: 15 minute. Materiale: nimic. Obiective: A integra toţi jucătorii
într-un grup. Procedura: Participanţii se aşează formând un cerc, cu mâinile unite. Cineva începe
jocul, prezentând persoană din stânga, cu formula „acesta mi-e prietenul X” şi când îi spune
numele, ridică mâna prietenului său. Jocul continua până toate persoanele sunt prezentate.
Evaluare: Se tinde spre integrarea în grup a tuturor participanţilor. E foarte important să se
cunoască numele tuturor participanţilor.

Pantomima Mărimea unui grup este de la 10 până la 25 de participanţi Timp de desfăşurare: 20-
30 de minute. Materiale: nimic. Obiective: A încuraja participarea reciprocă a participanţilor.
Procedura: Participanţii trebuie să creeze un cerc şi să se gândească despre o ocupaţie pe care vor
putea să o demonstreze prin intermediul pantomimei (de exemplu: sportivul poate imita fugă,
muzicantul – interpretarea la un instrument). Fiecare participant trebuie să imite ocupaţia lui şi
va încerca să îşi amintească pantomima fiecărui participant. Animatorul spune că participanţii
sunt gata să înceapă exerciţiul, dar până atunci fiecare participant are un minut pentru a practica
pantomima lui. În continuare, procedură este următoarea: o persoană bate din palme, arata
pantomima lui, apoi iarăşi bate din palme şi spune numele unuia din participanţi, arătând spre
dânsul. Acesta continuă, arătând la alt participant. Jocuri de cooperare şi de comunicare
Cooperarea contribuie la crearea unei atmosfere prietenoase, de ajutor reciproc, încredere,
bunăvoinţa, comunicare deschisă, făcând ca procesul de convieţuire în grup să fie mai puţin
anevoios. Scopul principal al acestor jocuri îl constituie consolidarea grupului şi promovarea
unei comunicări eficiente intre participanţi: - Să se simtă parte a unui grup; - Să-şi dezvolte
încrederea în propria persoană şi în ceilalţi; - Să demonstreze respectul pentru sine şi pentru alţii;
- Să deosebească emoţiile de gânduri, realitatea de fantezie; - Să cerceteze şi să analizeze
realitatea; - Să ia decizii de sine stătător şi în grup; - Să manifeste empatie şi ajutor reciproc; -
Să-şi exprime liber opiniile; - Să facă faţă stresului şi fricii; - Să găsească modalităţi de lucru şi
comunicare nonviolente;
- Să asigure echilibrul între dorinţă de a fi independent şi nevoia de a menţine relaţii cu ceilalţi;
Aceste jocuri îşi propun să stimuleze comunicarea între participanţi; ajuta grupul să exploreze
alte căi de comunicare decât cele verbale, să stimuleze comunicarea non - verbală: expresiile,
gesturile, contactul fizic, privirea etc. Sunt un mijloc eficient de integrare socială a participanţilor
tradiţional excluşi, izolaţi. Sarcina educatorului consta în implicarea tuturor participanţilor.

Oglinda Mărimea unui grup este de la 10 până la 30 de participanţi. Timp de desfăşurare: 15

minute. Materiale: nimic. Obiective: A dezvolta concentrarea şi comunicarea nonverbală. Poate
fi aplicat ca „preludiu” pentru un joc teatral, de roluri, etc. Procedura: Participanţii formează
două rânduri, la 2-3 m distanţă între ele. Participanţii dintr-un rând încep să facă o serie de
gesturi, care sunt copiate, ca într-o oglindă, simultan, de parteneri. Animatorul da semnalul de
începere şi de sfârşit. Terminând, participanţii rămân la locurile lor, observându-şi colegul. Apoi,
schimba rolurile.
Microfonul fermecat Mărimea unui grup este de la 10 până la 30 de participanţi. Timp de
desfăşurare: 20 de minute. Materiale: un creion, un deodorant, etc, orice obiect care ar putea
imita un microfon. Obiective: A anima membrii timizi ai grupului să vorbească. A favoriza
cooperarea în utilizarea cuvintelor, a auzului, etc în situaţii ca „dialoguri intre surzi”. Procedura:
Participanţii formează un cerc. „Microfonul” este transmis de la unul la altul. Este permis de a
vorbi doar prin intermediul „microfonului”. Participanţii decid dacă vor sau nu să spună ceva. Se
poate conversa cu persoana de la care primeşti „microfonul” (A primeşte de la B „microfonul şi
ei împreună vorbesc de tema propusă de A, apoi B îi transmite „microfonul” lui C vorbind
despre tema propusă de B etc.), ceea ce reprezintă cooperare. Note: Cum te-ai simţit când nu poţi
spune nimic fiindcă nu ai „microfonul”? Te-a provocat la discuţie deţinerea acestuia?